Index » General » Sanatatea femeilor
» Omul: un univers in miniatura

Omul: un univers in miniatura

Aparitia vietii pe Pamint este un aderat miracol al naturii. Acum un miliard de ani, iradierea atmosferei gazoase a etei primitive de catre energia solara a dat forma primei molecule a vietii: apa. Din acest lichid hranitor s-a nascut prima molecula organica, iar apoi prima celula, prima alga, primul animal, si, in sfirsit, mult mai tirziu, la capatul lantului de fiinte vii: omul.
Corpul nostru este o imagine in miniatura a acestui univers care ne-a creat: compus din mai mult de 60.000 de miliarde de celule, el este in stare sa functioneze cu o precizie de orologiu, fara nici o dereglare majora pina la virsta teoretica de 120 de ani. De la aparitia sa pe Pamint, acum aproximativ 2,5 milioane de ani, omul s-a adaptat ca sa supravietuiasca vicisitudinilor mediului inconjurator ostil, in timp ce alte specii mai putin favorizate, cum ar fi mamutul, de exemplu, au disparut. Dezvoltindu-si un sistem imunitar complex care i-a permis sa reziste agresiunilor climaterice si microbiene, omul primitiv a intat in mod empiric sa utilizeze tele alimentare si medicinale, sa traiasca in simbioza cu natura si mai apoi sa o domesticeasca.

Cuprins:

Sănătatea ideală: axa vitală

sînteţi o fiinţă unică

Terenul biologic este suma mai multor factori: ereditate + evenimente trăite de la naştere + boli + traumatisme fizice + stres. el se manifestă prin cîteva caracteristici proprii fiecăruia d

sănătatea şi mediul înconjurător

Boala nu este inevitabilă

Sănătatea ideală: axa vitală

sus

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sănătatea ca "o stare de perfectă armonie fizică, mentală şi socială" pe care noi o calificăm drept axa vitală de sănătate. A fi bine situat între axe, adică a fi sănătos la cap, la corp şi a fi bine integrat în societatea în care trăim, pare să devină azi o utopie, dacă aruncăm o privire la tonele de calmante, tranchilizante şi sedative înghiţite în fiecare zi de contemporanii noştri care nu se simt bine.
De vreo sută de ani încoace, echilibrul milenar dintre om şi natură a fost bulversat în mod brutal de suprapopulare, de industrializare şi consecinţele sale nefaste : dereglarea ritmurilor fireşti ale vieţii, poluare, defrişare, modificarea climei... Dezvoltarea industrială a transformat valorile ancestrale - bazate pe calitatea vieţii şi pe respectul faţă de natură şi de ritmurile sale - în consumul excesiv al produselor sofisticate, al alimentelor artificiale şi devitalizate, în aservirea naturii, productivitate, stres.

Poluarea aerului, a solului, a apei favorizează apariţia unor boli noi şi sînt responsabile de creşterea numărului de cancere în lume.
La începutul secolului XXI, cheltuielile de sănătate cresc mai repede decît puterea de cumpărare; numărul de boli sporeşte în ciuda sumelor fabuloase cheltuite pe îngrijire şi pe cercetare, atingînd subiecţi din ce în ce mai tineri. Unii microbi dau înapoi, desigur, însă fac loc viruşilor, cance-relor, maladiilor autoimune, bolilor mintale, cardiovasculare şi altora. Medicina invadează toate domeniile vieţii cotidiene : recurgerea abuzivă la medicamente pentru cea mai mică problemă generează noi tipuri de boli, numite "iatrogene", îndepărtîndu-1 din ce în ce mai mult pe om de starea de echilibru natural, elaborat de-a lungul mileniilor.

