lsartanum
Compozitie: Principiu activ: (S)-N-leryl-N-2-(1H-tetrazol-5-yl)-biphenyl-4-ylmethyl-line. Excipienti: celuloza microcristalina, polividon, lauryl-sulfat de sodiu, crospovidone, stearat de magneziu.
Forma de prezentare: Cutie cu 28 capsule continand 80 mg lsartan.
Actiune terapeutica: Antihipertensiv (antagonist de receptor de angiotensina II).
Farmacodinamica: Hormonul activ al sistemului renina-angiotensina-aldosteron este angiotensina II. Ea se formeaza pornind de la angiotensina I prin intermediul enzimei de conversie. Angiotensina II se leaga de receptorii specifici, situati in membrana celulara a diferitelor tesuturi. Efectele ei specifice sunt riabile, cu o importanta actiune directa si indirecta asupra reglarii tensiunii arteriale. Angiotensina II este un soconstrictor puternic, care determina cresterea tensiunii arteriale in mod direct. Ea favorizeaza de asemenea retentia de sodiu si stimuleaza secretia de aldosteron. Dionul in administrare orala este un antagonist puternic si specific al receptorilor de angiotensina II. El actioneaza de maniera selecti, pe receptorii AT1, responsabili de efectele cunoscute ale angiotensinei. Subtipul AT2 nu este in raport cu efectele cardiosculare. Nici o actiune agonista partiala asupra receptorilor AT1 nu a fost pusa in evidenta pentru lsartan, a carui afinitate este cu mult mai mare (in jur de 20.000 ori) pentru receptorii AT1 decat pentru receptorii AT2. Dionul nu are actiune inhibitoare asupra enzimei de conversie (denumita si kininaza II), care transforma angiotensina I in angiotensina II si degradeaza bradikinina. Antagonistii de angiotensina II nu ar trebui sa provoace tuse, in masura in care ei nu actioneaza pe enzima de conversie si nu potenteaza actiunea bradikininei sau a substantei P. Studiile clinice, care a Dionul cu inhibitorii enzimei de conversie, au aratat ca incidenta tusei seci este semnificativ mai redusa (p sub 0,005) la cei tratati cu Dion, fata de cei tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie, (2,6% fata de 7,9%). AŽn cursul unui studiu clinic incluzand pacienti cu antecedente de tuse seaca sub inhibitori de enzima de conversie, aceasta tuse a aparut la 19,5% din subiectii tratati cu Dion si la 19,9% din cei tratati cu diuretice tiazidice, fata de 68,5% din cei tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie. Valsartanul nu se leaga de nici un alt receptor hormonal si nu blocheaza nici un canal ionic, fapt foarte important si cunoscut pentru reglarea activitatii cardiosculare. Administrarea Dionului la pacientii hipertensivi a permis obtinerea unei scaderi tensionale fara modificarea frecventei cardiace. Efectul antihipertensiv se manifesta in 2 ore la majoritatea pacientilor dupa o doza orala unica, scaderea tensionala maxima fiind obtinuta in 4-6 ore. Efectul antihipertensiv persista 24 ore dupa administrarea dozei. AŽn timpul administrarii iterative, o scadere tensionala maxima se obtine in general dupa 2-4 saptamani, indiferent de doza aleasa si se mentine pe intreaga perioada de tratament. Asocierea lsartanului cu hidroclortiazide permite obtinerea unei scaderi suplimentare si semnificative a tensiunii arteriale. AŽntreruperea subita a tratamentului nu a fost asociata cu fenomene de rebound sau alte manifestari nedorite. Studiile efectuate in cazurile la care s-au administrat doze multiple au demonstrat ca la pacientii hipertensivi Dionul nu a modificat noil colesterolul total, trigliceridele Ĺ• jeun, glicemia Ĺ• jeun sau acidul uric.
