Disectia boanta se practica mai ales in urile de clij asculare. Ea permite o eliberare aproape nesangeranda, care este mai putin riscanta decat cea ascutita. Utilitatea sa este deosebita in cazul inflamatiilor acute.
Disectia boanta se practica si cu pensa disec-toare (mai ales prin manevre de dezlipire sau «stripping»), cu foarfecile inchise si cu tamponul montat (sau cu disectorul Kittner). O precautie importanta, atunci cand deja exista clipuri aplicate, este sa se evite acrosarea si smulgerea lor accidentala cu tamponul.
Tamponul montat nu poate fi introdus prin ca-nulele de 5 mm, ci numai prin cele de 10 mm. Daca in acest scop se utilizeaza pense de 10 mm manevra este simpla. Pensele de 5 mm necesita in prealabil sa fie armate cu un reductor, dupa care se monteaza tamponul si, in final, sub aceasta forma sunt introduse prin canula de 10 mm.
Indiferent care dintre tehnicile enumerate se foloseste, disectia trebuie facuta cu blandete si presupune miscari complexe: prehensiune, tractiune, dezlipire, sectiune. Punerea sub
tensiune a structurii ce trebuie sectionata este obligatorie pentru a facilita accesul in spatiul de clij. Acest lucru este mai important decat in chirurgia conventionala, pentru ca, de fapt, cea laparoscopica s-ar putea defini drept chirurgia spatiilor de clij.
Deoarece distanta dintre punctul de intrare si cel de aplicare a instrumentelor este relativ lunga, trebuie sa existe o coordonare perfecta si continua intre videocamera si manevrarea instrumentelor: introducerea fiecarui instrument trebuie reperata cu laparoscopul si apoi instrumentul dirijat spre elementul anatomic pe care se lucreaza. Fara acest control, instrumentele pot patrunde in ficat, stomac sau in oricare alt viscer abdominal, determinand leziuni care sa scape neobserte.In aceeasi masura este necesar si controlul extragerii instrumentelor. in special carligul, pensele cu dinti sau acele pot agata orice formatiune abdominala in timpul retragerii lor.