sînteţi o fiinţă unică

sus

Orice fiinţă umană este o operă unică a naturii, atît de complexă încît nici una nu seamănă perfect cu alta. Din punct de vedere biologic sînteţi original: programarea genetică a dvs. este înscrisă în spirala ADN din celulele (conţine aproximativ 3 miliarde de semne, la fel ca şi cum ar fi vorba de 1.000 de computere portabile performante) care constituie patrimoniul dvs. genetic. Sînteţi supus toată viaţa unui complex de influenţe externe ce vă modelează şi vă transformă terenul biologic, după voia evenimentelor care vă jalonează existenţa. Sînteţi unic căci sînteţi diferit de ceilalţi prin sua cantitatii factorilor ce constituie ceea ce sînteţi astăzi:
ereditatea, ansamblul patrimoniului cromozomic al părinţilor ce constituie energia dvs. de la naştere şi care vă va condiţiona în mare parte viaţa. Ereditatea nu poate fi modificată şi sînteţi obligat să vă gestionaţi cît mai bine acest capital vital, dobîndit prin naştere. ziua, ora şi locul naşterii, influenţa locului geografic, a anotimpului, a poziţiei planetelor;

bolile dobîndite : infecţii, intoxicaţii, carenţe sau excese alimentare, disfuncţii datorate sedentarismului sau exceselor fizice (congestie, inflamaţie, ptoze, afecţiuni ale articulaţiilor, ale circulaţiei, nervoase sau endocrine);
traumatismele sau şocurile fizice care afectează structurile mecanice articulatorii şi, în plan secundar, sistemul neuro-hormonal şi organic (naştere cu probleme, accidente de circulaţie, de sport, căzături, şocuri, eforturi, mişcări greşite, poziţii proaste de lucru); şocurile psihologice impregnate în conştient sau în inconştient ce perturbă cîteodată grav echilibrul nervos sau unele organe predispuse, din punct de vedere ereditar, la acestea;
influentele electomagnetice : influenţe telurice, unde electrice, unde radio, ecrane de televiziune şi de computere etc.; cadrul de viaţă : oraş sau sat, poluare; ritmurile interne proprii (vezi mai jos).
Terenul biologic este suma mai multor factori: ereditate + evenimente
trăite de la naştere + boli + traumatisme fizice + stres.
El se manifestă prin cîteva caracteristici proprii fiecăruia dintre noi.

Terenul biologic este suma mai multor factori: ereditate + evenimente trăite de la naştere + boli + traumatisme fizice + stres. el se manifestă prin cîteva caracteristici proprii fiecăruia d

sus

Astrologii orientali din cele mai vechi timpuri, care erau şi astronomi, şi licenţiaţi în medicină, observau cerul şi prevedeau, în funcţie de conjuncţia celor cinci astre vizibile cu ochiul liber, influenţele celeste asupra evenimentelor terestre şi a sănătăţii oamenilor. în calitate de sfetnici ai monarhilor, ei participau la marile decizii politice şi militare. Ca medici, ştiau că fiinţele umane - ca toate celelalte fiinţe vii - suportă influenţele variaţiilor sezoniere, că sănătatea omului depinde de capriciile acestor "sincronizatori" cosmici. Observaseră că unele boli se declanşează cu precădere într-un anumit anotimp, că unele conjuncţii cosmice sau manifestări solare se traduc prin epidemii sau prin războaie. Microcosmos în macrocosmos, omul este imaginea universului şi se supune legilor sale, trebuind să-i urmeze ritmurile fireşti.
Din momentul în care aţi fost conceput şi pînă la ultima suflare sînteţi supus ritmurilor universului. Ritmuri, cicluri, pulsaţii, bătăi, iată care vă sînt sincronizatorii.

Ceasul intern şi sănătatea vă sînt reglate în permanenţă de către pulsaţiile ritmice ce provin atît din mediul extern, cit şi din propriul dvs. corp (cronobiologie). Orice dizarmonie dintre aceste ritmuri poate constitui o sursă de dereglare a sănătăţii (probleme funcţionale) şi mai apoi de îmbolnăvire (tulburări organice).
a) Ritmurile externe
- In 24 de ore se succedă două faze : yin-ul care reprezintă noaptea, luna. frigul, odihna, apoi yang-ul care simbolizează ziua, lumina soarelui, căldura, activitatea. Aceste ritmuri ale naturii determină activitatea umană: odihna în timpul nopţii şi munca în timpul zilei. Cine respectă aceste ritmuri este sănătos şi rezistă mai bine în faţa bolilor. Somnul permite energici nervoase să se refacă.
- Ritmul lunar de 28 de zile : responsabil de fenomenul mareelor, el joacă un rol important asupra mecanismelor noastre interne prin intermediul lichidelor organice. Influenţează în special unele stări psihice, circulaţia sîngelui şi a limfei, ritmul menstrual, naşterile şi paraziţii cărora le determină ciclul de reproducere.

