Tumorile benigne sint frecvente si pot aparea la orice virsta. Unele ramin benigne, altele risca sa devina maligne. in toate cazurile, se impune un control ginecologic de rutina, care va cuprinde un bilant ginecologic, un frotiu cervical si, la neie, examene complementare lipsite de riscuri, cum ar fi ecografia, de care nu trebuie ' totusi abuzat.
Cuprins:
Aceste tumori benigne se dezvoltă īn interiorul muşchiului uterin şi apar sub forma unor proeminenţe mai mult sau mai puţin pronunţate. Fibroamele nu evoluează niciodată spre cancer. De aceea, īn afara unor situaţii excepţionale, fibroamele nu trebuie operate. Dezvoltarea lor se datorează lipsei de igienă şi de tratamente naturiste corecte.
Cauze: fibroamele apar īndeosebi la femeile de peste 30 de ani care suferă de o īncetinire circulatorie cronică la nivelul bazinului (stază). Ele se manifestă uneori prin sīngerări anormale īn afara menstrelor sau, la femeile tinere, prin sterilitate. Cīteodată, singurul simptom este o senzaţie de apăsare pelviană.
īn anumite cazuri, uterul īşi măreşte volumul, prezentīnd mici proeminenţe: vorbim atunci despre uterul fibromatos, care este foarte frecvent şi benign.
īn alte cazuri, fibromul formează o excrescenţă rotunjită care poate atinge dimensiunile unui grepfruit, apăsīnd organele īnvecinate.
īn principiu, un control anual regulat ar trebui să permită depistarea fibroamelor īn curs de formare şi să acţioneze preventiv pentru a le īncetini sau opri dezvoltarea.
Tratament: tratamentul medical clasic se bazează pe hormoni sintetici sau pe progestative care (īn principiu) frīnează evoluţia fibromului. Nu trebuie operate decīt fibroamele care provoacă hemoragii incontrolabile, sterilitate la femeile tinere sau comprimări importante ale organelor īnvecinate.
.Tratamentele naturiste sīnt complexe, dar adeseori sīnt eficace şi nu au efecte secundare. Menopauza este o perioadă foarte favorabilă, căci īncetarea secreţiilor ovariene permite atrofierea spontană a fibroamelor.
Polipii sīnt nişte mici tumori benigne, rotunjite, care apar pe peretele intern al uterului, colului şi vaginului. Unii polipi se dezvoltă īn interiorul muşchiului uterin (polipi submucoşi).
Cauze: terenul dezechilibrat pe plan neurovegetativ şi hormonal (insuficienţă de progesteron).
Manifestări: orice sīngerări care depăşesc perioada de menstruaţie sau care apar la mijlocul ciclului pot semnala existenţa unui polip uterin. Numai radiografia făcută cu ajutoru unui lichid de contrast (histerografia) permite vizualizarea lui.
Tratament medical: intervenţia chirurgicală nu este necesară decīt dacă sīngerările sīnt abundente. īn general, un simplu chiuretaj este de ajuns. Tratementul medical se bazează pe luarea de hormoni sintetici, pentru a compensa carenţa īn progesteron şi pentru a face polipii să regreseze.
Majoritatea polipilor colului şi vaginului pot fi uşor īnlăturaţi printr-o intervenţie nedureroasă, efectuată de ginecolog (bisturnaj).
c) Chisturile ovariene
De o cu totul altă natură decīt fibromul, dar tot benign, chistul ovarian nu trebuie niciodată subestimat. Există două feluri de chisturi ovariene: unul, chistul funcţional, este benign; celălalt, chistul organic, trebuie luat īn serios, căci evoluţia lui poate fi uneori periculoasă.
Chistul funcţional rezultă din dezvoltarea anormală a unui folicul ovarian care se umple cu lichid. Căpătīnd şi chiar depăşind dimensiunile unui ou, el formează o umflătură dureroasă īn zona pelviană. Chistul īncepe să se formeze după menstruaţie şi creşte pīnă la menstruaţia următoare, cīnd dispare. El poate fi ocazional, mani-festīndu-se numai printr-o durere pelviană īn perioada dinaintea menstrelor. Cauzele acestui chist sīnt multiple:
> iritarea sau inflamarea ovarului, provocată de o afecţiune a organelor īnvecinate: intestin (colită), trompe (salpingită), vezică (cistitā);
> o dereglare hormonală de origine hipofizară sau ovariană;
> staza circulatorie produsă de o ptoză organică, de o deviaţie a uterului, de cicatrice sau aderenţe (sechele ale unei intervenţii chirurgicale sau ale unei infecţii).
Tratamente: īn marea majoritate a cazurilor natura atotvinde-cătoare readuce lucrurile pe făgaşul cel bun, fără să fie nevoie de o intervenţie terapeutică. Dacă īnsă cauzele iritării ovarului nu sīnt
eliminate, se vor forma alte chisturi, care vor provoca dureri şi neregularităţi ale ciclului menstrual.
Tratamentele medicale recurg la hormoni (pilule), pentru a bloca ovulaţia, şi la antibiotice īn caz de infecţie. Uneori se cer examene complementare (ecografie), care vor preciza caracteristicile chistului.
Chisturile organice sīnt depistate la controalele ginecologice de rutină pe care orice femeie ar trebui să şi le facă īn fiecare an. Unele evoluează foarte lent şi se manifestă prin dureri pelviene sau prin sīngerări anormale. Aceste chisturi rezultă din dezvoltarea unor celule embrionare (uneori păr sau dinţi).
Riscul major al chistului organic este degenerescenta canceroasă, care impune ablaţiunea lui chirurgicală īn scop profilactic.
Tratamentul naturist al fibroamelor şi chisturilor funcţionale |
sus  |
Un bilanţ complet al sănătăţii, efectuat de un practician expert īn metoda naturistă totală (osteopatie, acupunctura, naturopatie), ar trebui să īntregească examenul medical clasic. Se vor căuta cauzele şi se va acţiona pentru corectarea lor.
Metodele naturiste vor fi puse īn aplicare de către mai mulţi practicieni care vor lucra īn cooperare sau de către un practician pluridisciplinar. Ele au ca scop :
1. Corectarea problemelor mecanice, domeniu al osteopatului la nivel vertebral (blocaj), organic (malpoziţia uterului, retrac-ţia ligamentelor, contracturi musculare, cicatrice interne, aderenţe, congestie), nervos, hormonal şi circulator.
2. Corectarea terenului:
> Corecţia alimentară şi utilizarea de suplimente-alimentare : polen, gomfrenă, ulei de luminiţă;
> Folosirea de plante netoxice şi de uleiuri esenţiale, la recomandarea unui bioterapeut sau a unui naturopat fitoaromo-terapeut:
Plante cu efecte circulatorii şi ginecologice : coada-şorice-lului, creţişoară, coacăz negru, ghimpe-pădureţ, mielărea,
mei-păsăresc, afin, viţă-roşie, dar şi plante care calmează anxietatea: păducel, hamei, ghizdei, pasifloră, odolean. Uleiuri esenţiale : busuioc tropical, chiparos, tarhon, muşcată, lavandă sau levănţică, mirt vede, rozmarin de verbe-nonă, salvie, iarba-sfintului-Ioan, cimbrişor de linalol, ylang-ylang. Pentru a atenua durerile: tarhon, lavandă.
> Simpaticoterapia endonazală va utiliza adeseori diluţiile de uleiuri esenţiale specifice indicate mai sus, īn funcţie de teren.
> Organoterapia diluată şi dinamizată poate juca aici un rol de prim ordin: extractele embrionare, īn funcţie de diluţiile folosite, accelerează (diluţie slabă 4 CH), regularizează (7 CH) sau īncetinesc (9 CH) funcţionarea organelor şi a glandelor endocrine (hipofiză, ovar, ficat, uter).
> Homeopatia şi bioterapiile (gemoterapie : muguri de sequoia sau de zmeurar) contribuie la redresarea terenului.
> Acupunctura tradiţională armonizează circulaţia sīngelui şi a energiei.
Ce puteţi face singură : vă sfătuiesc să aplicaţi regulile simple indicate īn capitolul De la dezechilibru la boală: o alimentaţie echilibrată, gimnastică de īntreţinere rahidiană şi circulatorie, relaxare mentală şi gīndire pozitivă; la acestea se pot adăuga cīteva tratamente complementare, cum ar fi :
> cataplasmele cu argilă verde concasată pe burtă (se aplică seara şi se ţin cīte o oră);
> cataplasmele cu frunze de varză (se ţin peste noapte);
> băile de şezut, recomandate pentru activarea circulaţiei din zona pelviană (durata maximă: un minut);
> cīmpurile magnetice naturale sau induse.
fibroamele
