benazeprilum
Compozitie: Substanta acti: benazepril clorhidrat. Excipienti: celuloza, ulei de ricin hidrogenat, lactoza, amidon de porumb, polividon, pelicula: hidroxi-propil-metil-celuloza, polietilenglicol, oxid de Fe galben, bioxid de Ti.
Forma de prezentare: Cutie cu 14 comprimate continand 5 mg benazepril. Cutie cu 28 comprimate continand 5 mg benazepril.
Actiune terapeutica: Inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Farmacodinamica: Benazeprilul este un inhibitor nesulfhidric al enzimei de conversie, cu durata lunga de actiune, activ pe cale orala. Enzima de conversie este o peptidil-dipeptidaza care catalizeaza transformarea angiotensinei I in angiotensina II, soconstrictor puternic, care stimuleaza constant secretia de aldosteron la nivelul cortexului suprarenalian. Sistemul renina-angiotensina-aldosteron intervine in reglarea volemiei si a presiunii arteriale. Benazeprilul este un medicament precursor, care este hidrolizat la nivelul ficatului in meolitul sau activ benazeprilat. Acesta, inhiband enzima de conversie a angiotensinei, scade nivelul plasmatic al angiotensinei II si antreneaza o reducere a secretiei de aldosteron si, astfel, o scadere a presarcinii prin diminuarea absorbtiei renale de sodiu si apa. Benazeprilatul inhiba cresterea reflexa a frecventei cardiace de origine simpatica, care poate aparea ca raspuns la sodilatatie. La hipertensivi, Lotensin-ul antreneaza o scadere a presiunii arteriale sistolice si diastolice in decubit si ortostatism, fara modificarea ritmului cardiac. Ca toti inhibitorii de enzima de conversie, Lotensin-ul inhiba degradarea bradikininei prin kininaza, ceea ce are ca efect scaderea TA pe o durata de cel putin 24 h. In cursul tratamentului de durata, efectul optim (reducerea TA) se obtine dupa cca o saptamana si ramane acelasi pe toata perioada. Asocierea unor medicamente antihipertensive (diuretice tiazidice, beta-blocante, antagonisti de calciu) cu benazeprilul determina o actiune sinergica de tip adjunt. Intreruperea brusca a tratamentului cu Lotensin nu determina cresterea rapida a tensiunii arteriale.
Farmacocinetica: Benazeprilul este absorbit rapid in tractul digestiv, in proportie de 37% din doza administrata, rful de concentratie plasmatica fiind atins in 30 minute. Benazeprilul este hidrolizat rapid in benazeprilat, acesta atingand un rf de concentratie la 1,5 h de la administrare. Administrarea medicamentului in timpul mesei ii intarzie absorbtia, insa nu modifica biodisponibilitatea benazeprilatului. La pacientii cu functie renala normala, cinetica benazeprilatului nu se modifica in functie de marimea dozei de benazepril. Nu se produc acumulari importante de benazeprilat, nivelul plasmatic constant obtinandu-se dupa aprox. 2-3 zile. Volumul de distributie al benazeprilatului este de 8 litri. Proportia de fixare a benazeprilului si benazeprilatului de proteinele plasmatice este de aprox. 95%. Timpul de injumatatire al benazeprilului este de 0,6 h, iar cel al benazeprilatului este bifazic, de 2,7 h si de 22,3 h. Benazeprilatul se elimina preponderent renal: 20% din doza de benazepril administrat oral se regaseste sub forma de benazeprilat in urina, restul de benazepril si benazeprilat fiind meolizat in glucuronati. Clearance-ul plasmatic renal al benazeprilului este 5,5 ml/min, iar cel al benazeprilatului de 22,7 ml/min. La persoanele rstnice nu s-a constatat acumularea plasmatica a benazeprilatului. La pacientii cu insuficienta renala, nivelul plasmatic al benazeprilatului scade mai lent decat la cei cu functie renala normala. Adaptarea posologiei se face in functie de reducerea clearance-ului la creatinina. Cinetica si biodisponibilitatea benazeprilului nu se modifica la cirotici.
