Istoricul scris al unei boli trebuie sa incorporeze toate datele de importanta medicala din viata pacientului. Daca istoricul bolii este consemnat in ordine cronologica, cea mai mare atentie trebuie acordata evenimentelor recente. Tot in acest mod, daca se foloseste o abordare orientata pe problemele pacientului, problemele care sunt clinic dominante trebuie consemnate primele. In mod ideal, descrierea simptomelor sau a problemelor ar trebui facuta folosind cuvintele pacientului. Totusi, putini pacienti au capacitatea de obsertie sau de rememorare necesara pentru a oferi un istoric al bolii fara o ghidare din partea medicului, care trebuie sa fie atent sa nu sugereze raspunsurile la intrebarile care sunt puse. Deseori, un simptom care 1-a ingrijorat pe pacient are o mica insemnatate, in timp ce
tulburari aparent minore pot avea o importanta considerabila. Prin urmare, medicul trebuie sa fie vigilent, deoarece un eveniment relatat de catre pacient, chiar banal sau aparent indepartat, poate fi cheia spre solutionarea problemei medicale.
Un istoric informativ este mai mult decat o enumerare ordonata de simptome. Totdeauna se castiga ce ascultand pacientii si obsernd felul in care vorbesc despre simptomele lor. Inflexiunile vocii, expresia faciala si atitudinea pot contine indicii importante privind semnificatia simptomelor pentru pacient. Prin ascultarea istoricului, medicul descopera nu numai detalii despre boala, ci si detalii despre pacient.
Prin experienta, capcanele istoricului devin vizibile. Ceea ce relateaza pacientii de obicei sunt fenomene subiective, colorate de experientele trecute. Evident, pacientii difera mult in privinta raspunsului la aceiasi stimuli si a mecanismelor de reactie. Atitudinea lor este divers influentata de teama de inliditate si de moarte si de grija privind consecintele bolilor lor asupra familiilor. Cateodata, acuratetea istoricului este afectata prin bariere de limbaj sau sociologice, prin prabusirea functiilor intelectuale care interfera cu memoria sau prin alterari ale constiintei, care ii fac sa nu isi perceapa boala. Nu este surprinzator prin urmare ca medicii, chiar dintre cei mai atenti, pot uneori sa isi piarda speranta in obtinerea de date concrete si sa fie fortati sa opereze cu argumente care reprezinta putin mai mult decat o aproximare a aderului. Ies cel mai clar in evidenta, in modul de obtinere al istoricului, indemanarea, cunostintele si experienta medicului.
Istoricul familial are mai multe roluri. In primul rand, defectele rare ale unei singure gene, un istoric familial pozitiv privind indivizi cu afectiuni similare sau un istoric de consangvinitate pot avea importante implicatii diagnostice. In al doilea rand, in bolile cu etiologie multifactoriala care au o agregare familiala poate fi posibil sa fie identificati pacienti cu risc de boala si sa se intervina anterior aparitiei manifestarilor evidente. De exemplu, o crestere ponderala recent aparuta la o femeie care are un istoric familial de
diabet poate fi o manifestare mai rau prevestitoare decat la una care nu are un astfel de istoric. In asemenea situatii, istoricul familial are implicatii majore in medicina preventi. Cand se sileste diagnosticul unei stari ereditare cunoscute ca predispozanta pentru cancer, este obligatia medicului sa urmareasca atent aceasta posibilitate la pacient, sa supravegheze familia si sa-i educe privind necesitatea urmaririi pe termen lung.
Totusi, facut cu acuratete si complet, istoricul medical face mai mult decat sa ofere date de importanta capitala. Simplul act al anamnezei ofera medicului oportunitatea de a sili sau de a accentua legatura speciala, care este baza de importanta capitala a relatiei medic-pacient. Trebuie facut un efort pentru a crea pacientului un confort, indiferent de circumstantele in care se afla. Pacientul trebuie, la un anumit moment, sa aiba posibilitatea sa relateze propria poveste despre boala fara intreruperi frecvente si, cand este cazul, trebuie sa receptioneze o expresie de interes, incurajare si simpatie din partea medicului. Este deseori de ajutor sa se formeze o apreciere privind perceptia proprie a pacientului despre boala, privind ceea ce astepta pacientul de la medic si sistemul de ingrijire medicala si privind implicatiile financiare si sociale ale bolii pentru pacient. Trebuie subliniata confidentialitatea relatiei pacient-medic si trebuie oferita posibilitatea pacientului de a sili acele aspecte ale istoricului pe care acesta refuza sa le dezluie oricarei alte persoane.
