Cand aportul energetic scade sub necesarul minim, raspunsul organismului, in ordinea adaptarii fiziologice (modulul 335), implica
hormonii meolismului energetic, care stimuleaza mobilizarea acizilor grasi liberi de la nivelul tesutului adipos si a aminoacizilor de la nivelul muschilor, care furnizeaza astfel energia necesitatilor oxidative ale organismului si in principal ale creierului. Aminoacizii sunt impartiti intre gluconeogeneza si oxidare, sinteza proteica este redusa, rata meolismului scade, iar masa musculara si tesutul adipos se micsoreaza. In prima saptamana de post alimentar, sunt pierdute 4 pana la 5 kg din greutatea corporala, pierderile reprezentand aproape 25 procente in tesutul adipos, 35 procente in
lichidele extracelulare si 40 procente in proteine. In cursul saptamanilor urmatoarem pierderile continua, dar intr-un ritm mai lent. Diferitele timente se micsoreaza in proportii diferite: musculatura scheletica mai repede decat muschiul cardiac; tractul gastro intestinal si ficatul mai repede decat rinichii. Mobilizarea aminoacizilor de la nivelul musculaturii asigura sinteza unei anumite cantitati de albumina si, de aceea, hipoalbuminemia se dezvolta in timp.
Aportul de proteine poate fi mult mai scazut decat aportul energetic atunci cand proteinele cu valoare biologica scazuta (mai ales proteine vegetale) reprezinta componentele proteice majore ale dietei sau cand glucoza este singurul factor nutritiv organic din alimentatia intravenoasa la pacientii care nu pot manca. Consecinta, in ambele cazuri, este reprezentata de o crestere a secretiei de insulina, care intarzie lipoliza de la nivelul tesutului adipos, conservandu-i masa, si inhiba mobilizarea aminoacizilor de la nivel muscular. Concentratia plasmatica a aminoacizilor scade, iar sinteza albuminei si a altor proteine este afectata; hipoalbuminemia si edemele reprezinta trasaturi caracteristice si apare infiltrarea grasa a ficatului. Cum s-a mentionat anterior, aceste trasaturi sunt tipice pentru kwashiorkor.
Depletia
mineralelor este, in parte, data de scaderea masei organismului si a lichidelor extracelulare, dar
potasiul si magneziul pot fi pierdute in plus ca urmare a parasirii depozitelor intracelulare. Aportul scazut de
minerale (ca si la pacientii la care glucoza intravenoasa este singura sursa de energie) si cresterea pierderilor (diureza, diaree, fistule etc.) pot inrautati deficitul acestora.Infometarea simpla, asa cum s-a descris anterior, nu conduce rapid la moarte, dar induce o adaptare meolica gradata, care presupune aparitia unor modificari ale meolismului la nivelul sistemului nervos central, cu oxidarea acizilor grasi si a cetonelor organismului pentru obtinerea de energie si cu scaderea marcata a ratei meolismului, ceea ce duce la pastrarea rezervelor proteice ramase. infometarea in contextul unui efort fizic este considerabil mai vatamatoare. Masura in care efectele unui anumit stress sunt date de consecintele meolice directe ale inflamatiei, infectiei, febrei si ndecarii plagilor, in atie cu consecintele indirecte ale eliberarii de citokine inflamatoare, cum ar fi factorul a de necroza tumorala, interleukina 2 si interleukina 6 nu este clara, dar adaugarea unui stress la infometare creste rata meolica si accelereaza pierderile in greutate, compusi azotati si microele-mente. Pentru acest motiv, o MPC severa apare atunci cand este prezenta atat malnutritia, cat si stress-ul. Un interes particular in aceasta printa il reprezinta MPC ca o trasatura pregnanta in SIDA, atunci cand ne gandim ca aceasta este consecinta anorexiei (si a scaderii aportului), febrei si diareei.
