furosemidum
Substanta activa: Furosemid sare de sodiu.
Compozitie: Substanta activa: 1 fiola a 25 ml solutie perfuzabila contine 266,6 mg furosemid sare de sodiu, ce corespunde la 250 mg furosemid. Alte ingrediente: clorura de sodiu, monoxid de sodiu, apa "pro-injectione".
Forma de prezentare: Ambalajul original contine 5 fiole sau 25 fiole solutie perfuzabila.
Indicatii: A始 oliguria manifesta a starilor septice sau dupa acestea, dupa o echilibrare a deficitului de volum, cat si in edeme datorate afectiunilor renale (in sindromul renal se va trata cu preponderenta afectiunea de baza), in cazul in care nu se obtine diureza necesara cu furosemid in doze mai reduse. Indicatie: Administrarea de \ Furorese 250" se va face exclusiv la pacientii cu filtrare glomerulara extrem de redusa (clearance 0,33 ml/s = 20 ml/minut. A始 sindromul nefrotic se va face initial o corticoterapie.
La bolnavii cu mare insuficienta a lichidelor acumulate in tesuturi (edeme) sau la bolnavii care sunt refractari la corticoterapie sau exista o contraindicatie pentru corticoterapie se poate utiliza Furorese 250. La pacientii cu soc trebuie luate masuri adecvate de schimbare a volumului masei circulante precum si hipotensiuunii inaintea tratamentului cu Furorese 250. Trebuie corectat de asemenea, echilibrul electrolitilor din ser si cel acido-bazic.
Contraindicatii: Furorese 250 nu poate fi utilizat in: insuficienta renala cu anurie (productie inexistenta de urina); insuficienta hepatica cu coma si precoma hepatica; deficit grav de potasiu (hipopotasemie grava); deficit grav de sodiu (hiponatriemie); volum plasmatic redus (hipovolemie); hipersensibilitate fata de furosemid sau sulfonamide: la pacienti cu functie renala normala sau redusa, cu valori ale filtrarii glomerulare peste 20 ml/minut.
Mai jos sunt enumerate afectiunile in care se poate administra Furorese 250 in anumite conditii si cu deosebita precautie. Consultati-va medicul d-voastra chiar si in cazul in care, anterior, vi s-a administrat acest medicament. Cu deosebita precautie se poate administra Furorese 250 in: hipotensiune severa; bolnavii cu diabet manifest sau latent (control periodic al glicemiei); bolnavi de guta (control periodic al acidului uric in ser); bolnavi cu diureza scazuta (ex. hipertrofie de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter); sindrom nefrotic; pacienti cu ciroza hepatica si tulburari ale functiei renale; tulburari de circulatie cerebrale; afectiuni coronariene; prematuri (pericolul dezvoltarii calculilor renali) nefrocalcinoza, nefrolitiaza: se impune controlul functiilor renale, sonografie renala. Indicatie: La prematurii cu sindrom respirator, tratamentul cu furosemid in primele saptamani de viata prezinta riscul persistentei Ductus arteriosus Botalli.
Sarcina si alaptare: Furorese 250 se utilizeaza in timpul sarcinii numai dupa o evaluare precisa beneficiu/risc. La mamele care alapteaza, la care este necesara terapia cu furosemid, trebuie avut in vedere ca furosemidul este excretat in laptele mamar si strica lactatia. A始 aceste cazuri este recomandat sa se intrerupa alaptarea.
Precautii: A始 timpul terapiei de lunga durata cu Furorese 250 trebuie dozati, la intervale regulate, electrolitii din ser (in special potasiu, sodiu si calciu), carbonatul acid, creatinina, ureea si acidul uric precum si glicemia. Pierderea in greutate datorita eliminarii masive de urina nu trebuie sa depaseasca 1 kg/zi, indiferent de cantitatea eliminata. La pacientii cu dereglari de mictiune (afectiuni prostatice) trebuie asigurat un flux liber de urina, deoarece o poliurie brusca poate duce la blocaj renal cu dilatarea cii urinare. A始 sindromul nefrotic, trebuie ales atent dozajul datorita pericolului aparitiei efectelor secundare exacerbate. Solutia injecila nu se amesteca cu alte medicamente (cocktail) in aceiasiseringa. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei finale sa fie usor alcalin pana la neutru (valoarea pH sa nu fie mai mica de 7). Nu se utilizeaza solutiile acide deoarece poate aparea o precipitare a substantei active. Solutia perfuzabila (de ex. solutie izotonica de clorura de sodiu) este utilizabila 24 h de la prepararea ei.
