epirubicinum
Descriere: Farmorubicina (clorhidrat de epirubicina) este un antibiotic antraciclinic nou cu activitate antiblastica sintetizat de laboratoarele Pharmacia S.P.A.
Activitate biologica: Mecanismul de actiune al Farmorubicinei, este legat de capacitatea de a forma legaturi cu ADN-ul. Studii efectuate pe culturi celulare au pus in evidenta penetrarea rapida a substantei in citoplasma, localizarea la nivelul nucleului si inhibarea sintezei de acizi nucleici ca si a activitatii mitotice. Farmorubicina s-a dovedit acti intr-un numar mare de tumori experimentale, in special in leucemii (L 1210, P 388) sarcomul SA 180 (solid si ascitic), melanom (B 16), carcinomul mamar, carcinomul pulmonar Lewis, carcinomul de colon (38) si unele tumori umane transtate la soareci atimici (melanom, carcinom mamar, pulmonar, prostatic si orian). Studiile toxicologice pe animal au aratat ca, in atie cu doxorubicina, Farmorubicina prezinta un indice terapeutic mai bun si o toxicitate generala mai scazuta.
Farmacologie clinica: La pacienti cu functie hepatica si renala normala, nivelele plasmatice dupa administrarea intravenoasa de 75-90 mg/m2 de Farmorubicina se repartizeaza dupa o curba descrescatoare triexponentiala cu o prima faza foarte rapida si o faza terminala lenta caracterizata printr-un timp mediu de injumatatire de cca 40 de ore. Nivelele plasmatice ale principalului meolit (deritul 13 OH) sunt in mod constant inferioare si practic paralele principiului activ nemodificat. Acesta din urma este eliminat mai ales pe cale hepatica; lorile ridicate ale clearance-ului plasmatic (0,01/min) indica faptul ca eliminarea lenta se datoreaza distributiei largi in tesuturi. Farmorubicina nu penetreaza bariera hemato-encefalica.
Indicatii: Farmorubicina si-a demonstrat capacitatea de a induce raspuns obiectiv intr-un spectru larg de maladii neoplazice: carcinom mamar, carcinom orian, pulmonar, gastric, hepatic, pancreatic si carcinom sigmo-rectal, carcinom de cap si gat, limfom non-Hodgkin si boala Hodgkin, sarcom de tesut moale si oase, leucemie acuta si mielom multiplu. Celule tranzitive carcinomatoase ale sangelui.
Contraindicatii: Farmorubicina este contraindicata la pacientii cu mielodepresie marcata, provocata de tratamentul cu alte antitumorale sau de radioterapie si la acei pacienti tratati cu alte antracicline ca doxorubicina sau daunorubicina in doza cumulati maxima. Farmorubicina este contraindicata in egala masura pacientilor suferinzi cardiac si celor care prezinta in antecedente suferinta cardiaca. Hipersensibilitatea la parahidroxibenzoat reprezinta o contraindicatie.
Posologie si
Mod de administrare: Atunci cand Farmorubicina este utilizata ca un singur agent antitumoral, doza recomandata la adult este de 60-89 mg/m2 de suprafata corporala, medicamentul se injecteaza intravenos in interl de 3-5 minute, iar doza se repeta la 21 zile in functie de statusul hematomedular al pacientului. Doze inferioare (60-75 mg/m2) sunt recomandate pacientilor a caror functie medulara a fost deja afectata de tratamente chimioterapice anterioare, de rsta sau de infiltrarea neoplazica a maduvei osoase. Doza totala per ciclu poate fi impartita pe parcursul a 2-3 zile consecutive. Daca medicamentul trebuie folosit in asociere cu medicamente antitumorale, dozele vor fi reduse corespunzator. Sistemul hepato-biliar este calea cea mai importanta de eliminare a Farmorubicinei, de aceea, la pacientii care prezinta o alterare a functiei hepatice, este oportuna reducerea dozei pentru a evita cresterea toxicitatii totale. Insuficienta hepatica moderata (concentratie de bilirubina de 1,4 la 3 mg/100 ml, retentie de bromsulfonftaleina BSP intre 9% si 15%) necesita reducerea cu 50% a dozei obisnuite, in cazul unei insuficiente hepatice grave (bilirubinemie mai mare de 3 mg/100 m, retentie de BSP mai mare de 15%) doza se reduce cu 75%. Alterarea moderata a activitatii renale nu pare a constitui un motiv de a modifica posologia recomandata, data fiind slaba eliminare renala a Farmorubicinei. Administrare intraculara: Pentru tratamentul celulelor papilare carcinomatoase ale sangelui se recomanda o terapie de 8 saptamani cu instalarea a 50 mg (in solutii de 25-50 ml ser fiziologic). In cazul aparitiei toxicitatii locale se recomanda o reducere a dozei la 30 mg pentru carcinomul insitu in functie de toleranta pacientului doza poate fi crescuta pana la 80 mg. Pentru profilaxia necurenta dupa rezectie transuretrala a tumorilor superficiale, se recomanda administrarea timp de patru saptamani a 50 mg, urmata de instilatii timp de 11 saptamani a aceleiasi doze.