Indicatii: Hipertensiune arteriala. Insuficienta cardiaca congesti: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjunta la pacientii cu raspuns neadect la digitala si/sau diuretice (NYHA, clasele II-IV).
Contraindicatii: Hipersensibilitate la benazepril, antecedente de angioedem. La bolnavii cu insuficienta cardiaca congesti pot aparea: oboseala, crampe musculare, dureri abdominale, vertij.
Precautii: Disfunctie renala: Insuficienta renala (clearance-ul creatininei 30ml/min) reclama doze mai reduse de Lotensin decat la cei cu functie renala indemna si monitorizare in timpul primelor saptamani de tratament. Precautii suplimentare trebuie luate in cazul celor cu stenoza de artera renala, la care s-a obsert cresterea uremiei si a creatininemiei. Aceste manifestari au disparut la intreruperea tratamentului cu Lotensin, administrarea de diuretice sau asocierea acestora. Pacientii hemodializati cu aparate cu membrana de poliacrilonitril cu flux crescut (AN69) pot prezenta reactii anafilactoide in cursul tratamentului cu Lotensin sau alti inhibitori ai enzimei de conversie. Chirurgie, anestezie: In cursul anesteziei cu agenti care induc hipotensiune, inhibitorii de enzima de conversie pot bloca formarea angiotensinei II, cu eliberare compensatoare de renina. Daca hipotensiunea aparuta se considera a fi secundara acestui mecanism, ea poate fi corectata prin refacerea volumului circulant. Se impun precautii la pacientii cu stenoza mitrala si aortica. Pacientii rstnici: Lotensin-ul s-a dovedit la fel de bine tolerat si de bolnavii rstnici. Cu toate acestea, nu strica sa se ia precautii suplimentare, in special in cazul celor cu insuficienta cardiaca congesti sau arterioscleroza coronariana ori cerebrala. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Benazeprilul nu are efecte mutagene, carcinogene ori teratogene.
Sarcina si alaptare: Se recomanda evitarea utilizarii Lotensin-ului la femeile insarcinate, and in vedere putinele cazuri de insuficienta renala acuta neonatala. Benazeprilul si benazeprilatul se excreta prin lapte, insa in proportie de doar 0,3% din loarea plasmatica. Desi fractia de benazeprilat care ajunge in circulatia sistemica a copilului este neglijabila, posibilele efecte impun administrarea cu prudenta a Lotensin-ului la femeile care alapteaza.
Efecte asupra abilitatii de a conduce autovehicule sau de a supraveghea masini: Lotensin-ul nu are efecte asupra sistemului nervos central. Totusi, pacientii sub tratament trebuie sa fie constienti de problemele care pot aparea in timpul conducerii masinii.
