Greata si
varsaturile apar la aproximativ 90% dintre femei intre saptamanile 6 si 16 de sarcina. Cand sunt severe, problema poate fi tratata cu dimenhidrinat oral, 50 pana la 100 mg la fiecare 4 h, sau cu D-oxilamina, 12,5 mg la fiecare 4 h. in forma severa hyperemesis gradarum poate produce deshidratare care necesita alimentare parenterala. Arsurile retros-ternale, care se pot datora relaxarii sfincterului esofagian inferior, raspund de obicei la tratament cu antiacide si cu agenti blocanti ai receptorilor H2.
Sarcina la femeile cu boli intestinale inflamatorii poate fi necomplicata, dar este dificil sa se anticipeze evolutia. Majoritatea pacientelor nu au probleme, dar la unele
sarcina poate exacerba boala; rareori poate fi necesar sa se practice intreruperea sarcinii. Daca boala este activa in momentul conceptiei, incidenta avorturilor spontane este mai mare decat in sarcinile normale.
Desi sarcina este asociata cu suprasaturatia bilei cu colesterol, incidenta colelitiazei la o prima sarcina nu pare sa fie crescuta. Totusi, riscul pentru aceasta complicatie creste cu multiparitatea. Trigliceridele si colesterolul serice sunt crescute in timpul sarcinii; desi bilirubina serica ramane normala, exista o crestere brusca a nivelului fosfatazei alcaline (care isi are originea in placenta); acest nivel poate atinge un varf de 2 pana la 4 ori mai mare decat normalul, la termen.
Desi concentratia totala de proteine serice scade cu aproximativ 20% in perioada de mijloc a gestatiei datorita unei scaderi a albuminelor, sinteza hepatica a altor proteine plasmatice creste. intr-o sarcina normala, gama-glutamil-transpeptidaza serica si lactat-dehidrogenaza (LDH) serica sunt crescute, in timp ce aminotransferazele serice si aspartat-aminotransferaza serica sunt normale.
Colestaza intrahepatica gradica apare de obicei in al treilea trimestru si se manifesta prin prurit cu niveluri de bilirubina de obicei mai mici de 100 [imol/1 (6 mg/dl). Desi nivelurile de bilirubina de obicei raman in intervalul 34 pana la 86 [imol/1 (2 pana la 5 mg/dl), exista o crestere importanta a nivelului fosfatazei alcaline. Colestaza si
pruritul dispar prompt dupa nastere, dar sindromul poate sa reapara in sarcinile ulterioare, in afara pruritului, mama nu sufera alta reactie adversa. Totusi, pare sa se inregistreze o crestere a numarului de feti nascuti morti, considerata ca fiind secundara toxicitatii acizilor biliari pentru fat. Prin urmare, trebuie efectuata supravegherea fetala odata ce diagnosticul de colestaza intrahepatica gradica este silit. Tratamentul pruritului consta din administrarea de antihistaminice si colestiramina, 4 g de patru ori pe zi.
Ficatul gras acut gradic, cu modificari histologice edentiind hepatocite cu o cantitate crescuta de grasimi micro-culare si in sinusoidele hepatice cu depozite de fibrina, poate aparea tardiv in sarcina si poate fi asociat cu preeclampsia.
Bilirubina serica poate depasi 170 [imol/1 (10 mg/dl), iar aspartat-aminotransferaza si alanin-amino-transferaza sunt in intervalul 5 pana la 8 fikat/1 (300 pana la 500 U/l). Timpul de protrombina poate fi prelungit, iar coagularea intravasculara diseminata poate produce scaderea nivelurilor de fibrinogen, o crestere a produsilor de degradare ai fibrinei si trombocitopenie. Decesul matern poate aparea, dar boala se amelioreaza de obicei dupa nastere.
Hepatita B (modulul 295) aparuta in timpul sarcinii creste probabilitatea de prematuritate si moarte fetala, impreuna cu existenta unui risc mare de transmitere la nou-nascut, in special din mamele care sunt antigen-HBe pozitive in momentul nasterii. Femeile care sunt antigen-HBs pozitive si antigen-HBe negative transmit boala mai putin frecvent. Aproximativ 5 pana la 10% dintre sugarii infectati cu
hepatita B au contractat boala pe cale transplacentara. Sugarii nascuti din mame cu hepatita B trebuie tratati atat cu imunoglobuline antihepatita B, cat si cu vaccin antihepatita B.
Severitatea hepatitei rale A nu este modificata de sarcina, iar riscurile de transmitere la nou-nascut sunt mici.
