Prezentare farmaceutica sandostatin Sandostatin este un octapeptid sintetic, derit al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice similare cu ale acesteia, dar cu o durata de actiune considerabil mai lunga. Sandostatin inhiba secretia de peptide din sistemul endocrin gastro-entero-pancreatic si a hormonului de crestere. La animale: Sandostatin este un inhibitor mai puternic al hormonului de crestere, precum si al eliberarii de glucagon si de
insulina decat somatostatina, fiind mai selectiv pentru hormonul de crestere si pentru supresia glucagonului. Administrarea cronica (timp de 26 de saptamani) a dozelor de pana la 1 mg/kilocorp/zi (administrat intraperitoneal) la sobolan, si de pana la 0,5 mg/kilocorp/zi (administrat intravenos) la caine este bine tolerata. La persoanele normale Sandostatin are urmatoarele efecte inhibitorii: inhiba eliberarea hormonului de crestere stimulata de arginina, de efortul fizic si de hipoglicemia indusa de insulina; inhiba eliberarea postprandiala a insulinei, glucagonului, gastrinei, a altor peptide din sistemul hormonal gastro-entero-pancreatic, precum si eliberarea insulinei si a glucagonului ca raspuns la administrarea de arginina; inhiba eliberarea hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) stimulata de hormonul care elibereaza tirotropina (TRH). La acromegali (inclusiv cei care nu au raspuns la tratamentul chirurgical, la iradiere si la tratamentul cu dopamina), Sandostatin reduce nivelul plasmatic al hormonului de crestere si/sau al somatomedinei C. O scadere clinic relenta (cu 50% sau mai mult) se produce la toti pacientii, si un nivel normal (hormon de crestere <5 ng/ml de plasma) poate fi obtinut la aproximativ jumatate din cazuri. La majoritatea pacientilor, Sandostatin reduce in mod marcat simptomele clinice ale bolii, cum sunt: cefaleea,
edemul pielii si tesuturilor moi, hiperhidroza, artalgiile si paresteziile. La pacientii care au un adenom hipofizar de dimensiuni mari, tratamentul cu Sandostatin poate sa reduca dimensiunea tumorii. La pacientii cu
tumori ale sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic (GEP), Sandostatin, prin efectele sale diverse, modifica unele aspecte clinice. Astfel, se constata o ameliorare clinica in special la acei pacienti care au simptome severe determinate de tumorile sistemului GEP, in ciuda tratamentelor aplicate (care includ interventii chirurgicale, embolizarea arterei hepatice si chimioterapie - cu streptozocin si 5-fluouracil). Efectele Sandostatin in diferitele tipuri de tumori sunt urmatoarele: In tumorile carcinoide, administrarea Sandostatin poate fi urmata de o ameliorare a simptomelor, in special a congestiei fetei si a diareei. In unele cazuri aceasta poate sa se insoteasca de o scadere a serotoninei plasmatice si de o reducere a excretiei
urinare de acid 5-hidroxindol-acetic. In cazul in care tratamentul cu Sandostatin nu determina un raspuns pozitiv, nu se recomanda continuarea acestuia pe o perioada mai lunga de o saptamana, desi nu s-au descris reactii adverse importante la pacientii care nu raspund la tratamentul cu acest preparat. In VIPoame (Vasoactive Intestinal Peptide tumours): caracteristica biochimica a acestor tumori este hiperproductia de peptide soactive la nivelul intestinului. In majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are drept rezultat o reducere in intensitatea fenomenelor secretorii diareice, caracteristice acestui sindrom. Calitatea vietii bolnavilor se amelioreaza substantial. De asemenea, se obser o diminuare a anomaliilor electrolitice (de ex. a hipopotasemiei), ceea ce permite incetarea suplimentarii enterale si parenterale cu lichide si electroliti. La unii pacienti,
tomografia computerizata indica o incetinire sau oprirea dezvoltarii tumorilor, chiar si reducerea dimensiunilor acestora, in special a metastazelor hepatice. Ameliorarea clinica se insoteste de obicei de o scadere a nivelului plasmatic al peptidelor soactive secretate de tumora, putand fi atinse chiar lorile normale. In glucagonoamele: in majoritatea cazurilor, administrarea de Sandostatin are ca urmare o ameliorare substantiala a rash-ului necrolitic migrator care este caracteristic pentru acest sindrom. In multe cazuri, Sandostatin exercita un efect si asupra diabetului usor pe care il pot dezvolta acesti bolnavi. Acest efect insa nu este important si nu se insoteste, in mod obisnuit, de o scadere a nevoilor de insulina sau de agenti hipoglicemianti cu administrare orala. La bolnavii care prezinta diaree, administrarea Sandostatin se insoteste de o reducere a acesteia si pacientii castiga in greutate. Desi administrarea preparatului determina adesea o scadere imediata a nivelului de glucagon plasmatic, aceasta nu se mentine pe o durata mai mare de administrare in ciuda unei ameliorari clinice continue. In gastrinoame si sindromul Zollinger-Ellison: desi tratamentul cu agenti blocanti selectivi ai receptorilor H2 si cu preparate antiacide permite controlul ulceratiilor peptice recurente determinate de hipersecretia de acid gastric stimulata de gastrina, controlul poate fi incomplet. Pe de alta parte,
diareea poate fi unul din simptomele marcante, care nu este redus de tratament. Sandostatin singur, sau in asociere cu antagonistii receptorilor H2, poate sa reduca hipersecretia acida si sa amelioreze simptomele, inclusiv diareea, la peste 50% din cazuri. Si alte simptome, posibil datorate productiei de peptide de catre tesutul tumoral, cum ar fi inrosirea tegumentelor, pot fi reduse. La unii pacienti se constata si o scadere a nivelului plasmatic al gastrinei. In insulinoame, administrarea Sandostatin duce la o scadere a concentratiei insulinei imunoreactive circulante, care insa este de scurta durata (aproximativ doua ore). La bolnavii cu tumori operabile, Sandostatin poate contribui la resilirea si mentinerea unei glicemii normale inainte de interventia chirurgicala. In cazul unor tumori benigne sau maligne inoperabile, controlul
glicemiei poate fi ameliorat intr-un numar limitat de cazuri, fara sa apara o scadere concomitenta a nivelului insulinei circulante. In GRFoame (Growth Hormone Releasing tumours): acestea constituie un grup de tumori rare, caracterizate de productia de factor de eliberare a hormonului de crestere, singur sau in asociere cu alte peptide active. Sandostatin produce o ameliorare a trasaturilor si simptomelor acromegaliei pe care o determina aceste tumori (au fost investigate doar putine cazuri). Acest efect este probabil datorat inhibitiei factorului de eliberare a hormonului de crestere, precum si a secretiei de factor de crestere, care poate fi urmata de o scadere a dimensiunilor glandei hipofize.
Indicatii Sandostatin este indicat la pacientii cu acromegalie, in vederea controlului simptomelor si al reducerii nivelului plasmatic al hormonului de crestere si al somatomedinei C, in acele cazuri care nu raspund la tratament chirurgical; la radioterapie sau la tratamentul cu agonisti dopaminergici. Sandostatin este, de asemenea, indicat in tratamentul pacientilor cu acromegalie care nu pot sau nu vor sa efectueze un tratament chirurgical, sau in perioada intermediara pana la instalarea completa a efectelor radioterapiei. Sandostatin este, de asemenea, indicat pentru reducerea intensitatii simptomelor asociate cu tumorile sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic. Tumorile in care utilizarea Sandostatin este eficace sunt urmatoarele: tumori carcinoide cu trasaturi de sindrom carcinoid; tumori care secreta peptide soactive la nivelul intestinului; tumori care secreta glucagon; tumori in care Sandostatinul isi exercita efectele in circa 50% din cazuri (numarul de pacienti care au fost tratati este, pana in prezent, limitat): gastrinoame (sindrom Zollinger-Ellison) (de obicei in asociere cu antagonisti ai H2-receptorilor, cu sau fara asociere de preparate antiacide); insulinoame, pentru controlul preoperator al hipoglicemiei si pentru tratament de intretinere; tumori producatoare de factori de eliberare al hormonului de crestere. Sandostatin nu este un tratament
antitumoral si nici nu vindeca afectiunile acestor bolnavi.
Actiune terapeutica Fiole de 1 ml continand 0,05; 0,1 sau 0,5 mg octreotida (sub forma de peptid liber). Flacoane multidoza (de 5 ml) continand 0,2 mg/ml
Mod de administrare sandostatin Doze normale. In acromegalie: initial se vor administra 0,05-0,1 mg in injectii subcutanate, la interle de 8-l2 ore. Doza fi adaptata pe baza eluarilor lunare ale efectelor asupra nivelului circulant al hormonului de crestere si al simptomelor clinice, ca si al tolerarii medicamentului. La majoritatea pacientilor, doza optima zilnica fi de 0,2-0,3 mg. Nu se depasi o doza maxima de 1,5 mg pe zi. Daca la sfarsitul unei luni de tratament cu Sandostatin nu se obser o reducere a nivelului circulant al hormonului de crestere si nici o ameliorare a simptomelor clinice, se lua in considerare incetarea tratamentului. In tumorile sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic: initial se administra o cantitate de 0,05 mg o data sau de doua ori pe zi, prin injectii subcutanate. In functie de raspunsul clinic, de efectul asupra nivelului circulant al hormonilor produsi de tumori, si de tolerabilitatea produsului, doza putea fi crescuta progresiv la 0,2 mg de 3 ori pe zi. In conditii exceptionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de intretinere sunt riabile. Nu exista date care sa arate ca pacientii mai rstnici tratati cu Sandostatin au o tolerabilitate mai mica sau necesita alte doze. Experienta cu Sandostatin la copii este foarte redusa. Nota: pacientii care urmeaza sa-si autoadministreze medicamentul prin injectii subcutanate vor fi instruiti cu precizie in acest sens de catre medic sau personalul auxiliar. Pentru a reduce senzatia de
durere locala, se recomanda ca medicamentul sa fie adus la temperatura camerei inainte de injectare. Se evita administrarea mai multor injectii la interl scurt in acelasi loc. Pentru a preveni contaminarea, se recomanda sa nu se intepe capacul flacoanelor cu doze multiple de mai mult de 10 ori.
Reactii_adverse Principalele reactii adverse determinate de administrarea Sandostatin sunt cele locale si cele gastro-intestinale. Reactiile locale includ: durere, senzatie de arsura sau de
intepaturi la locul administrarii, inrosirea si tumefierea tegumentului. Aceste simptome dureaza rareori mai mult de 15 minute. Simptomele locale pot fi reduse daca se administreaza preparatul dupa ce a atins temperatura camerei. Efectele gastro-intestinale includ: pierderea apetitului, greata, rsaturi, dureri abdominale, balonare, flatulenta, scaune moi,
diaree si steatoree. Desi cantitatea de lipide care se elimina prin scaun poate sa creasca, nu exista pana in prezent date care sa indice ca medicamentul a determinat deficiente nutritionale prin malabsorbtie. In rare circumstante, efectele secundare gastro-intestinale pot simula c. Aparitia efectelor secundare gastro-intestinale poate fi diminuata daca medicamentul este administrat intre mese sau la ora culcarii. Din cauza efectului inhhibitor asupra eliberarii insulinei, Sandostatin poate sa modifice toleranta postprandiala la glucoza. Rareori, in tratamentul prelungit, se poate manifesta o hiperglicemie persistenta. Exista cate comunicari izolate privind disfunctii biliare sau hepatice asociate cu administrarea de Sandostatin. Acestea constau in urmatoarele: hepatita acuta fara colestaza in care intreruperea tratamentului cu Sandostatin a fost urmata de normalizarea transaminazelor; dezvoltarea lenta a unei hiperbilirubinemii asociata cu cresterea fosfatazei alcaline, a gamma-glutamil-transferazei si in mai mica masura a transaminazelor; formarea de calculi biliari.
Interactiuni: Sandostatin reduce absorbtia intestinala a ciclosporinei si intarzie absorbtia cimetidinei. Supradozare: Nu s-au obsert reactii grave ca urmare a supradozarii acute; doza cea mai mare care a fost administrata vreodata la adult, prin injectie intravenoasa, a fost, pana in prezent, de 1,0 mg. Simptomele au constat in scaderea ritmului cardiac pe o perioada scurta de timp, inrosirea fetei, crampe abdominale, senzatie de gol in stomac, diaree si greata. Acestea au disparut intr-un interl de 24 de ore de la administrarea dozei incriminate. Se citeaza, de asemenea, cazul unui pacient caruia i s-a administrat prin perfuzie continua o cantitate de 0,25 mg/ora timp de 48 de ore, in loc de 0,025 mg/ora, fara sa se manifeste reactii adverse. Tratamentul supradozarii fi simptomatic.
Contraindicatii sandostatin Hipersensibilitate la medicament.
Precautii: deoarece tumorile hipofizare care secreta factor de crestere pot sa creasca in dimensiuni, dand nastere la complicatii grave (de ex., defecte vizuale), este esential ca toti pacientii sa fie urmariti indeaproape. Daca apar semne de expansiune tumorala trebuie considerate tratamente alternative. Dat fiind ca la unii pacienti care au fost tratati timp indelungat cu Sandostatin a aparut litiaza biliara, se recomanda efectuarea unui examen cu ultrasunete al culei biliare inainte de inceperea tratamentului cu Sandostatin, precum si la interle de 6 si 12 luni in timpul tratamentului. In cursul tratamentului tumorilor endocrine gastro-entero-pancreatice se poate produce uneori o pierdere brusca controlului simptomelor cu reaaparitia rapida a unor tulburari grave. La pacientii cu insulinoame Sandostatin, din cauza capacitatii sale mai mari de a inhiba secretia hormonului de crestere si a glucagonului decat a insulinei, precum si datorita unei inhibitii de mai scurta durata a acesteia din urma, poate sa determine o hipoglicemie mai severa si de mai lunga durata. Acesti pacienti trebuie urmariti cu atentie la inceperea tratamentului cu Sandostatin si la fiecare modificare a dozei administrate. Fluctuatiile marcate ale glicemiei pot fi eventual diminuate prin administrarea Sandostatin la interle mai mici. Nevoile de insulina ale pacientilor cu diabet zaharat vor fi mai mici, ca urmare a administrarii de Sandostatin. Studii asupra mecanismelor de reproducere la animale nu au pus in evidenta riscuri pentru produsul de conceptie ca urmare a administrarii de Sandostatin. Nu exista date cu privire la administrarea de Sandostatin la femei insarcinate sau care alapteaza. In astfel de cazuri medicamentul se folosi doar daca este absolut necesar.
