Semnele si simptomele cancerului pulmonar sunt date de cresterea locala a tumorii, invazia sau
obstructia structurilor adiacente, extinderea in ganglionii limfatici regionali prin diseminare limfatica, dezvoltarea metastazelor la distanta dupa diseminarea hematogena sau apar ca un efect general (sindromul paraneoplazic). Ultimul este, de obicei, consecinta secretiei unor
hormoni peptidici de catre
tumora sau a unei reactii imunologice incrucisate intre tumora si antigenele normale tisulare (modulul 102).
Desi 5 pana la 15% din pacienti pot fi decelati in perioada asimptomatica, in mod obisnuit printr-o radiografie toracica de rutina, marea majoritate a pacientilor prezinta semne si simptome. Semnele si simptomele secundare dezvoltarii endobronsice sau centrale a tumorii primare sunt: tusea, hemoptizia, wheezing-ul si stridorul, dispneea si pneumonita (
febra si
tuse productiva) de obstructie. Semnele si simptomele secundare cresterii periferice a tumorii primare sunt: durerea prin interesarea pleurei sau a peretelui toracic, tusea, dispneea de tip restrictiv si simptomele date de abcesul pulmonar rezultat in urma cavitatiei tumorii. Semnele si simptomele legate de extinderea regionala a tumorii in interiorul toracelui prin contiguitate sau prin metastazare la ganglionii limfatici regionali includ obstructia traheii, compresia esofagului, cu disfagie, paralizia nervului laringian recurent, cu raguseala, paralizia nervului frenic, cu ascensiunea hemidiafragmului si dispnee si paralizia nervului simpatic, cu sindrom Horner (enoftalmie, ptoza palpebrala, mioza si absenta ipsilaterala a transpiratiei). Sindromul Pancoast (sau al tumorii santului superior) rezulta prin extensia locala a tumorii (de obicei, epidermoida), care se dezvolta in apexul pulmonar, cu interesarea primilor doi nervi toracici si a celui de al optulea nerv cervical, cu dureri in umar, care iradiaza caracteristic pe marginea ulnara a membrului superior, adesea cu distractia radiologica a primelor doua coaste. De obicei, sindroamele Horner si Pancoast coexista. Alta consecinta a extinderii regionale o constituie sindromul de na cava superioara prin obstructie vasculara; extensia pericardica si cardiaca duc la tamponada,
aritmii sau
insuficienta cardiaca; obstructia limfatica duce la revarsate pleurale, iar diseminarea lim-fangitica in plaman duce la hipoxemie si dispnee. Mai mult, carcinomul bronhioloalolar se poate dezvolta transbronsic, cu cresterea tumorala de-a lungul suprafetelor alolare, ducand la alterarea schimbului de oxigen, insuficienta respiratorie, dispnee, hipoxemie si producerea unor cantitati mari de sputa.
Boala metastatica extratoracica se intalneste la autopsie la peste 50% din pacientii cu carcinom epidermoid, 80% din pacientii cu adenocarcinom si carcinom cu celule mari si la peste 95% din pacientii cu carcinom cu celule mici. Aceste studii necropsice au gasit metastaze ale cancerului pulmonar practic in orice aparat sau sistem. Astfel, majoritatea pacientilor cu cancer pulmonar au in mod cert nevoie de tratament paliativ. Problemele clinice frecnte legate de cancerul pulmonar metastatic sunt legate de metastazele cerebrale cu deficit neurologic, metastazele osoase cu
durere si fracturi patologice, invazia madui osoase cu citopenie si leuco-eritroblastoza, metastazele hepatice, care dau disfunctii hepatice, obstructie biliara si durere, metastazele ganglionilor limfatici in regiunile supraclaviculare si uneori in axila si regiunea inghinala si sindroamele de compresie ale madui spinarii in metastazele epidurale sau osoase.
Sindroamele paraneoplazice sunt frecnte la pacientii cu cancer pulmonar si pot fi elementul initial sau primul semn de recurenta. In plus, aceste sindroame pot mima boala metastatica si, daca nu sunt detectate, pot conduce la un tratament paliativ inadecvat, in locul unui tratament curativ. Deseori, sindroamele paraneoplzice pot fi ameliorate printr-un tratament reusit al tumorii, iar tratamentul tumorii este baza pentru corectarea unor astfel de sindroame. in anumite cazuri, fiziopa-tologia acestor sindroame este cunoscuta, indeosebi cand un hormon cu activitate biologica este secretat de tumora (modulul 102). Totusi, de cele mai multe ori, fiziopatologia este necunoscuta. Simptomele sistemice, ca anorexia, casexia, pierderea in greutate (observate la 30% din pacienti), febra si pierderea imunitatii, sunt sindroame paraneoplazice de etiologie necunoscuta. Sindroamele endocrine sunt constatate la 12% dintre pacienti si au fiziopatologia cel mai bine cunoscuta, inclusiv hipercalcemia si hipofosfatemia ce provin din secretia ectopica a hormonului paratiroidian sau producerea unor peptide asemanatoare PTH in cancerul epidermoid,
hiponatremia prin sindromul de secretie inadecvata de ADH sau posibil prin secretia factorului natriuretic de catre carcinomul cu celule mici si secretia de ACTH de catre acelasi carcinom, care, de obicei, duce la
tulburari eletrolitice suplimentare, in special hipokalemie, si mai putin modificari de conformatie a corpului, ca in sindromul Cushing din adenoamele pituitare.
Sindroamele tesutului conjunctiv-osos includ hipocratismul digital, la 30% din pacienti (de obicei cancerul cu alte tipuri de celule decat mici), si osteoartropatia pulmonara hipertrofica, la 1 pana la 10% din cazuri (de obicei adenocarcinomul) cu periostita si hipocratism, insotit de durere, sensibilitate si tumfactie a oaselor afectate, cu scintigrama osoasa pozitiva. Sindroamele neurologice simiopatice apar numai la 1% din pacienti, dar sunt dramatice si includ sindromul Eaton-Lambert miastenic si cecitatea retiniana in cancerul cu celule mici, in timp ce neuropatiile periferice, degenerarea cerebeloasa subacuta si polimiozita se intalnesc in toate tipurile de cancere pulmonare. Multe din aceste manifestari sunt consecinta unor reactii autoimune, precum aparitia unor
anticorpi indreptati impotriva canalelor de calciu in sindromul Eaton-Lambert (modulul 103). Manifestarile trombotice si de coagulare si alte sindroame hematologice apar intre 1 si 8% din pacienti si includ tromboflebitele noase migratorii (sindromul Trou-sseau), endocardita nonbacteriana trombotica (marantica), cu embolii arteriale, coagularea diseminata intravasculara, insotita de hemoragie, si anemie, granulocitoza si leucoeri-troblastoza. Manifestarile cutanate, precum dermatomiozita si acantosis nigricans sunt mai putin frecnte (1% sau mai putin), la fel ca si manifestarile renale, de sindrom nefrotic sau glomerulonefrita (1% sau mai putin).
