Obtinerea maduvei osoase de la un donator mai este denumita si recoltare. Maduva este de obicei recoltata prin aspiratie repetata din creasta iliaca posterioara, pana cand se obtine un numar suficient de celule. Daca nu se poate obtine un numar suficient de celule din creasta iliaca posterioara, se poate recolta maduva si din creasta iliaca anterioara si din stern. Daca se recolteaza celule din sangele periferic, donatorului i se poate administra factor de stimulare al cresterii coloniilor (colony-stimulating factor - CSF) pentru a determina cresterea numarului de celule
stern circulante, dupa care se vor aplica proceduri repetate de afereza care dureaza cateva ore, mai multe zile consecutive. Riscul donatorului este foarte mic, si este asociat, mai ales, cu riscul anesteziei folosite. Procedura se desfasoara de obicei ambulatoriu, donatorii putandu-si relua in scurt timp actitatile obisnuite, necesitand numai analgezice orale.
Numarul minim de celule medulare nucleate necesare pentru repopularea pe termen indelungat a maduvei la om nu este cunoscut cu precizie. Din punct de vedere operational, numarul de celule medulare recoltate este, de obicei, de 1-3 x IO8 pe kg de greutate a primitorului. in mod obisnuit, IO8 celule medulare contin 1 - 3 x IO6 celule stern CD34+. Daca se foloseste sange periferic se perfuzeaza 5 - 8 x IO8 celule/kg, ceea ce corespunde la 1 - 3 x IO6 celule stern CD34+/kg. Pentru un numar de afectiuni se pare ca, cu cat este mai mare numarul de celule medulare introduse, cu atat va fi mai bun rezultatul. in afectiunile hematologice nonmaligne, administrarea unui numar mai mare de celule medulare de la donator poate compensa un
regim de pregatire mai putin intens. De asemenea, este necesar un numar mai mare de celule de la donator daca maduva acestuia a fost saracita in celule T, sau daca donatorul si primitorul nu sunt perfect HLA-compatibili.
U
neori maduva donatorului este tratata in tro pentru a se indeparta celulele nedorite, inainte de administrarea la pacient. in cazul in care exista o incompatibilitate majora in sistemul ABO intre donator si primitor, este necesar sa se inlature eritrocitele mature din grefa, pentru a se eta o reactie hemolitica transfuzionala. O astfel de reactie mai poate fi etata prin procedura de schimbare a plasmei si indepartarea anticorpilor anti-A sau anti-B din circulatia primitorului. Desi aceasta procedura poate parea mai drastica decat indepartarea eritrocitelor din maduva donatorului, toate manipularile maduvei au drept consecinta pierderea de celule stern. in cazul in care numarul de celule medulare este mic, acesta fiind un factor limitativ, se foloseste uneori schimbul de plasma. indepartarea celulelor T dintr-o allogrefa poate sa reduca incidenta si severitatea bolii GCG, dar nu s-a demonstrat niciodata ca acest lucru se insoteste de o supraetuire mai buna, probabil din cauza faptului ca eliminarea celulelor T creste riscul de respingere a grefei si de recadere tumorala.
