Date generale. Meningioamele sunt
tumori frecnte, se intalnesc in proportie de 13-l9% din tumorile intracraniene, fiind pe locul secund dupa glioame (18, 28, 43)
Meningiomul este o
tumora benigna care deriva din meninge. Notiunea de benignitate nu trebuie sa fie luata in sensul strict al cuvantului. Desi din punct de dere histopatologic aceste tumori sunt benigne, experienta neurochirurgicala demonstreaza ca o parte din meningioame, mai ales la copil, se comporta ca tumori maligne, avand tendinta de a recidiva frecnt si rapid, chiar dupa o extirpare totala. De asemenea meningiomul este o tumora de tip expansiv care in cresterea ei nu invadeaza tesutul nervos inconjurator, dar il comprima. Din aceasta cauza functia neurologica tulburata isi revine de cele mai multe ori dupa inlaturarea tumorii.
Morfopatologie. Majoritatea meningioamelor se dezvolta supratentorial, mai ales la copil. Incidenta lor topografica corespunde cu distributia granula-tiilor Pacchioni, in cinatatea sinusurilor noase si ale insertiilor osoase ale durei-mater.
Macroscopic. Meningioamele se pot dezvolta pe ambele fete ale durei mater, dar mai ales pe fata sa interna. Exista insa cazuri de meningioame fara atasament durai. Acestea se dezvolta pe seama celulelor endoteliale ale arahnoidei. Meningioamele se prezinta sub doua forme: rotunda si plata ("en plaque\"). Meningiomul rotund se intalneste mai ales pe conxitatea creierului sau intrantricular, unde cresterea in toate directiile este libera. Are o forma sferica sau ovoida, cu suprafata neteda sau nodulara. Baza de insertie poate fi intinsa sau mica, in raport cu marimea tumorii. Meningiomul plat este turtit si intins si adera de dura-mater pe o mare suprafata, in timp ce grosimea lui este mica fata de baza sa de insertie. Se dezvolta mai ales la baza craniului, fiind insotit in acest caz de o hiperostoza marcata, bolnavul prezentand o deformatie craniana. La nilul locului de insertie a meningio-mului, osul poate fi modificat fie in sensul unei subtieri datorita procesului de liza prin presiune iara. ca osul sa fie invadat, fie in sensul unei hiper-ostoze, care este mai frecnta in meningioamele "en plaque\". Uneori tumoarea poate invada osul si sa depaseasca craniul, exteriorizandu-se sub tegumente.
Microscopic. Aspectul este destul de variat, de unde au si rezultat mai multe clasificari histologice. Dintre cele mai cunoscute sunt: Bailey & Bucy (1931), Globus (1937), Cushing si Eisenhardt (1938) si Rio-Hortega (1937). Cea mai completa este cea a lui Cushing si Eisenhardt, care cuprinde 9 tipuri si 21 de variante.
Dupa Scheinker (1948) exista cinci tipuri de me-ningioame: tipul meningo-endotelial, tipul fibroblas-tic, tipul psamomatos, tipul angioblastic, meningo-sarcomul.
Dupa datele actuale publicate de Kleihiies si colab. (1993), admise de catre OMS, meningioamele se clasifica in multiple subgrupe in functie de aspectul histopatologic ( el III). Din aceasta clasificare reiese ca menigioamele sunt benigne (meningotelial, fibroblastic, tranzitional, psamomatos, angiomatos, microchistic, secretor, cu celule clare, cordoid), semimaligne (atipic, meningiom papilar) si maligne (anaplazic).
Dupa localizare, meningioamele sunt impartite in: bazale, de conxitate, de fosa craniana poste-rioara. Acestea trebuie prezentate separat intrucat loul clinic difera major.
