Cresterea si diferentierea hematopoietica sunt reglate de citokine, cunoscute ca factori de stimulare a coloniilor (CSF). Acesti agenti au fost initial definiti de abilitatea lor de a stimula si sustine formarea coloniilor hematopoietice in tro, folosind culturi semisolide. Astfel, clasificarea citokinelor ca fiind CFS sau interleukine este un artefact istoric. Izolarea si dezvoltarea clinica succesiva a factorilor de crestere hematopoietica a schimbat substantial ingrijirea pacientilor care primesc chimioterapie mielosupresiva. Mai ales doi agenti care sustin maturarea neutrofilelor, factorul de stimulare a coloniilor de granulocite si macrofage (GM-CSF) si factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF) au primit acceptarea larga, in ciuda faptului ca utilizarea clinica la nivel optim nu a fost definita. Pentru a ajuta mai bine clinicienii, American Society of Clinical Oncology (ASCO) si European Consensus Conference au prezentat afise pentru a rezuma datele clinice si a sili ghiduri de folosire a factorilor de stimulare a coloniilor. Ghidurile ASCO sunt rezumate in elul 86-5 ( si modulul 105).
GM-CSF promoveaza diferentierea precursorilor mieloizi in granulocite, monocite si eozinofile mature. De asemenea, stimuleaza cresterea precursorilor hematopoietici pluripotenti. GM-CSF recombinat accelereaza refacerea mieloida dupa transt autolog de maduva osoasa. Administrarea GM-CSF asociaza simptome constitutionale cum ar fi febra, frisoane, mialgii, anorexie, letargie si dureri osoase. G-CSF stimuleaza cresterea si diferentierea precursorilor neutrofilici interesati. Administrarea G-CSF poate scurta perioada de neutropenie asociata supresiei medulare indusa de chimioterapie. Experienta clinica sugereaza ca G-CSF poate fi mai bine tolerat decat GM-CSF, dar studii randomizate and cele doua citokine nu au fost date publicitatii. Durerile osoase sunt cel mai frecvent efect advers al G-CSF Interleukina 3 stimuleaza cresterea si diferentierea precursorilor hematopoietici multi-potenti, la fel ca si a precursorilor seriei eritrocitare, mieloide si megacariocitare. Studiile clinice au fost dezamagitoare.
Eritropoietina, principalul reglator al eritropoiezei, induce maturarea eritrocitara in celulele precursoare interesate si creste eliberarea reticulocitelor din maduva osoasa. Eritropoietina este produsa de rinichi si ficat ca raspuns la hipoxie. Eritropoietina recombinata este edent benefica in tratamentul deficitelor, cum ar fi
anemia din
insuficienta renala cronica. Anemia de diverse grade apare la pacientii cu chimioterapie; studiile clinice au demonstrat ca eritropoietina este moderat eficienta pentru ameliorarea acestei forme de anemie, la cel putin 2 luni de folosire. Totusi, multi pacienti cu cancer sufera de
anemie din cauza bolii cronice; aceasta este asociata cu un raspuns slab la eritropoietina, astfel incat este putin probabil sa beneficieze de pe urma ei.
Trombopoietina (anterior cunoscuta ca ligandul Mpl) a fost identificata. Ea sustine maturatia megacariocitelor si productia plachetelor; a intrat in studiile clinice.
Citokinele care par a fi raspunzatoare de mentinerea celulelor
stern multi-potente au fost, de asemenea, identificate. Ligandul Flk2IFlt3 si celula stern sau factorul Steel activeaza specific receptorii tirozin kinazei, care par sa apara numai la nivelul celulelor stern primitive. Ei actioneaza sinergie cu factorii de crestere hematopoietica care intern mai tarziu, cum ar fi IL-3 sau GM-CSF, pentru a produce proliferarea si expansiunea precursorilor hematopoietici. Ei au fost de curand introdusi in testarea clinica la oameni.