Precautii: In timpul primului ciclu de tratament cu Farmorubicina se impune o supraveghere atenta si repetata a pacientului. Este necesar controlul frecvent al hemoleucogramei. Leucopenia obserta la aplicarea schemelor obisnuite de dozaj este de regula tranzitorie, ea este maxima intre ziua a 10-a si a 14-a de la inceperea tratamentului si revine la lori normale in ziua a 21-a. Activitatea functionala hepatica fi controlata inainte si in timpul tratamentului prin examene obisnuite de laborator (GOT, GPT, fosfataza alcalina, bilirubina, BSP). Datele experimentale obtinute pe animal sau in urma testelor clinice pe termen scurt rele faptul ca Farmorubicina are o actiune cardiotoxica mai putin pronuntata decat analogul doxorubicina. Intr-un studiu ativ s-a constatat ca raportul dozelor cumulative care produc aceeasi reducere a capacitatii functionale a cordului este de ordinul 2:1. Astfel, la pacientii care nu au fost tratati anterior cu doxorubicina, cazuri de insuficienta cardiaca au aparut numai la doze cumulative mai mari de 100 mg/m2. In orice caz, starea functionala a cordului trebuie urmarita cu atentie in timpul tratamentului pentru a minimaliza riscul de insuficienta cardiaca de tipul celei descrise pentru alte antracicline. Insuficienta cardiaca poate aparea chiar dupa cate saptamani de la terminarea tratamentului si in unele cazuri poate sa nu raspunda la medicatia clasica. Antajele care ar putea fi obtinute continuand tratamentul dincolo de doza cumulati trebuie eluate cu atentie, tinand cont de cresterea posibila a riscului de decompensare cardiaca descrisa pentru alte antracicline. Riscul potential al cardiotoxicitatii poate sa creasca la pacientii care concomitet sau in prealabil au fost iradiati in zona mediastino-pericardiaca. Alegerea dozei cumulative maximale trebuie facuta tinand cont de influenta pe care o pot exercita alte medicamente potential cardiotoxice prescrise simultan. Se recomanda efectuarea unei ECG inainte si dupa fiecare ciclu de tratament. Alterarile traseului ECG (aplatizarea sau inversarea undei T si subdenivelarea segmentului ST), sau aparitia de aritmii in general tranzitorii si reversibile, nu implica neaparat intreruperea tratamentului. Cardiomiopatia indusa de antracicline, in special de doxorubicina, se asociaza cu reducerea persistenta a voltajului complexului QRS, prelungirea peste limitele normale a interlului sistolic (PEP/LVET) si reducerea fractiei de ejectie ventriculare. Monitorizarea cardiaca a pacientului in cursul tratamentului cu Farmorubicina este foarte importanta si este bine sa fie efectuata eluand si functia cardiaca cu ajutorul metodelor neinzive (ECG, ecocardiografie, eventual scintigrafie miocardica pentru masurarea fractiei de ejectie). Ca si la citotoxice, Farmorubicina poate provoca hiperuricemie prin distrugerea rapida a celulelor neoplazice. Se recomanda controlul atent al uricemiei pentru a preintampina fenomenul prin tratament medicamentos. Pana in prezent nu sunt disponibile informatii adecte in legatura cu influenta Farmorubicinei asupra fertilitatii umane, actiunea sa teratogena si alte actiuni daunatoare asupra fatului uman. Unele date experimentale sugereaza totusi ca medicamentul ar putea reduce vitalitatea fetala. Ca atare, Farmorubicina nu se administra la femeia gravida. Ca la majoritatea antitumoralelor si imonudepresoarelor, a fost pusa in evidenta si o activitate mutagena si carcinogena in conditii experimentale speciale, la animalul de laborator. Farmorubicina poate da coloratia rosie a urinii pana la 2 zile de la ultima administrare.
