A. Nivelul obstructiei
Obstructia isi are sediul cel mai frecvent la nivelul lui D2, in special in regiunea teriana (83% - Boyden, 80% - Rickham). Vereanu - 1979 -(15)a gasit majoritatea malformatiilor situate la nivelul D3. Dupa alte statistici
obstructia este cel mai adesea suprateriana (77% - Fonkalsrud, 56% -Rickham).
Nivelul obstructiei se situeaza uneori exact la inaltimea papilei; insoteste altfel o bifiditate a cailor bilaire, un canal deschizandu-se in segmentul superior.
B. Natura obstructiei
Se disting clasic atrezii si stenoze. Atreziile realizeaza o obstructie completa. Ele sunt de 3 tipuri:
- atrezie completa, unde nu exista o solutie de continuitate intre cele 2 funduri de sac; in unele cazuri este un "defect\" mezenteric;
- atrezie cordonala, unde cele 2 funduri de sac sunt reunite printr-un cordon fibros;
- diafragm complet, obstacol intralumenal mucos, fara intrerupere de continuitate externa, traducan-du-se printr-o schimbare brusca a calibrului intre fundul de sac superior dilatat si duodenul distal.
Stenozele realizeaza o obstructie incompleta. Astfel, avem:
- stenoze simple, marcate printr-o schimbare de calibru extern si intern;
- diafragm incomplet, uneori simpla schita circulara, uneori diafragm perforat, perforatia putand fi centrala sau periferica, unica sau multipla.
Exista in literatura diversi autori care nu se inteleg asupra termenului de atrezie sau de stenoza. Astfel, Fonkalsrud claseaza diafragmele incomplete in atrezii, iar Lynn le plaseaza in cadrul stenozelor.
Este insa logic a separa obstacolele complete, de obstacolele incomplete si a desemna termenul de atrezie si de stenoza.Intr-o serie a lui Rickham (10) sunt notate 54% atrezii, 40% stenoze si 6% cazuri nedeterminate. Fonckalsrud (1) noteaza 49% atrezii complete, 40% diafragme partiale si 10% stenoze.
Bienaime si colab. (6) au obsert 66 atrezii (60%) si 24 stenoze (40%).