Reactii adverse: Angioedem: A fost obsert la pacientii sub tratament cu alti inhibitori ai enzimei de conversie. In cazul tratamentului cu Lotensin, poate aparea edemul buzelor sau al fetei, aceste simptome necesitand intreruperea prompta a terapiei, intrucat pot exista complicatii fatale, de tipul edemului laringian sau socului. Cand edemul intereseaza limba, glota, laringele, determinand obstruarea cailor respiratorii superioare, se administreaza de urgenta adrenalina 0,1a€°, 0,3-0,5 ml s.c. La hipertensivi: Lotensin-ul este in general bine tolerat. Reactiile adverse sunt de obicei usoare si tranzitorii, iar la doze uzuale de 2-80mg/zi, acestea nu depind de doza, sex, rsta, rasa etc. In general, ele nu impun intreruperea tratamentului. Cele mai frecvente manifestari sunt: simptome respiratorii, tuse, cefalee, oboseala, dureri musculare, rinita, greata, prurit, vertij, nervozitate, tulburari de tranzit, hipotensiune ortostatica, edeme ale fetei si extremitatilor (foarte rar), cresterea moderata a ureei sanguine. In cursul tratamentului cu inhibitori de enzima de conversie s-a constatat, uneori, o hiperpotasemie tranzitorie. Hipotensiune: A fost rar constatata (0,4%) la pacientii sub tratament cu Lotensin, fiind o posibila complicatie la cei cu depletii severe de sare si volum (bolnavi sub tratament diuretic, cu insuficienta cardiaca congesti severa sau dializati). Riscul de hipotensiune poate fi redus prin suprimarea diureticelor timp de cate zile la administrarea primei doze de Lotensin, pentru a asigura refacerea volumului circulant. Bolnavii cu risc crescut de hipotensiune trebuie tinuti sub stricta obsertie pana la normalizarea volumului (prin administrarea de solutii saline izotone). Hipotensiunea tranzitorie ca raspuns la Lotensin nu este o contraindicatie de continuare a tratamentului. Agranulocitoza, neutropenie: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agranulocitoza si/sau depresie medulara, ceea ce impune monitorizare periodica, in special la cei cu disfunctie renala sau boli de colagen (manifestarile fiind mult mai frecvente).
Interactiuni: Lotensin-ul a fost utilizat concomitent cu beta-blocante, antagonisti de Ca, cimetidina, diuretice, digoxin, hidralazina, warfarina, aspirina, acenocumarol si naproxen, fara a demonstra existenta unor interactiuni adverse. In cazul asocierii cu diuretice, acestea se recomanda a fi intrerupte cate zile la initierea tratamentului cu Lotensin (asocierea poate determina o hipotensiune marcata). Efectul antihipertensiv al Lotensin-ului este crescut de agentii care maresc activitatea reninei plasmatice sau care altereaza balanta sodiului. Utilizarea concomitenta a diureticelor care pastreaza potasiul (spironolactona, amilorid, triamteren) contraindica suplimentarea terapiei cu saruri de potasiu, aceasta putand determina hiperkaliemie.
Dozare: Hipertensiune: Doza initiala pentru pacientii hipertensivi care nu primesc si diuretice este de 10 mg o data pe zi. Aceasta doza trebuie ulterior crescuta la 20 mg. La pacientii la care efectul antihipertensiv diminueaza la sfarsitul perioadei de dozare, doza totala zilnica trebuie divizata in doua parti egale sau este necesara administrarea unui diuretic. Cantitatea maxima zilnica este de 40 mg, administrata o data sau de doua ori pe zi. Daca efectul antihipertensiv este insuficient, se recomanda asocierea altui medicament antihipertensiv (diuretice, antagonisti de Ca, beta-blocante, initial in doza mica). Doza uzuala pentru pacientii al caror clearance al creatininei este superior lorii de 30 ml/min este de 10 mg/zi. Pentru cei cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, doza este jumatate, adica 5 mg/zi. Insuficienta cardiaca congesti: Lotensin-ul este indicat ca terapie adjunta la pacientii cu insuficienta cardiaca congesti. Doza initiala este de 2-2,5 mg o data/zi (1/2 dintr-o leta de 5 mg). Ulterior doza se recomanda a fi crescuta la 5 mg/zi la cei care nu au dezvoltat efecte adverse sau hipotensiune. Doza se poate creste pana la 10-20 mg/zi, o data, sau divizata, in functie de raspunsul pacientului. Bolnavii cu insuficienta cardiaca clasa IV NYHA trebuie tratati cu doze inferioare celor din clasele II-III. La cei al caror clearance al creatininei este sub 30 ml/min, doza optima s-a dovedit a fi de 2-2,5 mg/zi.
Supradozare: Nu exista obsertii asupra supradozarii Lotensin-ului, dar se pare ca manifestarea ar fi hipotensiunea marcata. Tratamentul consta in provocarea rsaturilor (daca ingestia este recenta) sau administrarea solutiilor saline izotone.
Producator: Nortis
Articole care vorbesc despre Lotensin
