Majoritatea cance-relor sunt tratate cu mai multi agenti chimioterapici. Mai multe
regimuri terapeutice au fost descoperite prin mijloace empirice, insa exista o serie de principii care stau la baza realizarii combinatiilor de medicamente antitumorale, dupa cum urmeaza: (1) Fiecare din agentii administrati in cursul unui anumit
regim trebuie sa isi fi demonstrat activitatea independenta impotriva tumorii specifice. Desi poate sa apara o sinergie neanticipata cu alte medicamente din regim, este mai probabil ca adaugarea unui agent care singur nu produce nici un raspuns sa produca efecte adrse suplimentare, fara nici un beneficiu. (2) Fiecare dintre agenti ar trebui sa aiba un mecanism diferit de actiune. In principiu, este recomandata tintirea unor puncte diferite dintr-un mecanism biochimic. Este putin probabil ca medicamentele care inhiba aceeasi enzima sau distrug aceeasi tinta sa produca un efect
antitumoral aditiv. (3) De asemenea, agentii nu ar trebui sa prezinte rezistenta incrucisata. Este putin probabil ca o subpopulatie tumorala rezistenta la un anumit agent sa prezinte rezistenta incrucisata la un agent care produce citotoxicitate printr-un mecanism complet diferit. (4) In sfarsit, fiecare dintre medicamente ar trebui sa aiba toxicitati limitante de doza diferite. Adminis-trandu-se in doze maxime doi agenti cu acelasi profil al toxicitatii, se pot produce efecte adrse inaccepile. Din nefericire, aceste principii sunt greu de indeplinit.
Pentru depasirea mielosupresiei, a fost utilizata chimioterapia cu doze mari sau chimioterapia urmata de transtul de maduva osoasa. Medicamentele cele mai utile pentru transt sunt in general agenti alchilanti, cum ar fi busulfanul si ciclofosfamida, care in vitro prezinta un raspuns liniar in ce priste relatia dintre doza si distrugerea celulelor. Administrarea acestor agenti in regimurile combinate de mieloablatie produce o citotoxicitate imbunatatita asupra tumorii. In transtul autolog, maduva osoasa a pacientului sau celule
stern din circulatia periferica sunt recoltate, crioconservate si apoi perfuzate dupa administrarea terapiei cu doze mari pe cale sistemica. In transtul alogen, maduva osoasa a unui donator corespunzator este utilizata pentru reconstituirea sistemului hematopoietic al pacientului. Exista do substantiale ce arata ca, pe langa regimurile pregatitoare cu doze mari, mecanismele imune contribuie la controlul afectiunii maligne dupa transtul alogen de maduva osoasa. Ramane sa fie descoperiti cu precizie mediatorii asa-numitului efect grefa contra tumoare. Transtul s-a dodit foarte eficient in tratarea tumorilor care sunt initial chimioresponsi, cum ar fi
leucemia acuta, limfoamele Hodgkin si non-Hodgkin, si carcinomul testicular. Aceasta abordare a fost totusi ineficienta in tratarea neoplaziilor cu origine epiteliala, cum ar fi carcinomul pulmonar cu celule - altele decat mici, si carcinomul colorectal.
COMPLICATII
Fiecare regim chimioterapie administrat in doze adecvate va aa anumite efecte secundare daunatoare asupra tesuturilor normale ale gazdei. Majoritatea complicatiilor pot fi anticipate si s-a castigat o experienta considerabila in tratarea si, daca este posibil, prenirea acestor complicatii. Mielosupresia,
greata si varsaturile, stomatita si alopecia sunt complicatiile observate cel mai frecnt in asociere cu administrarea chimioterapiei.