- Ritmul anotimpurilor sau ritmul circanian (12 luni): el condiţionează creşterea vegetaţiei, deci hrana omului. Primăvara (care începe la 16 februarie pentru orientali, şi nu la 21 martie), seva urcă pentru a pregăti înflorirea. La om, această perioadă corespunde Lemnului (element cu influenţă asupra ficatului, vezicii biliare şi sferei sexuale). Vara corespunde Focului (inimă, intestin subţire, sistem nervos simpatic), iar toamna, Metalului (plămîni, intestin gros). Iarna corespunde Frigului (rinichi, vezică urinară): rinichiul (yin) corespunde "energiei ancestrale" (Tsing). în sfîrşit, există o perioadă de tranziţie înspre sfîrşitul fiecărui anotimp; ea corespunde Pămîntului (splină, pancreas, stomac) şi joacă rolul de distribuitor de energie.
- Ritmul solar (U/12 ani): corespunde apariţiei periodice a petelor solare şi bulversărilor climaterice pe pămînt.
- Ritmul bioclimateric chinezesc (60 de ani: 12 ani x 5): permite cunoaşterea marilor tendinţe astronomice şi prevede bolile care rezultă de aici (cronobiologie chinezească).

- Ritmul zodiacului (2160 de ani) în care se succedă zodiile Taurului, Berbecului, Peştilor, apoi zodia Vărsătorului în care intrăm la începutul secolului XXI, marcată printr-o reevaluare a lumii materiale şi printr-o renaştere a dezvoltării spirituale a omului.
- In sfîrşit, ritmul universului: gigantică pulsaţie a 28 de miliarde de ani, care nu este în sine decît o secundă dintr-un ritm pe care spiritul nostru limitat nici nu este în stare să şi-1 imagineze.
b) Ritmurile interne
Ritmurile interne ale propriului corp sînt stăpînele echilibrului. De regularitatea lor depinde rezistenţa la stres, la boli şi la îmbătrînire.
- Ritmul celular: este cel al celulelor care respiră. Fiecare celulă este un întreg organism autonom, corpul constituind o imensă colonie organizată, ierarhizată, ritmicizată de substanţele hrănitoare din alimente absorbite la nivelul membranei celulare (oxigen şi substanţe hrănitoare) şi de eliminarea deşeurilor.

Acţiunea distrugătoare a radicalilor liberi (derivaţi ai oxigenului, toxici pentru celule) asupra peretelui celulelor constituie elementul principal al îmbătrînirii şi al morţii premature a celulelor. Va trebui să încercăm să luptăm împotriva acestor invadatori prin mijloace naturiste preventive (vezi capitolul VIII, §8 : "Program anti-îmbătrînire").
- Ritmul embrionar (numit şi mişcare respiratorie primară): stă la baza osteopatiei craniene: craniul şi celelalte membrane ale corpului sînt parcurse de o undă pulsatilă al cărei ritm oscilează de Ia 8 la 12 mişcări pe minut. Această pulsaţie, cu o amplitudine ce nu depăşeşte 25 de microni, este căutată şi resimţită la nivelul ţesuturilor corpului de mîna osteopatului; se pare că ea pleacă de la nivelul creierului şi că ar fi rezultanta micromişcărilor a miliarde de neuroni şi de vase capilare1; curios, ea corespunde ritmului energetic cunoscut de chinezi sub numele de energie Tsing.
- Ritmul respiraţiei pulmonare (16/min): aduce oxigenul preţios celulelor şi creierului. Dar atenţie, şi acolo este necesar ehilibrul.

Accelerarea acestui ritm antrenează o hiperventilaţie şi o creştere a pH-ului sanguin, numită alcaloză respiratorie, responsabilă de numeroase afecţiuni neurovegetative regrupate sub denumirea de afecţiuni spasmofile: anxietate sau angoasă, senzaţie de greutate pe piept, furnicături la nivelul membrelor, oboseală, depresie, contracţii musculare, dureri de cap, dureri calificate greşit drept nevrotice sau psihice etc. ... Invers, stresul psihic poate antrena tulburări identice. Respiraţia este vitală pentru celulele noastre nervoase cerebrale, care nu reprezintă totuşi decît 2% din greutatea corpului şi care consumă 20% din oxigenul inhalat. Este deci foarte important să respirăm corect pentru a ne menţine echilibrul nervos !
- Ritmul cardiac (70/min): animă pompa vitală a corpului, aspirînd şi dînd afară sîngele ca să-1 regenereze la nivelul plămînilor şi să-1 redistribuie celor 60.000 de miliarde de celule din corpul nostru. Este guvernat de sistemul simpatic, el însuşi influenţat de secreţiile hormonale comandate de cortex, de hipotalamus şi de hipofiză.

Accelerarea ritmului - sau tahicardia - poate rezulta din consumul de excitante nervoase (cafea, ceai), dintr-o emoţie violentă sau cronică (stres) sau dintr-un dezechilibru endocrin hipertiroidian. Invers, încetinirea ritmului - sau brahicardia - se manifestă prin diminuarea tonusului sistemului simpatic sau a hipotiroidiei.
- Ritmul zilnic (circadian) ne organizează activităţile. Ziua sîntem activi datorită tonusului sistemului simpatic, în timp ce noaptea organismul se odihneşte sub influenţa sistemului parasimpatic. Noaptea (faza yin) este destinată recuperării energiei cheltuite pe activităţile diurne : muncă, distracţii (faza yang). Ritmul zilnic este subdivizat, după modelul energeticii chineze, în tranşe de 2 ore care corespund orelor de "plenitudine" a organelor şi viscerelor din corp. Energia trece de la un organ la altul după acest ritm solar imuabil (vezi ilustraţia de pe pagina următoare).
Aceasta explică trezirea la orele 2-3 dimineaţa a hepaticilor cu ficatul congestionat, la cardiaci la amiază (plenitudine) sau la miezul nopţii (vid de energie). Să dăm un exemplu practic: stomacul este în plenitudinea energiei între orele 7 şi 9; ar fi logic să mîncăm foarte bine între aceste ore din zi, mai degrabă decît seara.

- Bioritmurile: se bazează pe ciclurile ce demarează la naştere: ritmul fizic de 23 de zile (care corespunde formei fizice proprii), ritmul senzitivo-emotiv de 28 de zile (care se apropie, prin multe trăsături, de ritmul lunar şi de ciclul menstrual feminin), ritmul intelectual de 33 de zile (ce corespunde formei psihologice personale). Convergenţele şi suprapunerile sau divergenţele acestor ritmuri determină momentele favorabile sau nefavorabile ale vieţii (dragoste, muncă, sănătate).
Funcţiile noastre organice sînt sincronizate de ceasurile cosmice,
- In centru : elementele şi organele corespunzătoare acestora (primul cerc extern).
- Dincolo de primul cerc: anotimpurile faţă în faţă cu organele corespunzătoare acestora.
- Al doilea cerc: organele şi orele de plenitudine; fiecărui organ sau funcţie îi corespunde o felie de 2 ore (ora solară):
Plămîni: între orele 3 şi 5. Intestin gros: între orele 5 şi 7. Stomac : între orele 7 şi 9. Splină-pancreas : între orele 9 şi 11. Inimă: între orele 11 şi 13. Intestin subţire: între orele 13 şi 15.
Vezică urinară: între orele 15 şi 17. Stăpînul inimii: între orele 19 şi 21. Triplul încălzitor: intre orele 21 şi 23. Vezicula biliară: între orele 23 şi 1. Ficat: între orele 1 şi 3. Stăpînul inimii şi Triplul încălzitor corespund sistemelor nervoase simpatice
şi parasimpatice.