Participarea la traficul rutier sau utilizarea masinii: Acest medicament poate modifica modul de reactie in traficul rutier si la utilizarea de masini chiar atunci cand se administreaza conform indicatiilor. Acest efect se accentueaza cand este asociat cu alcoolul.
Interactiuni cu alte medicamente: Aminoglicozide, Cloramfenicol, Cisplatin: poate creste ototoxicitatea prin administrarea concomitenta cu furosemid. Deficientele de auz pot deveni ireversibile. Trebuie evitata asocierea acestor produse. Amine hipertensive (cum ar fi epinefrina si noreprinefina): administrate concomitent cu furosemidul micsoreaza efectul acestuia din urma. Antibiotice nefrotoxice (ex. aminoglicozide, cefalosporine, polimixine): creste efectul toxic al acestora prin asocierea cu furosemid. Antidiabetice: prin administrarea concomitenta cu furosemid se diminueaza efectul acestora. Antiinflamatoare nesteroidiene (ex. indometacina): diminueaza activitatea furosemidului. La pacientii care, sub tratament cu furosemid, dezvolta o hipovolemie, administrarea concomitenta de indometacin poate declansa o insuficienta renala acuta. Medicamente hipotensoare: Este posibila o potentare a actiunii. A始 special, in cazul asocierii cu inhibitori ai enzimei de conversie (ACE), s-a observat o scadere drastica a tensiunii arteriale pana la stare de soc. Carbenoxolon: Pierderi masive de potasiu. Cisplatin: Asocierea cu furosemid se va face numai in cazul unui bilant pozitiv al echilibrului hidric, altfel se poate agrava nefrotoxicitatea acestuia. Glucocorticoizi: Pierderi masive de potasiu. Glicozizi cardiotonici: apare o sensibilitate a muschiului cardiac (miocardului) datorita dezvoltarii hipopotasemiei si/sau hipomagneziemiei in cursul terapiei. Laxative: pierderi masive ale potasiului. Litiu: eliminare intarziata al litiului ca urmare a potentarii efectului cardio- si neurotoxic a litiului. Relaxanti musculari de tip curara: actiune potentata prin asociere cu furosemid. Fenitoin: diminueaza actiunea furosemidului. Probenicid: diminueaza actiunea furosemidului. Salicilati: (in doze mari): se mareste toxicitatea in cazul asocierii cu furosemid. Teofilina: potenteaza efectul furosemidului. rugam sa luati in considerare aceste recomandari, chiar in cazul in care vi s-au administrat aceste medicamente cu putin timp inainte.
Mod de administrare, si dozare: Daca medicul d-voastra nu va indicat modul de administrare, va recomandam urmatoarele doze pentru Furorese 250. Dozajul trebuie facut individual, in functie de efectul terapeutic. Daca nu exista alta indicatie, pentru adulti se recomanda urmatoarele doze: A始 oligurie: Pentru marirea diurezei, cu un control riguros si permanent al starii de hidratare si a electrolitilor din ser, se poate utiliza pana la 1000 mg furosemid. Prin teste repetate de eliminare se sileste daca o noua doza de furosemid va conduce la cresterea diurezei. A始 edeme datorate afectiunilor renale: doza initiala de 2-4 ml, Furorese 250 (corespunzator a 20-40 mg, furosemid). A始 edeme deosebit de grave (greu de rezolvat), diureza se poate produce abia dupa administrarea a 20 ml (corespunzatoare a 200 mg forosemid) i.v. A始 sindromul nefrotic trebuie facut un dozaj atent datorita posibilitatii aparitiei efectelor adverse multiple. Dozare la sugari si copii sub 15 ani: Daca nu este altfel indicat utilizarea Furorese 250 se va face numai in cazuri exceptionale sau situatii critice la sugari si copii sub 15 ani. Doza medie zilnica este de 0,5 mg furosemid/kg corp, administrat i.v. A始 cazuri exceptionale se poate ajunge pana la 2mg/kg corp.
