Evolutia infectiilor se face, de obicei, spre agravare, cu afectarea tesuturilor din jur sau cu tendinta la generalizare. Vindecarea spontana se obtine foarte rar si numai in caz de infectii de gratate redusa, localizate superficial.
Complicatiile reprezinta, aproape, regula, si ele sunt reprezentate de:
- extensii locale;
- distrugeri de tesuturi vecine cu aparitia de hemoragii,
tulburari neurologice, miozite, osteite, osteo-mielite etc;
- septicemii, septicopioemii.
Tratamentul profilactic consta in etarea traumatismelor, tratarea corecta a plagilor sau altor traumatisme capabile sa produca infectii, respectrea regulilor de asepsie si antisepsie in interventiile operatorii,
igiena pielii si regiunilor piloase. imunizari active, antibioterapie etc. (3, 24, 34, 75, 114, 125).
Tratamentul medical are rol adjuvant si se poate aplica atat inaintea cat si dupa tratamentul chirurgical si consta in:
- revulsii locale cu gheata, priesnitz sau antiseptice in scopul diminuarii reactiei inflamatorii;
- antibioterapie administrata initial, in raport cu germenul (identificat pe frotiu), apoi in functie de sensibilitatea lui la antibiotice. In cazul infectiilor grave, se recomanda antibiotice cu spectru larg, administrate parenteral, in doze bactericide, pana la obtinerea antibiogramei;
- vaccinoterapia nespecifica (19, 25);
- metronidazol in perfuzii, supozitoare sau per os, in
infectiile cu germeni Gram-negati sau ane-robi si cu bacteroizi (8, 12, 52, 95, 123, 132);
- tratament simptomatic: analgetice, antipiretice, perfuzii cu solutii diverse, transfuzii etc.
Tratamentul chirurgical este cel de baza si are drept obiective, evacuarea puroiului si oprirea extensiei infectiei.
Anestezia folosita este in raport cu gratatea infectiei. Se recomanda
anestezia regionala sau generala. Anestezia locala nu este recomandata decat in cazul unor infectii limitate intrucat anestezicele au efect slab in focarul inflamator iar, pe de alta parte, faciliteaza difuziunea infectiei.
Pentru tratarea focarului, in raport cu natura si gratatea infectiei se executa:
- incizii in zona de infectie care trebuie sa fie largi, in raport cu localizarea colectiei si formatiile anatomice vecine;
- contraincizii, in zonele situate la distanta de incizie, care sa nu permita retentionarea puroiului sau sfacelurilor;
- debridarea tesuturilor ce formeaza septuri cu indepartarea celor mortificate si transformarea colectiei intr-o catate unica;
- excizia tesuturilor necrozate sau gangrenate, pana in tesut sanatos;
- spalarea catatii restante cu solutii antiseptice;
- drenaj cu lame ondulate sau tuburi;
- pansament si, dupa caz, imobilizarea regiunii.