Farmacocinetica: Absorbtia lsartanului este rapida dupa administrarea orala, dar riatiile cantitative sunt importante. Biodisponibilitatea absoluta medie a Dionului este de 23%. Valsartanul se caracterizeaza printr-o descrestere cinetica. Farmaciconetica lsartanului este liniara in cazul dozelor testate. Administrarea repetata nu modifica cinetica lsartanului, iar acumularea este slaba cu o doza pe zi. Concentratiile plasmatice au fost similare la barbati si la femei. Legarea plasmatica a lsartanului de proteinele serice este puternica (94-97%), el legandu-se in principal de albuminele serice. Volumul de distributie in starea de echilibru este scazut (in jur de 17 litri). Clearance-ul plasmatic este relativ lent (2 litri/ora) in raport cu debitul sanguin hepatic (aproximativ 30 litri/ora). Excretia dozei absorbite se face in proportie de 70% prin fecale si 30% prin urina, in principal sub forma nemeolizata. Suprafata curbelor de concentratie plasmatica scade cu 48% daca lsartanul este administrat in cursul mesei, dar lorile plasmatice sunt similare 8 ore dupa pranz, ca si la pacientul care a luat doza pe nemancate. Aceasta scadere a concentratiei curbei plasmatice nu se insoteste de nici o reducere clinica semnificati a efectului terapeutic, motiv pentru care Dionul poate fi administrat indiferent de programul alimentar.
Indicatii: Hipertensiune arteriala.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la unul din componentii Dionului.
Precautii: Depletie sodata si/sau volemica: O hipotensiune simptomatica poate sa apara in rare cazuri, dupa instalarea tratamentului la bolnavii cu depletie sodata si/sau volemica importanta (ex. la bolnavi care primesc doze mari de diuretice). De aceea se recomanda corectarea depletiei sodate si/sau volemice inaintea inceperii tratamentului cu Dion, prin reducerea dozei de diuretic. AŽn caz de hipotensiune se pune pacientul in decubit si se instaleaza o perfuzie i.v. Tratamentul se poate continua dupa silizarea tensiunii arteriale. Stenoza arterei renale: Doisprezece pacienti, suferind de tensiune renosculara prin stenoza unilaterala de artera renala, au primit tratament de scurta durata cu Dion. Nu s-a obsert nici o modificare hemodinamica semnificati la nivelul rinichiului si nici o schimbare noila a creatininei sau azotului sanguin. Alte medicamente care actioneaza pe sistemul renina-angiotensina-aldosteron pot provoca o crestere a ureei si creatininei serice la pacientii ce sufera de stenoza de artera renala uni sau bilaterala. De aceea se recomanda o urmarire atenta a acestor pacienti, in timpul tratamentului. Insuficienta renala: AŽn cazul bolnavilor hipertensivi cu insuficienta renala nu se impune nici o modificare a posologiei. AŽn cazurile grave (clearance la creatinina 10 ml/min), se impune o oarecare prudenta, intrucat nu exista nici o experienta. Insuficienta hepatica: AŽn cazul bolnavilor hipertensivi cu insuficienta hepatica nu se impune nici o modificare a posologiei. Valsartanul se elimina in principal sub forma nemodificata, pe cale biliara. Totusi, administrarea Dionului la acesti pacienti trebuie facuta cu prudenta. Grupe specifice de populatie: Bolnavi in rsta: Concentratiile sanguine ale lsartanului au fost usor mai crescute la persoanele in rsta in raport cu subiectii tineri, fara ca aceasta sa aiba o semnificatie clinica. Alterarea functiei renale: Nu s-a constatat nici o corelatie intre functia renala si concentratia sanguina a lsartanului, ceea ce este perfect logic pentru o substanta al carui clearance renal nu reprezinta decat 30% din clearance-ul plasmatic total. Nu este deci necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala. Nu exista studii efectuate la pacientii dializati. Este totusi putin probabil ca lsartanul sa fie eliminat prin dializa, datorita puternicei sale legari proteice. Insuficienta hepatica: AŽn jur de 70% din doza absorbita se elimina pe cale biliara, in principal sub forma nemeolizata. Valsartanul nu sufera biotransformari importante si, asa cum ne putem astepta, nu exista nici o corelatie intre concentratia sanguina a lsartanul si gravitatea disfunctiei hepatice. Deci nu se impune o ajustare a dozei de Dion in cazul unei insuficienta hepatice de etiologie nonbiliara si fara colestaza. S-a obsert ca suprafata curbelor de concentratie plasmatica a fost practic dubla la pacientii care au prezentat ciroza biliara sau obstructia cailor biliare. Efect mutagenetic, carcinogenetic si toxic asupra fatului: Diverse studii clinice au fost facute la mai multe specii de animale si, cu exceptia unei fetotoxicitati, nici o alta toxicitate sistemica sau afectarea vreunui organ nu a fost pusa in evidenta. S-a obsert la soareci ca descendentii prezinta o rata de supravietuire usor mai mica si un discret retard in dezvoltare, atunci cand genitorii au primit 600 mg Dion/kg corp in timpul ultimului trimestru de gestatie si in timpul alaptarii. Nu au fost puse in evidenta efecte mutagene sau cancerigene. Examene de laborator: O scadere a hemoglobinei si hematocritului a fost obserta in rare cazuri in timpul tratamentului cu Dion. AŽn timpul studiilor clinice controlate, s-a constatat o scadere semnificati (20%) a nivelului hemoglobinei la 0,8% din pacientii tratati cu Dion si a hematocritului la 0,4% dintre ei. Acesti doi parametri au fost de asemenea scazuti la 0,1% din pacientii aflati in studiu cu placebo. O neutropenie a aparut la 1,9% din pacientii care primeau Dion, fata de 1,6% la pacientii care au primit tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie. O crestere a creatininemiei, kaliemiei si bilirubinemiei totale a fost obserta la 0,8%, 4,4% si respectiv 6% din pacientii tratati cu Dion, fata de 1,6%, 6,4% si 12,9% la cei tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie. Cresteri ocazionale ale parametrilor functiei hepatice au fost semnalate la pacientii care primeau Dion. AŽn concluzie se considera ca supravegherea constantelor biologice la pacientii tratati cu Dion pentru HTA esentiala nu este necesara. A nu se lasa la indemana copiilor A nu se folosi dupa expirare - inscriptionarea de pe ambalaj.
Sarcina si alaptare: Nu exista nici o experienta de utilizare a Dionului la femeia gravida. Totusi, conform unor rapoarte, utilizarea inhibitorilor de enzima de conversie in cursul trimestrelor II si III de sarcina a provocat leziuni si, uneori, moartea fatului expus la aceste substante in utero, de aceea, Dionul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii. Daca se descopera o sarcina in timpul tratamentului cu Dion, acesta trebuie intrerupt imediat. Nu se stie daca lsartanul, substanta acti a Dionului, trece in laptele matern la femeie, dar s-a constatat ca trece in laptele sobolanilor. Totusi, nu se recomanda administrarea Dionului pe perioada alaptarii.
Efect asupra capacitatii de a conduce autovehicule si de a supraveghea masini: Pacientii in tratament cu Dion, sau cu alte antihipertensive in general, trebuie sa fie prudenti in timpul supravegherii unor utilaje, sau in timpul conducerii autovehiculelor.
