Tratamentul pacientilor cu proliferare intralobulara a celulelor maligne (neoplazie lobulara) este controversat. Datele de pana acum arata ca circa 30% din pacientii la care s-a efectuat excizia locala a leziunii dezvolta cancer de san inziv (de obicei carcinom ductal infiltrativ) in urmatorii 15-20 de ani. Sunt egal raspandite boala laterala, ca si cea contralaterala. De aceea, neoplazia lobulara pare sa fie o leziune premaligna, care sugereaza un risc crescut de cancer de san ulterior, mai degraba decat o forma de malignitate per se, astfel incat tratamentul local agresiv pare nerezonabil. Cei mai multi pacienti trebuie urmariti prin mamografie atenta anuala si examen fizic la fiecare 6 luni; nu se stie daca ei trebuie sa primeasca tamoxifen. Analizele moleculare suplimentare ale acestor leziuni pot face posibila diferentierea intre pacientii aflati la risc de evolutie a bolii maligne, necesitand tratamente conventionale, si cei la care este suficienta simpla urmarire clinica si paraclinica.
Neoplasmul de san la barbati
Cancerul de san este de 150 de ori mai putin frecvent la barbati fata de femei. De obicei, el se prezinta ca o
tumora unilaterala a
sanului si, frecvent, nu se diagnosticheaza prompt. Din cauza cantitatii mici de tesut moale si a naturii neobisnuite a problemei, sunt comune prezentarile la medic in conditiile in care boala locala este ansata. Atunci cand cancerul de san la barbat se a cu cancerul de san la femeie, din punct de vedere al rstei si al stadiului, prognosticul global este identic. Desi ginecomastia poate fi initial unilaterala sau asimetrica, orice masa unilaterala la un barbat de peste 40 de ani trebuie sa fie investigata, inclusiv prin biopsie. Pe de alta parte, afectarea bilaterala, simetrica a
sanilor reprezinta rareori cancer de san, datorandu-se aproape inriabil unei boli endocrine sau medicamentelor. Trebuie retinut totusi ca riscul de cancer de san este cel mai bine tratat prin mastectomie si disectie limfatica axilara (mastectomia radicala modificata). Pacientii cu boala locala ansata trebuie sa beneficieze, de asemenea, de radioterapie. Circa 90% din barbatii cu cancer de san au receptorul estrogenic si aproape 60% din cazurile de boala metastatica raspund la tratamentul endocrin. Nu exista studii randomizate privitoare la terapia adjunta in cancerul de san masculin. Exista 2 cazuri ce sugereaza ca boala raspunde bine la terapia sistemica adjunta, incat, daca nu exista contraindicatii, aceleasi criterii de folosire a terapiei adjunte la femei ar trebui aplicate si la barbat.
Locurile de recadere si spectrul raspunsului la chimioterapie sunt practic identice pentru cancerele de san ale celor 2 sexe.
Terapia experimentala
Abordarile experimentale in tratamentul cancerului de san includ incercarea de blocare a receptorilor de suprafata erbB2, terapiile antiangiogenice si folosirea agentilor care blocheaza receptorii celulari de suprafata de tip tirozinkinaza si alti traductori de semnal. Orice incercare trebuie facuta pentru a oferi astfel de abordari experimentale pacientilor cu cancer de san, din cauza lipsei relative de succes a tratamentului conventional in a oferi prelungirea supravietuirii la pacientii cu boala metastatica. In ultimii 10-l5 ani, s-au produs progrese in ameliorarea calitatii vietii la pacientii cu cancer de san (chirurgia consertoare a sanului, chirurgia reconstructi a sanului, folosirea citoxinelor pentru ameliorarea toxicitatii si a medicamentelor endocrine mai putin toxice). Se spera ca studiile urmatoare sa aiba un impact mai mare pe prognosticul pe termen lung al acestei boli.
