Tabloul clinic al apendicitei acute, prezinta unele particularitati, in functie de anumite criterii cum
sunt: rsta, stadiul anatomo-evolutiv, localizarea apendicelui. in practica clinica intalnindu-se si forme atipice.
Varsta
Imprima apendicitei un lou clinic aparte. Dupa acest criteriu, apendicita a fost clasificata in:
. apendicita noului nascut;
. apendicita sugarului si a copilului mic;
. apendicita copilului mare.
Apendicita noului nascut. La aceasta rsta apendicita este rara, dar nu exclusa si de cele mai multe ori debuteaza cu peritonita in peste 70% din cazuri (3).
Tabloul clinic se rezuma la distensia abdominala, rsaturi si diaree. Febra apare de-abia dupa perforatie. Nu exista aparare musculara, ci doar o senzatie de
tensiune in fosa iliaca dreapta, in atie cu restul peretelui abdominal. Dupa instalarea peritonitei apar unele semne locale particulare cum sunt:
edemul inflamator subombi-lical cu tegumente lucioase si circulatie venoasa evidenta.
Apendicita sugarului. Debutul este marcat de dureri abdominale manifestate prin s si agitatie.
Frecvent sediul durerii este periombilical.
Varsaturile sunt repetate si se insotesc de refuzul alimentatiei. Diareea este mult mai frecventa decat constipatia. Distensia abdominala precede perforatia. Palparea repetata a abdomenului, insotita de flexia coapsei, este un semn important in apendicita sugarului (2, 9).
Apendicita copilului mic. Durerea are un caracter g, difuz in tot abdomenul, putand scapa obsertiei.
Varsaturile sunt inconstante. Apararea musculara, cu sediul in fosa iliaca dreapta este cel mai important semn de suferinta apendiculara, suficient pentru a justifica interventia cnirurghicala (5).
Apendicita copilului mare. Are un lou clinic mai bine conturat, el a fost deja expus anterior (2).
Stadiul anatomo-evolutiv
. Apendicita acuta simpla sau catarala; este stadiul incipient, caracterizat printr-un lou clinic de intensitate medie.
. Apendicita acuta flegmonoasa; loul clinic este mai intens,
febra este mai mare.
frecvent cu peritonita.
Localizarea apendicelui
. Apendicita pelvina; se insoteste de fenomene iritative ale organelor din bazin, simuland recto-colita, colita sau pielonefrita.
. Apendicita retrocecala; apendicele fiind inconjurat de aderente, loul clinic nu este bine conturat si bolnavii se prezinta in momentul constituirii unui abces.
. Apendicita subhepatica; prin sediul inalt si uneori profund al apendicelui, imbraca aspectul clinic al unei suferinte gastro-duodenale sau hepato-biliare.
Forme atipice
. Forme apiretice; evolueaza spre perforatie in ciuda absentei febrei.
. Forma toxica; se caracterizeaza prin alterarea profunda a starii generale in contrast cu semnele locale mai slab exprimate.
. Apendicita mascata de tratamentul cu antibiotice. Sub influenta antibioterapiei starea generala a copilului se amelioreaza, persistand semnele locale. Dupa un interl liber starea generala se agraveaza, iar la interventie frecvent se descopera peritonita secundara.
. Apendicita gripala. in cursul epidemiilor de gripa se constata o crestere importanta a numarului de apendicite. Debutul este gripal, cu fenomene catarale nazo-faringiene, febra si stare generala alterata. in cate zile se instaleaza semnele clinice ale apendicitei.