Reactii adverse: Cu o frecventa peste 1% din pacienti: 2316 pacienti au participat la studii controlate Dion ativ cu placebo. Produsul testat a prezentat o incidenta globala a efectelor nedorite abila cu placebo. AŽn elul care urmeaza sunt prezentate efectele adverse inregistrate pornind de la 10 studii controlate, ativ cu placebo, la pacienti tratati cu diferite doze de Dion (10 mg-320 mg), pe o durata ce a ajuns pana la 12 saptamani. Din 2.316 pacienti, 1.281 au primit 80 mg si 660 au primit 160 mg Dion. Incidenta efectelor nedorite nu poate fi corelata cu doza sau durata tratamentului. De asemenea, efectele nedorite nu pot fi corelate sub nici o forma cu sexul, rsta sau rasa. Tabelul care urmeaza prezinta toate efectele nedorite a caror incidenta a fost egala sau mai mare de 1% in grupa Dion, fara a se putea sili nici o relatie cauza/efect intre aceste manifestari si medicamentul testat.
Efecte adverse Dion
n = 2.316 Placebo
n = 888
% %
cefalee 9,8 13,5
vertij 3,6 3,5
infectii virale 3,1 1,9
IACRS 2,5 1,4
tuse 2,3 1,5
diaree 2,1 1,8
oboseala 2,1 1,2
rinita 2,0 2,3
sinuzita 1,9 1,6
dureri dorsale 1,6 1,4
dureri abdominale 1,6 1,0
greturi 1,5 2,0
faringite 1,2 0,7
artralgii 1,0 1,0
Alte reactii adverse semnalate si a caror frecventa a fost sub 1%: edeme, astenie, insomnie, eruptii cutanate, scaderea libidoului, vertij. Nu se stie daca exista o relatie directa cauza/efect intre aceste manifestari si administrarea de Dion.
Interactiuni: Nu a fost pusa in evidenta nici o interactiune clinica semnificati cu alte medicamente. Urmatoarele produse au fost asociate lsartanului pe parcursul studiilor clinice: cimetidina, warfarina, furosemidul, digoxina, atenololul, indometacina, hidroclortiazida, glibenclamida. Dionul nu se meolizeaza de maniera semnificati si este putin probabil sa se produca interactiuni medicamentoase prin inductie sau inhibare a sistemului enzimatic de citocromi P450. Cu toate ca lsartanul se leaga puternic de proteinele plasmatice, studiile a€śin vitroa€ť nu au aratat nici o interactiune la acest nivel cu alte molecule caracterizate si ele printr-o puternica legare proteinica, cum ar fi: diclofenacul, furosemidul si warfarina. O crestere a kaliemiei se poate produce in cazul tratamentului concomitent cu diuretice care cruta potasiul (cum ar fi spironolactona, triamterenul si amiloridul) precum si in caz de utilizare a unor produse pentru regim desodat, continand potasiu. Daca acest tip de asociere este considerat indispensabil, tratamentul trebuie condus cu precautie.
Incompatibilitati: Nu se cunosc.
Dozare: Posologia recomandata pentru Dion este de 80 mg/zi in doza unica, indiferent de rsta, sex sau rasa. Efectul antihipertensiv apare intre 2 si maximum 4 saptamani de la inceperea tratamentului. Daca in acest interl de timp nu se obtine efectul scontat (scaderea tensiunii arteriale) se poate creste doza la 160 mg pe zi in doza unica, sau se poate asocia un diuretic. Nu se impune nici o ajustare a tratamentului in caz de insuficienta renala sau insuficienta hepatica de etiologie non-biliara si fara colestaza. Dionul poate fi asociat cu alte antihipertensive. Toleranta si eficacitatea Dionului la copil nu au fost testate.
Supradozare: Nici un caz de supradozaj nu a fost obsert in timpul tratamentului cu Dion. O hipotensiune marcata reprezinta probabil semnul cel mai evident al unui supradozaj. Ca masuri de combatere, daca ingestia este recenta, se vor provoca rsaturi si laj gastric, iar in cazul unui tratament cronic se instala de urgenta o perfuzie i.v. cu ser fiziologic. Se considera putin probabila posibilitatea eliminarii Dionului prin hemodializa.
Conditii de pastrare: Protejat de umiditate si caldura.
Producator: Nortis
