mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Tratamentul si prevenirea bolilor genetice
Index » Genetica si bolile » Tratamentul si prevenirea bolilor genetice
» Noi abordari ale terapiei genice

Noi abordari ale terapiei genice







in prezent, sunt disponibile mai multe metode pentru a introduce un material genetic nou in celulele mamiferelor. Aceste metode permit o abordare mai directa a tratamentului bolilor genetice, denumita terapie genica, sau introducerea unei gene functionale pentru a inlocui sau pentru a suplimenta actitatea defectuoasa a unei gene locale. in mod caracteristic, doua strategii au fost considerate: terapia genica a liniei germinale si terapia genica somatica, care difera dupa tipul celulelor in care se face insertia genica. in cazul terapiei genice a liniei germinale, ADN-ul strain este introdus in zigot sau in embrionul timpuriu, cu speranta ca noul material se va integra in linia germinala a primitorului, asigurand transmiterea acestuia generatiei urmatoare. in cazul modelelor terapiei genice somatice, prin contrast, materialul genetic este introdus doar la nivelul celulelor somatice si nu este transmis celulelor liniei germinale. A treia abordare a terapiei genice implica activarea genelor endogene, pentru a spori sau a scurtcircuita o gena defectuoasa. Folosirea hidro-xiureei pentru cresterea sintezei globulinei fetale la pacientii cu (3 hemoglobinipatii este un exemplu excelent al acestei strategii.


Mare parte a tehnologiei terapiei genice a liniei germinale a fost dezvoltata pe soarecii transgenici. Ouale fertilizate ale soarecelui sunt recoltate de la o femela super-ovulata, microinjectata cu molecule de ADN si reim-tate intr-o femela pseu-dograda. Diverse boli genetice murine, dintre care deficienta hormonului de crestere, a proteinei bazice a mie-linei si a (3 globinei au fost "tratate\" in acest mod, avand ca rezultat general ameliorarea semnificativa a fenotipului bolii. Aceste experimente au furnizat numeroase informatii referitoare la reglarea expresiei genelor si patogenia bolilor genetice. Cu toate acestea, metoda este ineficienta: doar 15 pana la 20% dintre ovulele injectate produc animale transgenice, si, dintre acestea, doar 20 pana la 30% exprima in fapt gena introdusa. Mai mult, prin insertia intamplatoare a ADN-ului strain, exista riscuri apreciabile, inclusiv posibilitatea lezarii genei deja existente (mutageneza insertionala), rezultand in pierderea functiei sau in reglarea aberanta, care duce la cancer. in cazul afectiunilor umane, disponibilitatea reactilor moleculari pentru o astfel de abordare face posibil diagnosticul prenatal. Certitudinea de a avea un copil neafectat, silita prin diagnosticul prenatal, este preferabila ativ cu incertitudinea si riscurile unei abordari transgenice. Prin urmare, terapia genica pe liniile germinale nu este aplicabila in cazul bolilor genetice umane.In schimb, sunt in derulare trialuri prind bolile genetice umane, utilizand terapia genica somatica, metodele de introducere a materialului genetic si celulele primitoare variaza, depinzand, in parte, de boala ce urmeaza a fi tratata. Gama sistemelor de transport include vectori rali (retrorusuri cu replicare deficitara, adenorusuri, adenorusuri asociate, herpes rus si altele) si non-rali, cum ar fi lipozomii, complexe ADN-proteice si complexe de ADN-pro-teina-rus defectiv. Transportul materialului genetic poate fi efectuat in tro, prin introducerea materialului genetic in culturi de celule care, ulterior, sunt administrate primitorului. Alternativ, transportul poate fi efectuat in tro, prin transferul genei si vectorului sau direct in celulele pacientului (ura 67-2). Ultima metoda eta problemele legate de reintroducerea unui numar adecvat de celule asemanatoare si a sediului eficient la pacient. Prima metoda este inca atractiva pentru strategiile care implica transportul catre celulele stem ale maduvei osoase si alte celule care pot fi cultivate in tro intr-un numar mare. Pentru ambele metode este important sa se considere aspectele cantitative ale terapiei genice. Cata expresie este necesara pentru a ameliora sau corecta fenotipul afectat si expresia pe celula convertita si numarul de celule convertite vor fi suficiente pentru a obtine un efect terapeutic?



Vectorii rali au fost utilizati pentru majoritatea trialurilor legate de terapia genica somatica. Fiecare are avantaje si dezavantaje. Vectorii retro rali cu replicare deficitara asigura o integrare eficienta a ADN-ului strain si alterarea permanenta a celulei primitoare. Totusi, acestia tintesc doar celulele in diziune, au riscul de a produce mutatii insertionale si produc titruri relativ joase de rus recombinat, iar expresia genelor transportate scade adeseori la nivele nemasurabile dupa cateva luni. Vectorii adenorali transfera eficient gene atat la nivelul celulelor ce se did, cat si la cele care nu se afla in diziune. Ei nu se integreaza si obtin titruri mari de vectori recombinati, cu un nivel crescut al expresiei genice introduse. Oricum, vectorii adenorali folositi in mod curent determina inflamatie nespecifica si raspunsuri ale imunitatii celulare antirale, care limiteaza exprimarea la saptamani sau luni. Deci, vectorii rali folositi actualmente au dezavantaje majore. imbunatatiri considerabile ale acestora sau alte sisteme vectoriale vor fi necesare pentru a face eficienta terapia genica somatica.
Numarul de boli candidate la terapia genica somatica este in crestere. Experienta acumulata cu terapia conventionala se va aplica terapiei genice si va trebui considerata pentru orice boala candidata. Importanta interventiei timpurii, inaintea dezvoltarii leziunilor ireversibile, considerarea mecanismelor fiziopatologice si necesitatea interactiunilor reglate a produsului genei introduse cu alti membrii ai homeostaziei sistemice, toate acestea sunt relevante. In plus fata de bolile monogenice, sunt in progres trialuri ale terapiei genice somatice pentru cancer, SIDA si alte boli. Strategiile investigate pentru cancer includ: (1) alterarea celulelor neoplazice sau a altor celule ale gazdei cu scopul producerii de citokine sau alte molecule ce altereaza raspunsul gazdei la neoplazie; (2) exprimarea antigenelor (de exemplu, proteinele HLA alogenice) pe celulele neoplazice pentru inducerea unui raspuns imun al gazdei; (3) insertia de secvente genice supresoare ale tumorii sau alte secvente cu scopul diminuarii cresterii celulare si (4) introducerea in celulele normale de gene rezistente la medicamente (de exemplu, la nivel medular) pentru facilitarea unei chimioterapii mai agresive. Primele doua abordari imunomodulatoare sunt baza catorva protocoale de cercetare actuala.
Contributia finala a terapiei genice somatice la tratamentul bolilor genetice si a altor boli inca nu este clara. Dupa rezuirea detaliata a acestui domeniu, s-a concluzionat ca metoda este o mare promisiune, dar necesita cercetari suplimentare, pentru a eficientiza terapia genica.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor