In oncologia clinica, ca si in alte specialitati medicale, silirea diagnosticului presupune o anumita ordine in desfasurarea etapelor elaborarii sale si anume:
. investigatia clinica.
Aceasta cuprinde totalitatea examenelor clinice ce trebuie executate cu multa acuratete pentru fiecare organ in parte, astfel incat sa se obtina maximul de informatii privind factorii etiologici, elementele clinice ce sugereaza sau sustin diagnosticul si elementele necesare stadializarii bolii;
. investigatii paraclinice.
In aceasta categorie intra acele metode ce in general au la baza principii de fizica si care in final realizeaza un examen clinic indirect;
. investigatii de laborator - cuprind totalitatea investigatiilor biochimice, biologice si histopatolo-gice si care participa la sustinerea diagnosticului si la silirea certitudinii acestuia.
Examenul clinic
Examenul clinic presupune urmatoarele metode:
- anamneza;
- examenul fizic al aparatelor si sistemelor;
- examenul loco-regional "tintit\";
Aceste metode corect efectuate trebuie sa ridice suspiciunea, sa sustina prezenta bolii si sa determine care organ este afectat. Din anamneza trebuie sa rezulte factorii de risc, semnele si simptomele care sugereaza diagnosticul, data primului simptom, data primului examen medical si interlul scurs pana la aplicarea tratamentului. Aceste date sunt necesare pentru aprecierea etiologiei, evolutiei bolii si a cauzelor ce au determinat intarzierea diagnosticarii bolii sau aplicarii tratamentului.
Anamneza
In general simptomele si semnele ce sugereaza prezenta bolii se prezinta sub o mare rietate in functie de localizare, forma clinica, anatomo-pato-logica, stadiul bolii. Sistematic acestea se pot imparti in 2 mari grupe: directe si indirecte.
Semne directe de cancer
- tumora - poate fi perceputa direct de bolnav;
- poate fi primiti sau secundara (osoasa, cutanata, mamara, parti moi).
- ulceratia (exemplu, ulceratie la nivelul buzelor,
limbii, colului uterin).
Semne indirecte de cancer
Sunt foarte riate, alerteaza bolnavul si il determina sa se prezinte la medic. Exemple:
- scurgeri anormale (seroase, sanghinolente, purulente etc);
- semne de compresiune - cel mai frecvent apar la nivelul tubului digestiv, mediastinului, cailor urinare, nervului laringeu recurent;
- semne de stenoza si obstructii intrinseci -semne tardive;
- alte semne: - exista o categorie de simptome de alarma mai putin specifice, care trebuie insa cunoscute si luate in considerare. Astfel:
. pruritul poate anunta o boala Hodgkin;
. dispareunia poate semnala un cancer genital sau infiltrarea de vecinatate a ginului;
. repulsia fata de alimente sau
tutun sugereaza un cancer digestiv;
. alterarea starii generale poate corespunde unor neoplazii profunde, insa poate apare si in afectiuni necanceroase;
. paraneoplaziile pot reprezenta semnele de debut al unor cancere.
Examenul fizic
Examenul fizic general si pe aparate trebuie executat sistematic si complet, dupa reguli bine silite. Evident ca pentru anumite organe, tehnica de examinare este adaptata. De corectitudinea executarii acestor manevre depinde obtinerea unui maxim de informatii. Cunoasterea inaltimii,
greutatii si suprafetei corporale sunt obligatorii pentru orice bolnav cu cancer, and in vedere tratamentele ce se vor executa. Examenul fizic concura la sustinerea diagnosticului de boala, la aprecierea extensiei bolii si furnizeaza elemente importante pentru aprecierea starii functionale a organelor vitale.
Examenul local
Pentru fiecare localizare a cancerului sunt reguli precise de examinare care trebuie sa precizeze sediul leziunii, numarul leziunilor din acelasi organ, forma, dimensiunile exacte apreciate in cm, consistenta, limitele, sensibilitatea, raporturile cu structurile vecine. Obligatoriu se examineaza ariile ganglio-nare limfatice regionale.
Caseta oncologica
Noi o consideram obligatorie pentru orice categorie de bolnavi, deci indiferent de afectiune. Ea cuprinde examenul clinic oncologic al cavitatii bucale, pielii, ganglioniJor limfatici, sanilor. Se vor efectua tuseul rectal cu examenul
prostatei la barbatii peste 40 de ani si examenul genital la toate femeile. Pentru bolnavii cu alte afectiuni este importanta pentru ca poate descoperi un cancer necunoscut, iar pentru bolnavii cu cancer poate descoperi o a doua localizare concomitenta, eventualitate din ce in ce mai frecventa in ultima vreme.
Valoarea examenului clinic ca metoda de diagnostic
S-a afirmat ca examenul clinic are un caracter fundamental si ca nici un alt examen nu a reusit sa-l suplineasca. Aceasta afirmatie este perfect labila in cancerologie, insa numai in stadiile clinice cand poate pune de la inceput diagnosticul de probabilitate (in cancer rectal, mamar). In plus, un examen clinic corect facut orienteaza asupra tipului de investigatii clinice si de laborator necesare si sileste ordinea executarii lor. Limitele examenului clinic depinde in mare masura de corectitudinea efectuarii sale si de interpretarea informatiilor culese. De exemplu in stadiul I pentru cele mai multe localizari ale cancerului diagnosticul clinic este concordant cu cel histopatologic in peste 50% din cazuri. Aceasta concordanta creste in stadiile mai ansate. Totusi examenul clinic oricat de corect si amanuntit ar fi nu poate pune diagnosticul in fazele infraclinice ale cancerului, and deci un caracter limitat.
