mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Abordarea pacientului cu cancer
Index » Oncologie si hematologie » Abordarea pacientului cu cancer
» Tratamentul suportiv

Tratamentul suportiv







Succesul tratamentului anticanceros depinde, pe multe uri, de succesul terapiei suportive. Imposibilitatea de a controla simptomele cancerului poate determina pacientul sa abandoneze tratamentul curativ. La fel de important, tratamentul suportiv este determinantul major al calitatii vietii. Chiar in cazurile in care viata nu poate fi prelungita, medicul trebuie sa se straduiasca sa mentina calitatea acesteia. Eluarea calitatii vietii a devenit un element important al studiilor clinice. Mai mult, tratamentul paliativ s-a dovedit a fi eficient, raportat la cost, atunci cand este abordat in mod organizat. Un credo al oncologiei poate fi formulat astfel: sa vindece uneori, sa prelungeasca viata cat mai des si sa asigure intotdeauna calitatea vietii.
Durerea La pacientul neoplazic, durerea se manifesta cu frecventa riabila: intre 25 si 50% dintre pacienti se prezinta cu dureri in momentul diagnosticului, 33% au dureri asociate cu tratamentul si 75% au dureri legate de progresiunea bolii. Durerea poate avea diferite cauze. in aproape 70% din cazuri, durerea este provocata de tumora insasi-prin indarea oaselor, nervilor, selor de sange sau a membranelor mucoase, sau prin obstruarea unui organ cavitar sau a unor canale. in circa 20% din cazuri durerea este legata de o interventie chirurgicala sau medicala inzi, de radioterapie (mucozita, enterita, leziuni ale maduvei spinarii sau ale plexurilor nervoase), sau de chimioterapie (mucozita, neuropatie periferica, flebita, necroza aseptica a capului femural indusa de tratamentul cu steroizi). in 10% din cazuri, durerea nu are legatura cu cancerul sau cu tratamentul acestuia.


Eluarea durerii necesita o cercetare metodica a caracteristicilor durerii,localizare, caracter, elemente temporale, factori de provocare si paliativi, intensitate ( modulul 12), o trecere in revista a istoricului oncologic si a antecedentelor patologice personale, precum si un istoric al vietii sociale si intime a pacientului. La acestea se adauga un examen fizic minutios. I se oferi pacientului o scala de analogii vizuale cu 10 diviziuni pe care sa indice intensitatea durerii. Starea clinica este adesea dinamica, ceea ce face necesara o reeluare frecventa a pacientului. in perioada in care se cerceteaza cauza durerii se asigura pacientului tratamentul analgezic.
Exista numeroase riante ale terapiei durerii in cancer. Aproximativ 85% dintre pacienti vor beneficia de efectele tratamentului farmacologic. Cu toate acestea, alte modalitati, cum sunt interventiile asupra tumorii (cum ar fi suprimarea chirurgicala a obstructiei, radioterapia si tratamentul cu Strontiu 89 pentru durerile osoase), tehnicile de neurostimulare, analgezia regionala sau procedurile neuro-ablative, sunt eficace la inca aproximativ 12% din pacienti. Deci, doar un numar foarte mic de pacienti nu vor beneficia de un control adect al durerii daca se aplica masurile corespunzatoare.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a elaborat o metoda simpla si eficace pentru titrarea rationala a analgeziei orale, denumita scara OMS, care are trei trepte: (1) in cazul durerii usoare sau moderate se incepe cu acetaminofen (650 mg la fiecare 4 ore sau 975 mg la fiecare 6 ore), aspirina (650 mg la fiecare 4 ore sau 975 mg la fiecare 6 ore) sau un preparat antiinflamator non-steroidian (de exemplu, ketoprofen, 25-60 mg la fiecare 6 ore) asociat sau nu cu un glucocorticoid (dexa-metazon) sau un antidepresiv (amitriptilin). (2) Daca durerea persista, se adauga un opiaceu, cum este codeina sau hidrocodona (30 mg la fiecare 3-4 ore sau echilentul a 10 mg de morfina administrata intravenos). De retinut ca acestea nu se vor substitui, ci se vor adauga tratamentului anterior. Merita incercata administrarea de preparate combinate fixe, cum este oxicodona/acetaminofen (Percocet) sau oxico-dona/aspirina (Percodan). (3) Durerea care la inceput este persistenta sau moderat severa se trata prin administrarea de opiacee cu actiune mai puternica sau in doze mai mari (de ex., morfina, 15-30 mg la fiecare 3-4 ore sau preparate de morfina cu eliberare controlata, 90-l20 mg de doua ori pe zi), iar combinatiile fixe de opiaceu/agenti antiinflamatori non-steriodieni vor fi abandonate. Se pot folosi preparate adjunte la fiecare treapta. Caracteristicile esentiale ale acestei scheme sunt acelea ca tratamentul trebuie administrat oral, in tot timpul zilei, cu doze suplimentare la nevoie pentru controlul durerii, si ca tratamentul trebuie adaptat fiecarui pacient. inregistrarea modului in care durerea este ameliorata trebuie sa constituie un element esential al fisei medicale. Atunci cand se folosesc opiacee, pacientul primi un regim profilactic pentru a preveni constipatia.


