Sistemul fibrinolitic se bazeaza pe actirea plasminogenului si transformarea in plasmina, care degradeaza fibrina in produsi solubili.Intre coagulare si fibrinoliza este un echilibru dinamic care mentine fluiditatea sangelui in sistemul circulator. Pentru aceasta, fibrina este degradata de plasmina care se afla in numeroase tesuturi ca plasminogen. Plasminogenul este o proenzima, care prin actitorul tisular - TPA (Tissue Plasminogen Actitor) eliberat mai ales de endoteliul scular sau prin urokinaza sau streptokinaza, se activeaza prin proteoliza limitata in plasmina. Aceasta degradeaza atat fibrinogenul cat si (mai ales) fibrina din cheag, determinand produsi de degradare ai fibrinogenului cu greutate moleculara mare X, Y si pep-tide cu greutate moleculara mica, apoi dupa reactii intermediare, in fragmente D si E finale (care nu pot fi degradate de plasmina).
Fibrinogenul are o molecula cu GM 340000 dai. si este format din 2 subunitati (dimeri). Fiecare subunitate are trei lanturi polipeptidice terminale:
- Aa, GM 66 500 dai.
- Bp, GM 52 000 dai.
- y, GM 46 500 dai.
Trombina cliveaza secvential fibrinopeptidele Aa si B(3 din lanturile A si B formand monomerii de fibrina. Acestia polimerizeaza spontan pentru a forma fibrina.
Odata ce mecanismul
hemostatic s-a terminat, reactia de actire trebuie limitata la leziunea unde se refac celulele endoteliale, intrand in actiune sistemul enzimatic fibrinolitic.
Plasminogenul circula ca o proenzima inacti si se converteste prin diferiti actitori in plasmina (proteaza serica acti). Cel mai important actitor al plasminogenului este t-PA (actitor tisular al plasminogenului) care este eliberat in circulatie de celulele endoteliale sculare. Stimularea eliberarii este data de trombina si alti stimuli (ocluzie ve-noasa, hiperpirexie, agenti soactivi, efort); endoteliul scular elibereaza si inhibitorul t-PA cu actiune rapida (PA-I) care se combina in complex cu t-PA-ul si previne generarea excesi de plasmina.In situatii patologice PA-I inhiba rapid t-PA-ul formand complexe si numai t-PA-ul liber transforma plasminogenul in plasmina (. 4).
Alti actitori sunt: urokinaza, sintetizata de trac-tul urogenital si kalicreina, generata de actirea sistemului de contact si de actitori endogeni din intreg organismul (in special din
prostata si uter).
Plasmina hidrolizeaza fibrinogenul si fibrina in mod progresiv. Amestecurile de peptide eliberate se numesc produsi de degradare (PDF). Digestia de catre plasmina a fibrinei cu legaturi transversale si silizata prin Xllla duce la formarea unor produsi specifici solubili cu legaturi transversale denumiti D-dimeri (D-D). in contrast, cand se aplica terapie trombolitica care produce plasmina, degradarea fibrinogenului determina formarea de fragmente X, Y, D si E, care nu au legaturi transversale si au GM diminuata. Aceasta hidroliza a fibrinei cu legaturi transversale in produsi solubili determina dizolrea trombului si restaureaza circulatia in s. in acelasi timp cu activitatea proteazica a plas-minogenului, factorii V si Vlllc sunt cliti si inhibati.
Pentru prevenirea unei actiri excesive a plasminei, in mod normal, plasminogenul este incorporat in trombul primar si plasmina circulanta nu apare in circulatie.
Plasmina generata si eliberata in circulatie este rapid inactita de formarea unui complex cu a2-antiplasmina si rapid eliberat de ficat.In conditii normale tendinta de actire a mecanismului coagularii este contrabalansata de factorii inhibitori ai coagularii.
