mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Cancerele capului si gatului
Index » Oncologie si hematologie » Cancerele capului si gatului
» Incidenta si epidemiologie , etiologie si genetica

Incidenta si epidemiologie , etiologie si genetica


Share




INCIDENTA SI EPIDEMIOLOGIE Numarul anual de noi cazuri de cancer ale capului si gatului in Statele Unite este de aproximativ 40 000, reprezentand 5% din neoplaziile adultilor. Cancerele capului si gatului sunt mai frecnte in alte tari, iar incidenta mondiala ajunge probabil la jumatate de milion de cazuri/an. in America de Nord si Europa, de obicei, tumorile provin din cavitatea orala, orofaringe sau laringe, in timp ce cancerul nazofaringian este mai frecnt in tarile mediteraneene si in Orientul indepartat.
ETIOLOGIE SI GENETICA Cei mai obisnuiti factori de risc in carcinogeneza capului si gatului in Statele Unite sunt fumatul si consumul de alcool; asocierea lor este cel mai potent carcinogen. Chiar consumul de tutun fara fum, adica mestecat sau prizat, poate fi agent etiologic pentru cancerul oral. Alti carcinogeni potentiali sunt marijuana si expunerea profesionala, ca in cazul industriilor de prelucrare a nichelului, fibre textile si tamplarie.



Factorii dietetici pot fi incrimnati. Se poate descrie asocierea inrs proportionala intre consumul de fructe si getale si incidenta cancerelor de cap si gat. Unele vitamine, inclusiv carotenoizii dietetici, pot aa efect protector; aceasta legatura poate sugera o strategie de prenire a acestor cancere.
Unele cancere ale capului si gatului pot aa etiologie virala. ADN-ul virusului papilomatozei umane a fost detectat in tesutul canceros din laringe si amigdale; exista o asociere intre infectia cu virus Epstein-Barr (EBV) si cancerul nazofaringian. ADN-ul EBV este prezent in cancerele nazofaringiene, iar titruri crescute ale anticorpilor sunt prezente la cei mai multi dintre pacientii cu neoplasm nazofaringian. ADN-ul EBV a fost detectat, de asemenea, in leziunile premaligne din nazofa-ringe, sustinand suplimentar rolul EBV in patogeneza. Cancerul nazofaringian apare in mod endemic in unele tari mediteraneene si din Orientul indepartat, unde titrurile anticorpilor anti-EBV pot fi masurate pentru screening-ul populatiilor cu risc crescut. Cancerul nazofaringian este, de asemenea, asociat cu alti factori de mediu, cum ar fi consumul de peste sarat.
Nu au fost identificati factori carcinogenetici din mediu sau factori de risc specifici pentru tumorile glandelor salivare. Expunerea la radiatii la varste mici este un factor de risc pentru neoplasmele tiroidiene.
HISTOPATOLOGIE, CARCINOGENEZA SI BIOLOGIE MOLECULARA Carcinoamele scuamoase ale capului si gatului pot fi impartite in categoriile: bine diferentiate, mediu diferentiate si slab diferentiate. in tarile mediteraneene si ale Orientului indepartat, carcinomul scuamos diferentiat, care este mai putin frecnt, este diferit de carcinomul nekera-tinizat si nediferentiat (limfoepiteliom), care contine limfocite infiltrati (bystander).
Tumorile glandelor salivare pot proni din glandele salivare majore (parotide, submandibulare, sublinguale) sau minore (localizate in mucoasa tractului aerodigestiv superior). Cele mai multe tumori parotidiene sunt benigne, dar jumatate dintre tumorile glandelor submandibulare si sublinguale, precum si cele mai multe tumori ale glandelor salivare minore, sunt maligne. Tumorile maligne sunt reprezentate de carcinoamele mucoepidermoid si adenochistic si de adenocarcinoame. De fapt, pacientii cu cancer al capului sau gatului au risc mai mare de moarte datorita unei a doua malignitati, decat sa decedeze datorita recurentei bolii primare.
Spre deosebire de malignitatile secundare care apar dupa terapia combinata pentru limfoamele maligne, malignitatile secundare ale capului si gatului nu sunt induse de terapie, in schimb reflecta expunerea mucoasei aerodigesti superioare la aceleasi carcinogene care au dus la aparitia primului cancer. Aceste afectari secundare pot sa apara in zona capului si gatului, plaman sau esofag.
Deletii cromozomiale si alte alterari, cel mai frecnt cu implicarea cromozomilor 3p, 9p, 17p si 13q, au fost identificate in leziunile precanceroase si canceroase ale capului si gatului, cum sunt mutatiile genelor cu functie de supresie tumorala, cel mai frecnt gena p53. Amplificarea oncogenelor este mai putin frecnta, dar au fost descrise supraexprimarile PRAD-l/bcl-l (ciclina Dl) si a receptorului factorului de crestere epidermala. Ultimele descoperiri confirma corelatia existenta intre marimea tumorii si recuperarea dificila.
Au fost facute dirse incercari de a folosi aceste informatii in terapie. Specimenele tumorale rezecate, cu periferie histologic negativa ("rezectie completa\"), pot aa, din punct de dere histopatologic, celule tumorale reziduale nedetecile, cu mutatii persistente ale genei p53 la periferie. Cu toate acestea, o mutatie p53 cu specific tumoral poate fi detectata in unele margini chirurgicale "normale\" fenoptic, sugerand afectare reziduala. Datele primare sugereaza ca pacientii cu asemenea afectare marginala submicroscopica au un prognostic mai prost decat pacientii cu margini negati. De asemenea, ar putea fi dodita ca fiind posibila folosirea tehnicilor moleculare pentru diagnosticul precoce sau screening-ul leziunilor maligne sau precanceroase la populatiile cu risc crescut (fumatori si alcoolici).
PREZENTARE CLINICA SI DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Majoritatea cancerelor de cap si gat apar dupa 50 de ani, desi aceste cancere pot aparea la pacienti mai tineri, inclusiv la cei fara factori de risc cunoscuti. Manifestarile variaza corespunzator cu stadiul si locul de origine al tumorii. Un grad crescut de suspiciune este ridicat la pacientii cu semne si simptome nespecifice in zona capului si gatului, mai ales daca simptomele persista mai mult de 2-4 saptamani.