Greata La pacientul cu cancer, senzatia de greata este provocata, de obicei, de chimioterapie ( modulul 86). Severitatea sa poate fi anticipata dupa preparatele folosite pentru tratamentul cancerului. in functie de relatia temporala cu agentul care o provoaca, se definesc trei tipuri de greata. Greata acuta, forma cea mai comuna, apare intr-un interl de 24 de ore de la tratament. Greata intarziata apare la 1-7 zile de la tratament; este o forma rara, dar atunci cand apare urmeaza, de obicei, administrarii de cisplatina. Greata de anticipatie apare inainte de administrarea chimioterapiei si reprezinta un raspuns conditionat la stimuli olfactivi si vizuali asociati cu administrarea anterioara de preparate chimiotera-peutice.
Greata acuta este forma cel mai bine inteleasa. Stimulii care activeaza semnale in zona chemoreceptoare din bulb, in cortexul cerebral si periferic, in tractul intestinal, stimuleaza centrul vomei din bulb, centrul motor care coordoneaza activitatea secretorie si de contractie musculara ce duce la voma. La proces participa diferite tipuri de receptori, inclusiv cei pentru dopamina, serotonina, histamina, opiacee si acetilco-lina. Ondansetronul si granisetronul, antagonistii receptorilor pentru serotonina, sunt preparatele cele mai eficace impotri agentilor puternic emetizanti, dar sunt scumpe.
La fel ca in cazul scarii de analgezie, tratamentul antiemetic trebuie adaptat situatiei. in cazul agentilor emetizanti slabi sau moderati, administrarea orala de 5-l0 mg sau rectala de 25 mg de proclorperazina este eficace. Eficacitatea poate fi amplificata daca se administreaza medicamentul inainte de chimioterapie. Administrarea intravenoasa de dexametazon (10-20 mg) este, de asemenea, eficace si poate creste eficienta proclorperazinei. in cazul agentilor puternic emetizanti, cum sunt cisplatina, dacarbazina, mecloretamina si streptozocina, combinatii ale antiemeticelor au cel mai bun efect, iar administrarea lor trebuie sa inceapa cu 6-24 de ore inainte de chimioterapie. Administrarea de ondasetron, 8 mg pe cale orala la fiecare 6 ore inainte de chimioterapie si pe cale intravenoasa in ziua tratamentului, la care se asociaza dexametazon (20 mg intravenos) imediat inainte de chimioterapie, este un tratament eficace. Ca si in cazul durerii, vomismentele sunt mai usor de prevenit decat de tratat.

Greata intarziata poate fi pusa in legatura cu inflamatia intestinala provocata de tratament si poate fi controlata cu dexametazon pe cale orala si metoclopramid, un antagonist al receptorilor pentru dopamina, care, in doze mari, blocheaza si receptorii serotoninei. Cea mai buna strategie pentru prevenirea senzatiei de greata anticipati este de a controla vomismentele in ciclurile initiale ale chimioterapiei, pentru a impiedica dezvoltarea raspunsului conditionat. Daca aceasta strategie nu are succes, administrarea de antiemetice in ziua care precede tratamentul poate fi de ajutor. Studii experimentale elueaza posibilitatile de modificare a comportamentului.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor