Mecanismele prin care se produc traumatismele cranio-cerebrale sunt cele cunoscute din patologia neurochirurgicala traumatica. Aceste mecanisme, din punct de vedere fizic sunt defalcate in directe si indirecte, dupa felul in care actioneaza liniile de forta asupra structurilor cranio-cerebrale. Aceste mecanisme, in mod schematic pot fi prezentate astfel:
1. Mecanismele directe, prin impact direct asupra scalpului si ale oaselor craniene. in cadrul acestora actioneaza urmatoarele fenomene de producere a traumatismului cranio-cerebral (. 1):
a) fenomenul de acceleratie, in care capului i se imprima o miscare de acceleratie prin lovirea sa cu un corp in miscare si in care leziunile maxime atat craniene, cat si cerebrale se afla la punctul de impact sau la jonctiunea cranio-spinala; in cele in-
directe dupa cum vectorul fortei traumatice este axial sau neaxial fenomenul de acceleratie este liniar sau rotator;
b) fenomenul de deceleratie sau de franare, Tn care excursia craniului este oprita brusc prin lovirea sa de un rezistent. in acest din urma caz, leziunile sunt atat la punctul de impact cu ul dur, leziuni ce intereseaza structurile cranio-cerebrale, cat si leziuni la polul diametral opus, prin contralovitura care afecteaza continutul cranian ca efect al unei miscari de vibratie al acestuia in interiorul cutiei craniene;
c) fenomenul de compresie bilaterala, prin aplicarea simultana a doua uri dure asupra craniului.
2. Mecanismele indirecte, actioneaza asupra structurilor cranio-cerebrale prin transmiterea intermediara a liniilor de forta: miscari bruste de franare in excursia extremitatii cefalice (exemplu: ocupanti de autovehicule care se ciocnesc), sau situatii in care se produc indeosebi leziuni la nivelul jonctiunii cranio-spinale (exemplu: cadere pe ischioane) (. 2).
In afara acestor doua mecanisme trebuie mentionate si alte tipuri de mecanisme implicate in traumatologia cranio-cerebrala:
- penetrarea endocraniana a unor corpi straini, ceea ce determina caracterul lezional si potential septic al acestor traumatisme;
- suflu, produs in cadrul exploziilor, care poate realiza sufuziuni hemoragice difuze la nivelul intregului encefal prin
hipertensiune venoasa, brutala, secundara cresterii presiunii intraalveolare pulmonare.
Efectele traumatice realizate la nivelul encefa-lului sunt de natura sculo-nervoasa prin actiunea liniilor de forta direct asupra acestor structuri. De asemenea trebuie mentionat efectul vibratiei traumatice asupra interoceptorilor sculari, cu determinarea de
tulburari reflexe sculare la distanta si prin actiunea mecanica a miscarilor LCR.
Gravitatea traumatismului cranio-cerebral este imprimata de intensitatea leziunilor realizate la nivelul structurilor nervoase. Practic, orice traumatism asupra craniului are si o implicatie neurala, cel putin functionala. Leziunile continatorului cranian (scalp si craniu) au mai putina importanta in determinarea directa a gravitatii traumatismului. Acestea prezinta o importanta in aprecierea cauzelor si agentilor ce l-au produs ca si in determinarea unor efecte directe asupra creierului (dilacerari directe) sau in dezvoltarea unor complicatii, indeosebi de ordin septic. Leziunile craniene reprezinta de asemenea o doda adeseori foarte importanta a fortei cu care s-a produs trauma respecti.