Reactii adverse: In afara mielodepresiei si a cardiotoxicitatii (mentionate in paragraful \"Precautii\"), urmatoarele efecte adverse au fost atribuite Farmorubicinei: caderea parului, de obicei reversibila, se manifesta la 60-90% din cazuri, la pacientii de sex masculin se insoteste de oprirea cresterii barbii; inflamatia mucoaselor, poate aparea la 5-l0 zile de la inceperea tratamentului, in principal sub forma de stomatita cu zone de eroziune dureroase, localizate de-a lungul marginilor laterale ale limbii si pe mucoasa sublinguala; tulburari gastrointestinale: greata, voma, diaree; hiperpirexie. Rar poate aparea anafilaxie, febra, rash si urticarie. Au fost raportate cazuri rare de leucemie mielogena secundara acuta, cu sau fara faza preleucemica, la pacienti tratati cu epirubicina in combinatie cu alti agenti antitumorali inhibitori de ADN. Aceste leucemii pot avea o scurta perioada de latenta.
Mod de administrare: Farmorubicina - dizolre rapida, se administreaza intravenos si in injectii intracale. Este inacti prin administrare orala si nu trebuie injectata intramuscular sau intratecal. Farmorubicina - dizolre rapida nu fi amestecata cu heparina, datorita incompatibilitatii chimice. In anumite proportii ele pot forma precipitat. Farmorubicina - dizolre rapida poate fi utilizata in combinatie cu alti agenti antitumorali, dar nu este indicat sa se amestece aceste medicamente in aceeasi seringa. Administrare intravenoasa: Se recomanda ca medicamentul sa fie administrat in perfuzie de ser fiziologic in tubul perfuzor, dupa ce s-a verificat daca acul este bine plasat in vena. Aceasta metoda reduce la minim riscul extrazarii medicamentului si asigura ca vena sa fie a€śspalataa€ť cu ser fiziologic, dupa administrarea medicamentului. Extrazarea Farmorubicin - dizolre rapida in timpul perfuziei poate duce la lezarea tesuturilor sau chiar necroza. In cazul injectarii medicamentului in vene mici sau injectari repetate in acelasi loc poate aparea sclerozarea venei. Administrare intracala: Farmorubicin instilat cu ajutorul unui cateter fi retinut intracal timp de o ora; pacientul trebuie instruit sa urineze la expirarea timpului.
Prepararea solutiei: Farmorubicina - dizolre rapida se dizol in apa distilata sau ser fiziologic, dupa indicatiile de mai jos.
Flaconul de liofilizat Cantitatea de diluant de adaugat Concentratia finala
10 mg 5 ml 2 mg/ml
50 mg 25 ml 2 mg/ml
Dupa adaugarea diluantului, se agita flaconul pana la dizolrea completa a medicamentului. Solutia astfel obtinuta este sila timp de 24 ore la temperatura camerei si 48 ore la frigider (+4/+10 grade Celsius). Trebuie protejat de lumina. Atentie! Tratamentul cu Farmorubicin - dizolre rapida se face numai sub supravegherea medicului specialist cu experienta in folosirea medicamentelor antiblastice si citotoxice. Inaintea inceperii tratamentului, se vor face diferite examene de laborator si eluarea activitatii functionale cardiace.
Precautii farmaceutice: Se recomanda ca personalul care manipuleaza medicamentul sa poarte imbracaminte de protectie, inclusiv gluga, manusi si masca. Personalul insarcinat fi exclus din zona de lucru cu acest medicament. Toate instrumentele utilizate pentru administrare si curatenie vor fi aruncate cu grija. In cazul unui contact accidental al medicamentului cu pielea sau ochii, se spala zona contaminata cu multa apa si sapun; se obser medical. Conjuncti contaminata se spala cu ser fiziologic.
Forma de prezentare: Cutie cu un flacon de 10 mg clorhidrat de epirubicina, pudra liofilizata. Cutie cu un flacon de 50 mg clorhidrat de epirubicina, pudra liofilizata.
Producator: Sindan
Articole care vorbesc despre Farmorubicin, dizolvare rapida
