Metode imagistice Examenul radiologie
Este fundamental, iar imaginea poate fi scopica sau grafica. Radiografia constituie principalul mijloc de obiectivare a unor cancere. Acuratetea diagnosticului prin acest mijloc de instigatie este de 90-95%. Erorile tin fie de boala pentru ca expresia radiologica a acestora nu este totdeauna concludenta, fie de tehnologie (calitatea filmelor, substantele de delopare, mod de executie). Metodele radiologice s-au perfectionat cu aparitia de forme noi (24, 29, 42):
. radiografie marita;
. tomografie - permite examinarea izolata a elementelor structurale dintr-o sectiune a corpului, fiind de fapt radiografierea unei sectiuni anatomice; . stereografia;
.
tomografia computerizata (TC) - realizeaza sectiuni la dirse nile ale corpului. Tehnica se numeste si tomodensitometrica deoarece coeficientul de atenuare depinde de densitatea electronica a substantei trarsate. Este o instigatie indispensabila in diagnosticul si stadializarea afectiunilor maligne;
. tomografia cu emisie de pozitroni (PET), aduce cateva raspunsuri la problemele pe care TC obisnuita nu le poate da. Ea evidentiaza modificari functionale si poate participa la caracterizarea meolica a tumorii, nu numai la localizarea ei spatiala. Tumora maligna are in general meolismul modificat fata de ai tesuturilor normale si aceasta anomalie poate fi relevata cu ajutorul unor trasori meolici marcati cu emitatori de pozitroni. Desi nu este o metoda infailibila este totusi promitatoare in diagnosticul afectarii ganglionilor limfatici. Ea ofera informatii cu privire la raspunsul la tratament deoarece s-a constatat ca modificarile meolice din
tumora preced modificarile de dimensiune (22);
. radiografia digitala (de exemplu mamografia digitala) - permite o gama mai larga de expuneri astfel incat diferente foarte mici intre 2 tesuturi devin evidente, iar tehnicile de procesare a imaginii permit accentuarea diferitelor caracteristici ale leziunii, diagnosticul fiind astfel mai usor de sustinut. Aceasta metoda permite transmisia la distanta a imaginii (teleradiologia), iar programele computerizate de interpretare pot fi mai usor de realizat (25);
. radiografia stereotaxica poate evidentia leziuni de dimensiuni mici, ce pot fi apreciate in spatiu (in trei dimensiuni). Imaginile suspecte sunt localizate cu ajutorul unor ace speciale sau prin injectarea unor coloranti ce nu difuzeaza si astfel chirurgul poate aborda leziuni sub 5 mm in conditii de securitate;
. arteriografia, cavografia si limfografia sunt metode ce ajuta la silirea diagnosticului in anumite forme de tumori, fara a fi instigatii obligatorii in toate formele de cancer.
Metode radioizotopice
Sunt deosebit de utile in unele localizari ale cancerului (tiroida, ficat, pancreas, rinichi sau in detectarea metastazelor osoase). Aceste metode au la baza observatia ca tesutul tumoral fixeaza unele radioelemente intr-o proportie mai mare fata de tesuturile normale si astfel apare o hipercaptare (fixare) sau poate fi vorba de o hipofixare cu aparitia pe scintigrafie a unei imagini lacunare ("zone reci\"). Sunt indicate in detectarea tumorilor primiti
si a metastazelor osoase, iar cu ajutorul tehnetiului in evidentierea ganglionului santinela.
Scintigrafia detecteaza metastazele inaintea examenului
radiologie si poate fi repetata la 3-6 luni. Scintigrafia computerizata, folosita destul de rar, mai ales in detectarea unor adenopatii cum ar fi cele mamare interne, este o metoda care probabil in viitor se va dezvolta.
Scintigrafia efectuata dupa administrarea unui anticorp monodonal specific unei anumite
tumori de care este legat un radioizotop, este utila in explorarea metastazelor din ganglionii limfatici tributari anumitor cancere (exemplu, cancerul de prostata).
Ecografia
Este o metoda folosita curent in clinica si valoarea ei a crescut ca urmare a perfectionarii aparatelor si a experientei acumulate. Tehnica se bazeaza pe absorbtia diferentiata a undelor ultrasonice in functie de caracteristicile fizice ale mediului strabatut. In prezent leziunile maligne pot fi diferentate de cele benigne in anumite proportii. Ecografia diferentiaza formatiunile lichidiene de cele solide, iar o ecostructura heterogena intr-o arie lacunara neregulata pledeaza pentru o leziune maligna.
Ecografia doppler color masoara fluxul sangvin si constituie o varianta tehnica pentru evidentierea anumitor leziuni maligne. Metoda are valoare mai ales in diagnosticul recidilor locale.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
In rezonanta magnetica nucleara imaginea este a unei cupe anatomice care se poate efectua in orice al corpului prin orientarea campului magnetic si modificarile de radiofrecnta. tn prezent hidrogenul este vizat pentru imaginile RMN. Aceasta metoda nu ar trebui sa lipseasca din centrele oncologice, deoarece ea poate completa diagnosticul imagistic pus cu ajutorul TC. Specificitatea si sensibilitatea metodei au fost mult imbunatatite ca urmare a folosirii substantelor de contrast de exemplu, godalinium, ce se distribuie in spatiul extracelular si se acumuleaza in tesuturile cu spatii intersitiale largi si in cele hipervascularizate. Cum cancerele prezinta o vascularizatie capilara cu o permeabilitate crescuta, ele capteaza mai usor substanta de contrast si astfel sensibilitatea metodei depaseste 70%. Cu ajutorul ei se pot detecta cancere neevidentiate de nici o alta tehnica imagistica conntionala si in plus identifica cu mai multa acuratete cancerele multicentrice si multifocale (14).