Cancerul nazofarigian are tipic debut tardiv al simptomatologiei. Cu toate acestea, uneori poate sa apara otita medie seroasa, datorita obstructiei trompei lui Eustachio, sau epistaxis. Carcinomul nazofaringian avansat produce neuropatii ale nervilor cranieni.
Carcinomul cavitatii orale se prezinta ca o ulceratie nevindecabila, cu modificari de dispunere a dentitiei sau leziuni dureroase. Tumorile de la baza limbii sau cele orofaringiene pot determina scaderea mobilitatii limbii si alterari ale vorbirii. Cancerele orofaringiene sau hipofaringiene produc arareori simptome precoce, dar pot determina dureri de gat si/sau otalgii.

Disfonia poate fi un simptom precoce al cancerului laringian, iar disfonia persistenta necesita consult otorinolaringologic, in scopul efectuarii laringoscopiei indirecte si/sau a studiilor radiologice. Daca leziunea capului si gatului tratata initial cu antibiotice nu se vindeca intr-o perioada scurta de timp, sunt indicate teste suplimentare; continuarea pur si simplu a tratamentului antibiotic poate insemna pierderea sansei de a diagnostica precoce o malignitate.
Cancerele avansate ale capului si gatului, indiferent de localizare, pot determina durere sera, otalgie, obstructia cailor aeriene, neuropatii craniene, trismus, odinofagie, disfagie, scaderea mobilitatii limbii, fistule, afectare cutanata si limfade-nopatie cervicala masiva, care poate fi unilaterala sau bilaterala. Unii pacienti au ganglionii limfatici mariti, chiar daca leziunea primara nu poate fi detectata endoscopic sau prin biopsie; acesti pacienti sunt considerati a aa carcinom cu localizare primara necunoscuta. Daca ganglionii mariti sunt localizati in partea superioara a gatului, iar celulele tumorale sunt scuamoase la examenul histologic, neoplazia are originea probabila in suprafata mucoasa a capului si gatului. Celulele tumorale din ganglionii supraclaviculari pot sa provina, de asemenea, dintr-o tumora primara localizata fie toracic, fie abdominal.
Examenul fizic trebuie sa includa urmarirea atenta a tuturor suprafetelor mucoase vizibile si palparea seului cavitatii bucale, a limbii si gatului. Asociat tumorilor, pot sa fie observate leucoplakia (o pata mucoasa de culoare alba) sau eritroplakia (o pata mucoasa rosie); aceste "leziuni precanceroase\" pot fi reprezentate de hiperplazie, displazie sau carcinom in situ. Se recomanda biopsierea tuturor leziunilor vizibile. Examinarea ulterioara trebuie realizata de otorinolaringolog. Procedurile suplimentare de stadializare includ tomografia computerizata a capului si gatului, in scopul identificarii extensiei bolii. Pacientii cu afectare ganglionara trebuie sa faca test screening pentru identificarea metastazelor la distanta, inclusiv radiografie toracica si osoasa. Procedura finala de standardizare este reprezentata de examenul endoscopic efectuat sub anestezie, care poate include laringoscopia, endoscopia si bronhoscopia; in cursul acestor proceduri, trebuie obtinute multiple biopsii, pentru a sili diagnosticul primar si extinderea bolii si pentru a identifica orice leziune precanceroasa asociata sau o alta neoplazie.
Tumorile capului si gatului sunt clasificate conform sistemului TNM adoptat de American Joint Committee on Cancer. Aceasta clasificare variaza in functie de localizarea anatomica specifica (elul 89-l); in general, tipurile TI pana la T3 descriu marimea leziunii primare, iar T4 indica implicarea structurilor de importanta vitala de la nilul capului si gatului, cum ar fi baza limbii, un nerv cranian sau cartilajul tiroid. Nodulii limfatici sunt stadializati la fel pentru toate tipurile de cancer ale capului si gatului (elul 89-l). Metastazele la distanta sunt identificate la mai putin de 10% din pacienti la diagnosticarea initiala, dar, in studiile de la autopsie, implicarea microscopica a plamanilor, oaselor sau ficatului este mai frecnta, mai ales la cei cu boala ganglionara avansata.
La pacientii cu afectare ganglionara si fara tumora primara vizibila, diagnosticul trebuie pus prin biopsie ganglionara. Daca rezultatul indica existenta carcinomului cu celule scuamoase, trebuie efectuata panendoscopia, cu biopsierea tuturor zonelor suspecte, si biopsie directionata a zonelor mai frecnt afectate, cum ar fi nazofaringele, amigdalele, baza limbii si sinusul piriform.



Tipareste Trimite prin email





Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Oncologie si hematologie:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai