Pentru supravietuirea unui copil cu atrezie de esofag, loare predicti au urmatorii parametrii: asocierea cu alte malformatii, greutatea de la
nastere si starea pulmonara preoperatorie.
Prin aspirarea de sali din capatul proximal, dar mai ales prin regurgitarea lichidului gastric prin fistula eso-traheala, la putin timp de la nastere, poate surveni o
pneumonie severa si atelectazii. Waterston (21), in 1962, a stadardizat acesti factori de risc, care influenteaza in mod decisiv rata de supravietuire a pacientilor, dupa cum urmeaza:
- grupa A - Gn (greutate la nastere) mai mare de 2500g, fara malformatii asociate, fara modificari pulmonare;
- grupa B - Gn intre 1800-2500 g sau Gn mai mare de 2500 g dar se asociaza uneori malformatii si o pneumonie de severitate medie.
- grupa C - Gn mai mica de 1800g asociat cu malformatii severe si o pneumonie gra.
FIZIOPATOLOGIE
Modificarile anatomice antreneaza implicit alterari functionale. Datorita prezentei atreziei de esofag, copilul nu isi poate inghiti sali care inunda caile aeriene (4).
Daca fi alimentat,
laptele se opri in bontul proximal si apoi patrunde in trahee. loul cel mai sever este oferit de copilul cu atrezie de esofag cu fistula eso-traheala distala.
Atunci cand copilul tuseste, ge sau stranuta, presiunea intratraheala creste si aerul intra fortat in stomac, prin fistula, determinand distensia acestuia, in acest mod, intestinul se destinde si el si determina ascensionarea diafragmului, cu limitarea ventilatiei pulmonare. La interle neregulate de timp,
stomacul se decomprima prin rejetul secretiei acide gastrice in arborele respirator. Acest fenomen determina leziuni ale mucoasei respiratorii care pot merge pana la atelectazie sau pneumonie (4, 5). Aceeasi secventa apare si in cazul fistulei eso-traheale, dar cu o severitate scazuta, deoarece decompresiunea gastrica determina mai degraba o regurgitare in faringe decat in trahee.
Motilitatea esofagului atrezie este modificata in special in segmentul inferior fistulei.