Osul este locul obisnuit al metastazelor carcinomului de prostata, de san, de plamani, de ca urinara si de
tiroida si al limfomelor si sarcoamelor. Metastazele de la cancerele de prostata, de san si de plamani reprezinta 80% dintre metastazele osoase. Tumorile metastatice ale osului sunt mult mai obisnuite decat tumorile osoase primiti. Tumorile metastazeaza, de obicei, la nilul osului pe cale hematogena, dar se poate realiza si invazia locala de la nilul tesuturilor moi. in ordinea descrescatoare a frecntei, locurile cele mai comune de metastazare sunt rtebrele, femurul proximal, pelvisul, coastele, sternul, humerusul proximal si cutia craniana. Metastazele osoase pot sa fie asimptomatice sau pot sa determine durere, tumefactie, simptome de compresiune asupra radacinilor nervilor spinali sau a madui spinarii, fracturi patologice sau mieloftizii (inlocuirea madui osoase). Simptomele hipercalcemiei se intalnesc in cazul distructiei osoase.
Durerea este cel mai frcent simptom. Se dezvolta, de obicei, gradat, in saptamani, este frecnt localizata si deseori este mai sera noaptea. Cand pacientii cu
durere de spate dezvolta semne sau simptome neurologice, este indicata evaluarea urgenta a compresiunii madui spinarii ( modulul 104). Metastazele osoase exercita un efect adrs major asupra calitatii vietii pacientului neoplazic.
La nil osos, cancerul poate produce osteoliza, osteogeneza sau ambele. Leziunile osteolitice apar atunci cand
tumora produce substante care stimuleaza direct resorbtia osoasa (steroizi asemanatori cu vitamina D, prostaglandine sau peptide inrudite
cu hormonul paratiroidian) sau citokine ce pot sa induca formarea osteoclastelor (interleukina 1 si factorul de necroza tumorala). Leziunile osteoblastice apar atunci cand
tumora produce citokine care actiaza osteoblastele. In general, leziunile osteolitice pure sunt cel mai bine detectate prin radiografie, dar pot sa nu apara pana cand nu depasesc 1 cm. Aceste leziuni se asociaza mult mai frecnt cu hipercalcemia si cu excretia de peptide ce contin hidroxiprolina, ce reprezinta un indicator al distrugerii matricei osoase. Cand predomina activitatea osteoblastica, leziunile pot fi detectate rapid prin evaluarea osoasa cu radionuclizi (care este sensibila la formarea de os nou), iar aspectul
radiologie poate arata cresterea densitatii osoase sau scleroza. Leziunile osteoblastice se asociaza cu niluri serice crescute ale fosfatazei alcaline si, daca sunt intinse, pot produce hipocalcemie. Desi unele
tumori produc in principal leziuni osteolitice (ex., cancerul renal), iar altele in principal leziuni osteoblastice (ex., cancerul de prostata), cele mai multe leziuni metastatice sunt atat osteolitice, cat si osteoblastice, iar pe parcursul evolutiei poate sa predomine una sau cealalta dintre leziuni.
La pacientii in varsta, in particular la femei, poate fi necesar sa se diferentieze metastazele osoase de la nilul coloanei rtebrale de osteoporoza. in osteoporoza, corticala osoasa poate fi pastrata, pe cand distrugerea ei este frecnta in cazul metastazelor.
Tratamentul bolii osoase metastatice depinde de neoplasmul subiacent si de simptome. Unele metastaze tumorale osoase sunt curabile (limfomul, boala Hodgkin), iar altele sunt tratate paliativ. Durerea poate fi indepartata prin radioterapie locala. Tumorile care sunt influentate hormonal raspund la inhibitori hormonali (antiandrogeni pentru cancerul de prostata, antiestro-geni pentru cancerul de san). Strontiul 89 este un radionuclid ce vizeaza osul si care poate exercita efecte antitumorale si poate indeparta simptomele. Bifosfati ca pamidronatul, pot indeparta durerea si pot inhiba resorbtia osoasa. Cand integritatea unui os supus
greutatii corporale este amenintata de leziuni metastatice ce se maresc si care sunt rezistente la radioterapie, este indicata fixarea interna profilactica. Supravietuirea generala este legata de prognosticul tumorii primiti. Durerea osoasa si decesul sunt frecnte; este necesara administrarea de analgezice narcotice in cantitati suficiente pentru alinarea durerii.
