Deoarece tratamentele anticanceroase sunt toxice ( modulul 86), abordarea pacientului presupune luarea in consideratie a complicatiilor determinate atat de boala in sine, cat si de tratamentul acesteia, ca si a problemelor psiho-sociale complexe asociate cancerului. Este posibil ca starea functionala a pacientului sa se altereze rapid in cursul terapiei curative. Toxicitatea indusa de tratament este mai greu acceptata daca obiectivul acestuia este doar efectul paliativ. Cele mai obisnuite efecte secundare ale tratamentului sunt
tulburari ale stomacului" class="alin2">greata si
varsaturile ( mai jos), neutropenia febrila ( modulul 87) si mielosupresia ( modulul 105). In prezent, dispunem de instrumente terapeutice care pot reduce la minimum toxicitatea acuta a tratamentului anticanceros.
Simptoamele noi care se manifesta in cursul tratamentului pentru cancer trebuie sa fie totdeauna considerate ca reversibile, daca nu se demonstreaza contrariul. Atribuirea fatalista a anorexiei, pierderii in greutate si icterului progresiunii tumorii sau unei
tumori recurente poate sa duca la pierderea pacientului din cauza unei colecistite intercurente. Ocluzia intestinala se poate datora unor aderente reversibile, mai curand decat evolutiei tumorii. Infectiile sistemice, uneori cu germeni patogeni neobisnuiti, pot fi consecinta imunosupresiei asociata terapiei anticanceroase. Unele medicamente folosite pentru tratamentul cancerului sau al complicatiilor acestuia (de ex., greata) pot sa produca simptome la nivelul sistemului nervos central care sugereaza boala metastatica sau pot sa imite sindroame para-neoplazice, cum ar fi sindromul hormonului
diuretic inadecvat. Trebuie urmarita silirea unui diagnostic definitiv, ceea ce poate necesita biopsii repetate.
Un element esential al abordarii cancerului este evaluarea raspunsului la tratament. In afara unui examen fizic atent, in cadrul caruia se examineaza toate localizarile tumorale, inregistrandu-se in fisa pacientului cu data respectiva, evaluarea efectelor tratamentului necesita in mod obisnuit si o repetare periodica a testelor imagistice care au fost anormale in momentul stadializarii. Daca imaginile den normale se efectueaza biopsii repetate ale tesuturilor implicate initial, pentru a se documenta raspunsul complet pe baze anatomopatologice. Biopsiile nu sunt necesare daca exista semne macroscopice de boala reziduala. Raspunsul este considerat complet daca au disparut toate semnele
de boala si partial daca s-a inregistrat o reducere mai mare de 50% a sumei produselor diametrelor perpendiculare ale tuturor leziunilor masurabile. Boala progresiva se defineste prin aparitia oricarei leziuni noi sau printr-o crestere mai mare de 25% a sumei produselor diametrelor perpendiculare ale tuturor leziunilor masurabile. Reducerea sau cresterea dimensiunilor tumorii care nu corespunde acestor criterii este considerata boala sila. in cazul anumitor localizari ale cancerului (de ex., la nivelul oaselor) sau a unor tipuri de afectare (de ex., plamanul limfangitic sau infiltrate pulmonare difuze), leziunile sunt considerate imposibil de masurat. Nici un raspuns nu este considerat complet fara documentare prin
biopsie a rezolutiei leziunilor, dar raspunsurile partiale pot sa excluda evaluarea, afara de cazul in care a survenit un progres obiectiv (desi non-masurabil) al bolii.
Markerii tumorali pot fi utili in abordarea terapeutica a pacientului in cazul anumitor tumori. Raspunsul la tratament poate fi greu de evaluat cu certitudine. Cu toate acestea, unele tumori produc sau determina producerea de markeri care pot fi masurati in ser sau in urina, si, la unii pacienti, cresterea unele organe, cum sunt
tiroida sau sanul, pot sa nu apara decat la 20 de ani sau mai mult dupa tratamentul initial. Iradierea mediastinului poate produce o accelerare a ateroscleozei coronariene. Interventiile chirurgicale abdominale sau radioterapia pot duce la formarea de aderente si ocluzie intestinala. Iradierea regiunii gatului duce de obicei la
insuficienta tiroidiana si poate determina pierderea secretiei salivare si deteriorarea dentitiei. Chimioterapia care include agenti alchilanti duce de obicei la sterilitate. O serie de alte probleme sexuale se rezolva foarte incet dupa tratamentul anticanceros. Atat dupa radioterapie, cat si dupa chimioterapie pot sa apara complicatii pulmonare. in anumite tumori, obiectivul urmarit este ablatia secretiei endocrine si trebuie luate in considerare efectele pe termen lung ale acesteia. Exista numeroase tulburari care trebuie anticipate de medic in cazul unui pacient care a fost supus unui tratament curativ pentru cancer.In ciuda acestor preocupari, majoritatea pacientilor care sunt ndecati de cancer reiau o ata normala.