Din cele trei trizomii autozo-male intalnite la nou-nascutii vii, numai trizomia 21 este compatibila cu supravietuirea prelungita. Fenotipul produs de un cromozom 21 suplimentar, denumit inainte mongolism si in prezent sindrom Down sau sindromul trizomiei 21, este caracteristic si usor de diagnosticat. Malformatiile cardiace duc la decesul in copilarie al unei treimi din cazurile cu trizomie 21, iar alte malformatii pot produce, de asemenea, moartea prematura. Totusi, indivizii care supravietuiesc dupa copilarie ajung adeseori in stadiul de adult, iar unii dintre ei chiar la batranete. Femeile afectate pot ramane uneori insarcinate si aproximativ jumatate din copin lor au trizomie 21.
Mozaicismul trizomiei 21 cu celule normale (46 XY/47 XY, +21) poate exista la indivizi normali sau la cei cu trasaturi modificate ale sindromului trizomiei 21. Copin persoanelor cu un astfel de mozaicism au un risc mai mare decat riscul normal de a aa trizomie 21. Din pacate, oricum, populatia de celule anormale este de obicei detectata numai dupa
nasterea copilului bolnav.
Trizomia partiala, monozomia partiala sau combinatia celor doua, afectand unul din multiplele segmente cromozomiale ale genomului, explica multe situatii de defecte multiple de dezvoltare combinate cu deficit mental. Uneori, o translocatie autozomala echilibrata este detectata la adultii normal dezvoltati, cu avorturi spontane repetate sau cu
fertilitate scazuta, cu sau fara nou-nascuti vii anormali.
Cu toate ca efectele fenotipice ale multor dezechilibre cromozomiale segmentare sunt variate si nespecifice, uneori anomaliile includ sindroame clinice recognoscibile. Iata doua exemple: (1) Daca un rearanjament produce o trizomie partiala doar a benzii distale a 21q, bratul lung al cromozomului 21, apar toate caracteristicile clinice ale sindromului Down clasic. (O cantitate tripla din alte segmente ale bratului lung al cromozomului 21 are, de asemenea, efecte negati, dar nu produce sindromul Down.) (2) Monozomia partiala a unui scurt segment de pe bratul scurt al cromozomului 5 produce deficienta mentala, un facies si un s caracteristic in timpul copilariei. Aceasta grupare de semne este cunoscuta sub numele de sindrom 5p- sau sindromul "cri-du-chat\".
Multe alte sindroame identificabile produse prin dezechilibrul diferitelor segmente cromozomiale sunt enumerate in elul 66-l, de exemplu, trizomia partiala 4p-, 9p, sindroamele 13q- si 18q-, pentru a mentiona doar cateva. in plus, aplicarea tehnicilor de stratificare in benzi de inalta rezolutie si a hibridizarii fluorescente in situ (FISH) (descrisa in continuare in paragraful "Consideratii tehnice\") face posibila identificarea exacta a benzii/benzilor deficitare sau duplicate. Analiza moleculara ce implica o baterie de tehnici arata ca translocatiile neechilibrate si deletiile prea mici pentru a fi detectate de microscopie pot cauza defecte de dezvoltare si retardare mentala. Rearanjamente care nu au fost descrise anterior si sindroamele lor clinice corespunzatoare continua sa fie identificate. Aceste sindroame pot apare fie ca rezultat al unor rearanjamente cromozomiale de novo, fie prin formarea unui gamet dezechilibrat genetic la o persoana dezvoltata normal, purtatoare a rearanjamentului ce afecteaza segmentul implicat in stare echilibrata.
La multi indivizi cu dezechilibru cromozomial este prezent un grad de similitudine a fenotipului, indiferent de segmentul afectat. Aceste trasaturi recurente si nespecifice includ retardare mentala, deficit de crestere, urechi, nas si gura dismorfice, malformatii cardiace standard, anomalii ale dermatoglifelor si degete dismorfice. (De regula, nu trebuie suspectat un dezechilibru autozomal in etiologia defectelor anatomice neinsotite de retardare mentala.) Nu se stie de ce se produc anomalii similare in dezechilibre segmentare atat de diferite, dar atunci cand sunt observate mai multe astfel de trasaturi la un singur individ, ele pot reprezenta o indicatie clinica valoroasa pentru analiza citogenetica. Dezechilibrul afectand anumite segmente produce si modificari fenotipice specifice, de exemplu, sindromul 5p-, retinoblastomul - mutatia unei benzi particulare a cromozomului 13 (banda 13ql4.2) - sindromul WAGR (tumora Wilms, aniridie, anomalii genitale si retardare mentala) produs prin deletia benzii 1 lp 13 si sindromul Prader-Willi, care este adeseori consecinta deletiei unei benzi specifice din apropierea centromerului cromozomului 15 (banda 15ql2). In timp ce modificarile nespecifice sersc pentru a atrage atentia asupra posibilitatii unui dezechilibru cromozomial, trasaturile specifice sau constelatia de trasaturi poate sugera exact segmentul din
genom afectat.
Aceste constelatii de trasaturi sunt denumite uneori sindroame contigue de deletie de gene, de exemplu, sindromul WAGR (descris anterior) sau deletia de segmente ale Xp pot duce la pierderea unor locusuri contigue, producand distrofie musculara Duchenne, boala granulomatoasa cronica, retinita pigmentara sau fenotip MacLeod. Translocatii aparent echilibrate sunt gasite cu frecnta mare la persoane cu deficiente mentale, in aceste cazuri, anomaliile se pare ca se datoreaza unor dezechilibre mici, nedetecile rezolutiei ordinare microscopice, sau unor alterari in pozitionarea genei. Descoperirea unor astfel de translocatii noi in studiile diagnostice
prenatale reprezinta o etapa dificila a consilierarii genetice; date limitate duc la ipoteza ca aceste translocatii impartasesc un risc de circa 7% pentru anomalii.