Administrarea perfuzabila a solutiei de Furorese 250 trebuie sa se faca lent. Sa nu se depaseasca viteza de perfuzare de 0,4 ml Furorese 250 corespunzator la 4 mg furosemid minut. Daca este necesar se poate amesteca cu ser fiziologic. Solutia perfuzabila nu se utilizeaza in amestec cu alte solutii medicamentoase. Trebuie avut grija ca pH-ul solutiei perfuzabile sa fie slab alcalin pana la neutru (sa nu fie sub 7). Solutii acide nu trebuie utilizate, deoarece poate rezulta o precipitare a substantei acide. Solutia de administrat (ex. solutie izoterica de clorura de sodiu) se poate utiliza timp de 24 de ore. Administrarea permanenta de Furorese 250 este bine sa fie urmata, imediat ce situatia o permite, de administrarea orala. Durata tratamentului o decide medicul curant. Aceasta este in functie de tipul si gravitatea afectiunii.
Supradozare: Cand exista banuiala ca s-a supradozat furosemidul, se va anunta imediat medicul. Simptome: loul clinic al supradozarii acute sau cronice este dependent de deficitul de apa - electroliti. Supradozarea poate duce la hipotensiune, dereglari de circulatie, dereglari ortostatice, deficit de electroliti (hipopotasemie, hiposodemie, hipocloremie) sau poate duce chiar la alcaloza. A始 cazul unei pierderi masive de lichide se poate ajunge la deshidratare, datorita diminuarii masei circulante, colaps si hemoconcentrare cu aparitia de tromboza. Cand pierderea de lichide si electroliti este rapida pot aparea louri delirante. Rar apare soc anafilactic (simptome: transpiratie, voma, cianoza, hipotensiune brusca, stari de lesin pana la coma). Terapia intoxicatiilor: in cazul supradozarii sau cand apar semne ale scaderii masei circulante sanguine (hipotensiune, dereglari ortostatice) trebuie intrerupt imediat tratamentul. Daca timpul scurs de la administrarea orala este scurt, se recomanda masuri primare de eliminare a toxicului (voma indusa, spalaturi stomacale) si masuri de reducere a adsorbtiei (carbune medicinal). A始 cazuri grave trebuie supravegheati parametrii vitali si efectuat controlul repetat al: continutului in apa si electroliti (homeostazia ionica), echilibrului acidobazic (homeostazia acido-bazica), glicemiei, sumarului de urina, parametri ai caror devieri trebuie corectate. La pacientii cu dereglari de mictiune (de ex. adenom de prostata) trebuie avut grija a se realiza un flux normal al urinei, deoarece o poliurie brusca poate conduce la un blocaj renal cu dilatarea cii urinare. Terapie in hipovolemie: substitutie de volum. Terapie in hipopotasemie: substitutie de potasiu. Terapie in colaps circulatoriu: asezare pentru pozitie de soc, terapie de soc daca este necesar.
Reactii adverse: Reactii alergice: Ocazional pot aparea reactii alergice. Acestea se pot manifesta ca stari febrile, reactii cutanate (de ex. exanteme, purpura, eritem multiform, dermatita exfoliativa, fotosensibilitate), inflamatii ale vaselor (vasculita), infectii renale (nefrita interstitiala), micsorarea numarului de trombocite (trombopenie), micsorarea numarului de leucocite (leucopenie), anemie prin distrugerea globulelor rosii (anemie hemolitica), mai rar deficit de formare medulara a globulelor rosii (anemie aplastica) sau prin diminuare avansata a numarului de leucocite cu tendinta spre infectii si simptome generale grave (agranulocitoza). Aparitia socului anafilactic este rara si nu s-a semnalat decatt dupa administrare i.v. Sange, coagularea sangelui: Diureza excesiva poate duce la o deshidratare ca urmare a micsorarii volumului de masa sanguina circulanta, cu colaps circular si hemoconcentrare. Ca efect al hemoconcentrarii, in special la persoanele in varsta, pot aparea tromboze. Continutul in electroliti: Deseori, ca urmare a eliminarii masive de apa si electroliti, apar dereglari in continutul hidric si de electroliti. De aceea se recomanda dozarea periodica a electrolitilor in ser (in special potasiu, sodiu, calciu). Datorita pierderilor crescute de sodiu pe cale renala, terapia cu furosemid poate determina - in special la pacientii cu regim hiposalin (clorura de sodiu) - o carenta a sodiului (hiposodemie) cu simptomele respective. Simptomele cele mai frecvent observate in carentele de sodiu se manifesta prin apatie, spasme musculare la nivelul gambelor, inapetenta, oboseala, somnolenta, stari de voma si confuzie. Un nivel scazut al potasiului (hipopotasemie) poate aparea ca rezultat al eliminarii masive de potasiu pe cale renala, in special la bolnavii cu restrictii la administrarea de potasiu si/sau pierderi extrarenale de potasiu (cum ar fi voma sau diaree cronica). Nivelul scazut al potasiului se manifesta frecvent prin urmatoarele simptome: neuromusculare (oboseala musculara, parestezii, paralizii), intestinale (voma, constipatie, acumulare intensa de gaze in tractul gastro-intestinal, meteorism), renale (excretie marita de urina - coliurie), cardiace (tulburari de foremare a impulsului si conductibilitatii lui), sete exagerata cu tendinta spre consum mare de lichide (polidipsie). Pierderile foarte mari de potasiu pot conduce la paralizie intestinala (ileus paralytic), sau la pierderea cunostintei pana la coma. Pierderea renala marita de calciu poate conduce la un insuficient nivel al calciului (hipocalcemie). A始 cazuri rare, aceasta poate determina o iriilitate neuromusculara excesiva (tetanie). A始 eliminarile renale accentuate de magneziu, au fost observate in cazuri rare, tetanii sau tulburari de ritm cardiac, ca rezultat al unui nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie). Sistemul circulator: A始 cazul excretiei excesive de urina (diureza), pot aparea tulburari circulatorii care se manifesta prin urmatoarele simptome: cefalee, ameteli, tulburari de vedere, uscaciune a gurii si sete, hipotensiune, tulburari circulatorii cu scaderea tensiunii la schimbarea pozitiei (dereglari ortostatice). Tract gastrointestinal: dereglarile gastrointestinale (de ex. greata, voma, diaree) sunt mai rare. Izolat s-a semnalat aparitia de pancreatita acuta care este determinata de tratamentul indelungat cu furosemid (mai multe saptamani). Rinichi, tract urinar: La copii prematuri se poate dezvolta litiaza renala si/sau depunere de calciu in tesutul renal (nefrocalcinoza). La prematurii cu sindrom respirator, un tratament diuretic cu furosemid poate duce la marirea riscului unui Ductus arteriosus Botalli persistent. Simptomele unei insuficiente renale (de ex. hipertrofia de prostata, hidronefroza, stenoza de ureter) pot aparea sau se pot agrava. Urechi: A始 cazuri rare, datorita ototoxicitatii furosemidului, pot aparea dereglari reversibile ale auzului. Acest lucru este posibil datorita unei administrari prea rapide i.v., in special in cazul existentei unei insuficiente renale. Meolism: Terapia cu furosemid este deseori insotita de o crestere a nivelului de acid uric in sange (hiperuricemie). Aceasta poate declansa crize de guta la pacientii cu predispozitie la aceasta boala. Situatii ce antreneaza o crestere a nivelului glucozei in sange (hiperglicemie apar frecvent in tratamentul cu furosemid. Aceasta poate determina o inrautatire a meolismului glucozei la bolnavii diabetici (Diabetes melitus manifest). Uneori apar manifestari ale unui diabet inaparent (Diabetes melitus latent). A始 terapia cu furosemid pot aparea cresteri ale lipidelor (colesterol, trigliceride) in ser si se poate observa, de asemenea, o crestere temporara a substantelor urinodependente (creatinina, uree). Ca o consecinta a pierderilor de fluide si electroliti ce insotesc terapia cu furosemid, poate aparea o alcaloza meolica, iar una deja existenta se poate inrautati. Daca observati aparitia de efecte adverse la tratamentul cu furosemid, va rugam sa informati doctorul pentru a putea hotara asupra gravitatii acestora si a masurilor terapeutice ce vor trebui luate. La primele manifestari ale unei hipersensibilitati, Furorese 250 nu mai trebuie administrat.
Conditii de pastrare: Furorese 250" se pastreaza la loc ferit de lumina. labilitate: Termenul de valabilitate este inscriptionat pe ambalaj. rugam nu folositi medicamentul dupa data de expirare.
Producator: Hexal Pharma
