Debitul cardiac reprezinta volumul de sange pompat de
cord in circulatia sistemica sau pulmonara in fiecare minut. El defineste in general intreaga performanta a sistemului cardioscular si in special, functia de pompa a inimii. in situatia in
care un bolnav are o rezistenta sculara mare si un debit cardiac scazut, acesta nu poate supravietui mult timp, deoarece tesuturile si organele nu pot fi perfuzate adect, chiar in prezenta unei presiuni sangvine normale. Cunoscand loarea debitului cardiac si a presiunii sangvine pot fi determinati o serie de alti parametri hemodinamici (elul II):
Metode de masurare ale debitului cardiac. In
1970, Swan si colab. introduc in practica cateterul care ii poarta numele, in vederea masurarii debitului cardiac prin metoda termodilutiei. Metoda consta in injectarea de 10 ml glucoza 5% la o temperatura de 1-2°C sau la temperatura camerei. Solutia de glucoza 5% se injecteaza in atriul drept, iar schimbarile de temperatura sunt detectate de termistor in artera pulmonara. Datele obtinute sunt prelucrate de un calculator integrat monitorului. Metoda este similara cu cea a dilutiei unui colorant, solutia rece fiind de aceasta data indicatorul. Exactitatea masuratorilor poate fi perturbata de nerespectarea temperaturii solutiei injectate sau a vitezei de injectare (19).
Tehnica termodilutiei masoara debitele inimii drepte. Aceasta remarca este foarte importanta, deoarece prezenta suntului intracardiac compromite metoda. De exemplu, un bolnav cu defect septal ventricular si sunt stanga-dreapta avea un fals ridicat debit cardiac (19).
Tehnica Fick, este o alta metoda de masurare a debitului cardiac, cu o fiabilitate de ±10%. Tehnica consta in colectarea si analizarea gazelor expirate si in recoltarea din cordul drept a sangelui amestecat.
Dilutia unui colorant (verde indocianina) a fost cea mai folosita tehnica pana la aparitia cateterului Swan-Ganz si a termodilutiei. Tehnica consta in injectarea rapida in sistemul venos a unei cantitati precise de indicator care traversa cordul si plamanii intrand in circulatia arteriala. Detectarea lui se face prin recoltarea de sange arterial si analizarea lui cu un densitometru. Determinarea debitului cardiac implica folosirea unor complicate calcule matematice. Aceasta metoda se foloseste in cazul prezentei sunturilor intracardiace, ea fiind de altfel si o metoda de confirmare a lor.
Tehnica computerizata Warner de analiza a conturului pulsului aortic consta in masurarea liniara a volumului-bataie. Aceasta tehnica implica o com-plianta constanta a patului scular sistemic, foarte greu de realizat in terapia intensi sau in timpul anesteziei.
Cea mai noua achizitie in masurarea debitului cardiac si a debitului-bataie, o reprezinta aplicarea ecocardiografiei Doppler.
