in ultimii ani au fost raportate serii de bolna la care s-a inregistrat o imbunatatire neta a supraetuirii printr-o abordare medicala agresiva, variata si precoce.In diagnosticul de EUN declarat, trebuie oprita alimentatia, se instituie aspiratia gastro-duodenala, sunt indepartate cateterele ombilicale si se utilizeaza o vena periferica pentru alimentatia paren-terala totala.
Terapra cu
penicilina si aminoglicozide poate incepe inaintea rezultatelor cultura-antibiograma si a testelor de sensibilitate.
Unii autori recomanda Clindamicina sau Metroni-dazolul contra anaerobilor, cu rezultate foarte bune.
Evolutia favorabila se manifesta prin scaderea retentiei gastrice, diminuarea distensiei abdominale si lipsa aparitiei sangelui in scaun.
Chiar si in aceste conditii, daca tubul de aspiratie poate fi indepartat mai devreme, in schimb alimentatia orala nu se instaleaza decat dupa 2 saptamani.
Aceasta
alimentatie va progresa treptat spre
laptele artificial complet.
Cand in evolutia bolnalor EUN se mentine dis-tensia abdominala, retentia gastrica si scaune cu sange sau pneumatoza intestinala,
nutritia paren-terala se va institui pentru minimum 3 saptamani. Acest interval de "pauza intestinala\" permite ndecarea suprafetelor
intestinului care au fost implicate in procesul de ischemie.
Alte masuri care se aplica sunt: un cateter ve-nos central pentru un sprijin nutritiv, antibiotice admnistrate intralumenal, vasodilatatoare.In terapia perioadei itoare exista 3 propuneri care sunt inca controversate:
1. Utilizarea perfluorocarbonului intralumenal (lichid inert biologic), cu efect protector asupra intestinului din punct de vedere experimental.
2. Allopurinol enteral - doza mica, care reduce leziunea mucoasei si mareste supraetuirea dupa procesul de ischemie mezenterica si reperfuzie la sobolani.
3. Superoxid-dismutaza umana - administrata parenteral si intralumenal in scopul curatirii radicalilor superoxid.
