Doza de iradiere (de expunere) este egala cu cantitatea de radiatii !a care este expus un anumit tesut. Initial doza de expunere s-a masurat in aer, adica la suprafata tegumentului.
Roentgen-ul (R) a fost introdus in 1928 ca unitate internationala pentru doza de expunere, care reprezinta cantitatea de radiatii directionata spre tinta, fara sa indice cantitatea de radiatii absorbita de fapt de tinta.
In 1956 a fost introdus rad-ul, ca unitate de masura pentru doza absorbita. |esuturile expuse la 1 R primesc o doza absorbita de 0,95 rad.
Roentgen-ul a primit de-a lungul anilor mai multe definitii:
Roentgen-ul reprezinta cantitatea de radiatii ce produce o emisie corpusculara intr-un cm3 de aer (0,001293 g) in conditii de temperatura si presiune bazala, producand ioni care poarta o unitate electrostatica pentru fiecare semn.
Dupa alti autori 1 R corespunde unui transfer de energie de 86,9 erg/gram aer.
Aceasta unitate dozimetrica se foloseste numai pentru iradierea cu aparate de energie conventionala (aparate de Roentgenterapie).
Rad-ul reprezinta unitatea de masura a dozei absorbite si corespunde unei cantitati de energie absorbita de 100 erg/g de tesut iradiat. 1 Rad =100 erg/g.
Curie (Ci) - este utilizat pentru masurarea activitatii unei surse de active naturale sau artificiale. El corespunde la 3,7 inmultit cu 1010 dezintegrari/ secunda (1Ci = 3,7 x 10r0 dezintegrari/secunda).
Gray (Gy) - reprezinta unitatea de masura a dozei absorbite in tesut, folosita in prezent in locul unitatii rad.
1 Gy = 100 rad.
1 cGy = 1 rad.
Metode de iradiere
Aceste metode folosesc tehnologii diferite, astfel:
a) RT externa (transcutanata sau teleradioterapia) presupune plasarea sursei de iradiere la distanta de tegumentele bolnavului. Distanta dintre sursa si tegument este variabila in functie de energia folosita (exemplu: 30-40 cm pentru instalatia de Roentgenterapie cu ortovoltaj, 60-50 cm pentru instalatia cu cobalt si 100 cm pentru acceleratoarele liniare). Acest tip de iradiere poate fi locala strict la nivelul tumorii, loco-regionala (organul bolnav si ariile limfatice regionale), sau poate interesa ansamblul unui sistem (exemplu, lanturile limfatice in totalitate in limfoamele maligne). S-a folosit si iradierea corporeala totala in leucemii.
Se folosesc diverse surse de energie cu o anumita tehnologie. Initial s-au folosit aparatele de Roentgenterapie ce aveau dezavantajul ca pentru o doza suficienta in profunzime, la poarta de intrare (tegumentul) apareau complicatii severe nepermi-tand administrarea unei doze utile. In prezent se folosesc aparate Ğle energie inalta cum sunt cobal-tronul sau acceleratorul liniar, ce permit administrarea unei doze optime in profunzime, fara afectarea semnificativa a urilor superficiale.
b) Brahiterapia presupune plasarea sursei de iradiere in contact cu
tumora sau direct in tumora. Astfel se descrie:
- curieterapia interstitiala - introducerea unor surse radioactive (ace, fire) direct in tumora;
- curieterapia endocavitara - introducerea surselor radioactive continute in aplicatori, in diverse cavitati naturale sau patologice;
- curieterapia de contact se foloseste mai ales in tratamentul cancerelor cutanate si ale corneei. Cel mai des se foloseste strontiul radioacti
c) Radioterapia meolica - foloseste un radio-izotop ce se administreaza sistemic si se acumuleaza in tumora (exemplu, iradierea meolica a cancerelor tiroidiene).