sănătatea şi mediul înconjurător

sus

De vreo 20 de ani asistăm la o adevărată revoluţie culturală tradusă printr-o înţelegere a fenomenului ecologic, o reîntoarcere în forţă a medicamentelor naturiste şi o încercare de dominare a derapajului tehnologic. Acest fenomen, departe de a se extinde ca o simplă modă, se înrădăcinează adînc şi ia amploare pe scară mondială. Noi forme de gîndire sînt propuse publicului în căutarea unor noi modele de viaţă care să-i satisfacă mai mult decît cele propuse de societatea de consum. Se nasc astfel diverse curente bazate pe principii vechi, inspirate din doctrinele orientale (taoismul) şi occidentale (hipocratismul), revăzute şi corectate de ştiinţă. Aceste forme de gîndire au în comun cîteva principii fundamentale: respectul faţă de mediul înconjurător, dezvoltarea capacităţii mentale, reuşita personală prin controlarea corpului şi a spiritului, controlarea calităţii vieţii şi a sănătăţii prin metodele naturiste preventive şi curative.
Cu grija de a evita să cadă în capcana sectarismului şi a fanatismului, omul de azi poate să efectueze un demers lucid spre cercetarea ameliorării calitative a tuturor sectoarelor vieţii sale: muncă, distracţii, alimentaţie, respectul pentru mediul înconjurător.

Degradarea mediului înconjurător, legată de suprapopulare şi de progresul tehnologic, s-a ilustrat foarte trist, în aceşti ultimi ani, prin radiaţiile de la Cernobîl, prin puţurile de petrol în flăcări din Kuweit, prin mareele negre, defrişarea pădurii tropicale amazoniene (care în ritmul actual va dispărea într-o jumătate de veac). Poluările cronice nu sînt mai puţin periculoase : deşeurile de metale grele de la uzinele chimice, poluarea aerului prin arderea carburanţilor, distrugerea stratului de ozon... toate aceastea ne privesc pe toţi, ameninţînd însuşi viitorul planetei şi al generaţiilor care vor veni.
O politică mondială de protecţie a patrimoniului ecologic şi de folosire raţională a medicamentelor naturiste eficace - debarasate de aura lor ezoterică - devine azi una din priorităţile absolute atît umane, cît şi economice. Suprevieţuirea speciei noastre este în joc
Alegerea unui medicament naturist se fundamentează azi pe baze ştiinţifice, şi nu doar pe simple credinţe. Peste tot în lume echipe de cercetători practică o nouă metodă care reconciliază ştiinţa cu empirismul: etnomedicina.

Acest nou concept, care prefigurează medicina mondială de mîine, realizează sinteza între etnologie (studiul tradiţiilor culturale, religioase şi medicale) şi metodele medicale moderne (farmacologie, bacteriologic terapeutică). Etnomedicina este, aşadar, ştiinţa care, plecînd de la cunoştinţele vracilor (vindecători care deţin cunoaşterea plantelor şi a practicilor medicale magice), aduce o lumină ştiinţifică şi dă medicamentelor naturiste o dimensiune universală. Astfel, în regiunea amazoniană, în Africa, în India echipe de cercetători şi de practicieni îngrijesc populaţiile de acolo după acest sistem.

Boala nu este inevitabilă

sus

Boala nu trebuie dramatizată, dar nici negată sau neglijată. Ea nu mai poate fi considerată ca o fatalitate (în afară de accidente), ci ca rezultatul unor serii de greşeli.
La începutul secolului XXI, omul doreşte să-şi trăiască din plin viaţa, să-şi exploateze potenţialul vital în proporţie de 100%, să rămînă activ, să-şi păstreze aspectul fizic plăcut şi o minte performantă pînă la adînci bătrîneţe. Puteţi atinge aceste obiective concrete cu condiţia să vă străduiţi; cheia v-o dau eu prin această carte. Dar mai înainte de toate, trebuie să învăţaţi să cunoaşteţi mai bine principiile fundamentale ale sănătăţii naturale şi să vă cunoaşteţi mai bine. înarmaţi în acest fel veţi putea evita greşelile elementare ce generează disconfortul şi bolile şi veţi putea alege, dintre metodele şi tehnicile de igienă şi îngrijire, pe cele care vă convin mai mult în funcţie de terenul dvs. biologic.