Neoplasmele pulmonare benigne, mai putin de 5% din toate tumorile primare, sunt reprezentate de adenoamele si hamar-toamele bronsice (90% din leziunile de acest fel) si de un grup de neoplasme extrem de rare (condroame, fibroame, lipoame, hemangioame, leiomioame, teratoame, pseudolim-foame si endometrioza). Diagnosticul si metoda de tratament sunt asemanatoare pentru toate aceste neoplasme. Acestea sunt
tumori centrale, care dau
obstructia cailor respiratorii, tuse, hemoptizie si pneumonite, cu sau fara expresie radiologica, dar care sunt accesibile bronho scopului cu
fibre optice. Uneori se pot prezenta asimptomatic, ca un nodul pulmonar solitar, si vor fi eluate dupa protocolul respectiv. in toate cazurile, amploarea interventiei chirurgicale se determina intraoperator si, de cele mai multe ori, se practica o interventie consertoare, cu reconstructie adecta.
ADENOAMELE BRONSICE
Adenoamele bronsice (din care 80% sunt centrale) sunt leziuni intrabronsice cu rata mica de crestere si reprezinta 50% din toate neoplasmele pulmonare benigne. 80-90% sunt carcinoide, 10-l5% sunt tumori adenochistice (cilindroame) si 2-3% sunt tumori muco-epidermoide. Adenoamele apar la pacientii cu rste intre 15 si 60 de ani (rsta medie 45 de ani) ca leziuni intrabronsice si, de obicei, sunt simptomatice de mai multi ani. Pacientii pot prezenta
tuse cronica, hemoptizie recurenta sau obstructie cu atelectazie, colaps lobar sau pneumonita cu formare de abces. Carcinoidul bronsic, care are de obicei o evolutie benigna, si cancerul cu celule mici, care este foarte agresiv, deri din acelasi element epitelial bronsic, celula Kulchitsky. Aceasta celula face parte din sistemul APUD (amine precursor uptake and decarboxylation). Carcinoidul poate secreta, la fel ca si cancerele cu celule mici,
hormoni precum ACTH sau sopresina si pot da, asadar, sindroame paraneoplazice, care dispar odata cu rezectia tumorii. Mai mult, carcinoidul bronsic poate produce sindromul carcinoid atunci cand metastazeaza (de obicei in ficat), sindrom care consta in flush cutanat, bronhoconstrictie,
diaree si leziuni lvulare cardiace ( modulul 95), pe care cancerul pulmonar cu celule mici nu le da. Uneori, anatomopatologii intampina dificultati in diferentierea carcino-idului de cancerul pulmonar cu celule mici. Tumorile carcinoide agresive din punct de vedere histologic (denumite tumori carcinoide atipice) metastazeaza in 70% din cazuri in ganglionii limfatici regionali, ficat sau oase, in atie cu 5%, rata de metastazare a carcinoidelor cu histologie tipica.
Adenoamele bronsice de toate tipurile sunt usor vizibile bronhoscopic, din cauza dispozitiei lor endobronsice si de cele mai multe ori centrale, ceea ce permite prelerea de tesut pentru diagnosticul histologic. Deoarece sunt hipers-cularizate, pot sangera profuz dupa biopsie, iar acest lucru trebuie anticipat. Adenoamele bronsice trebuie tratate ca si tumori potential maligne si este necesara, deci, indepartarea lor nu numai pentru ameliorarea simptomatologiei, dar si pentru ca pot fi local inzive, recurente sau pot metastaza sau produce sindroame paraneoplazice. Excizia chirurgicala este tratamentul initial in toate tipurile de adenom bronsic. Amploarea interventiei se decide intraoperator si trebuie sa fie cat mai limitata cu putinta. De multe ori este suficienta bronhotomia cu excizie locala, rezectia pe ul de clij, rezectia segmentara sau lobectomia. Supravietuirea la cinci ani dupa rezectia chirurgicala este de 95% si scade la 70% in cazul interesam ganglionilor limfatici regionali. Tratamentul carcinoidului pulmonar metastatic este neclar, deoarece acesta poate avea o evolutie foarte lenta sau o rata de crestere pe durata a mai multi ani, ori se poate comporta agresiv, ca un carcinom pulmonar cu celule mici. Eluarea ritmului de dezvoltare si a histologiei se face pentru fiecare pacient in parte, pentru a determina cand si daca sunt necesare chimioterapia sau radioterapia.
HAMARTOAMELE
Hamartoamele pulmonare au o incidenta maxima la rsta de 60 de ani si sunt mai frecvente la barbati decat la femei. Histologic, contin tesut pulmonar normal (fibre musculare netede si colagen), cu arhitectura dezorganizata. Sunt situate de obicei la periferie, sunt mute clinic si cu un comportament benign. Desi ar fi de preferat evitarea toracotomiei la acesti pacienti mai in rsta, daca imaginea radiologica nu este patognomonica pentru hamartom (calcificari in forma de "bob de porumb\"), leziunile trebuie de obicei rezecate, pentru precizarea diagnosticului, mai ales daca pacientul este fumator.
