CHESTIONAREA PRELIMINARA Silirea unei relatii eficiente doctor-pacient cu adolescentul este o incercare delicata pentru medicul care-si desfasoara de obicei activitatea cu adultii. Chestionarea preliminara a adolescentului si familiei ajuta la definirea relatiei dintre medic si viitorul adult. Datorita delicatetei problemelor abordate si regiunilor examinate este necesara chestionarea si examinarea privata a adolescentului, fiind util ca pacientul sa puna propriile intrebari, incluzand initierea programarilor viitoare. Trebuie discutate probleme privind adolescenta normala si necesitatea continua ca unele decizii sa fie luate cu sprijinul si sfatul familiei. Trebuie clarificate mecanismele de plata si responsabilitatea pentru plata onorariului, in timpul acestei chestionari, medicul trebuie sa se informeze despre precedenta forma de ingrijire a adolescentului si sa ceara autorizatia de a contacta precedentul medic.
CONFIDENTIALITATEA Pentru orice relatie doctor-pacient, confidentialitatea este fundamentala. Toti adolescentii au nevoie sa poata discuta deschis, cinstit si confidential despre orice subiect cu medicul, iar medicul trebuie sa dea asigurari asupra naturii confidentiale a informatiei. inainte de problemele legate de viata
sexuala sau de utilizarea substantelor toxice poate fi de ajutor reafirmarea naturii confidentiale a discutiilor, in cazul comportamentele sau afectiunile ce ameninta viata (de ex. comportamentul suicidar sau tratamentul bolilor cronice) medicul are in general dreptul de a interni incluzand implicarea unui parinte, tutore sau adult care intretine adolescentul in asistarea tratamentului.
OBTINEREA ANAMNEZEI Efectuarea anamnezei trebuie sa se ghideze dupa stadiul de dezvoltare al pacientului (elul 8-4). Adolescentul poate sa nu-si dezvaluie temerile de la inceput, pana cand nu se sileste o relatie sigura si confidentiala. Screeningul general trebuie realizat cu privire la comportamentele adolescentei cu afectare majora a sanatatii, cuprinzand activitatea sexuala, consumul de substante toxice, condusul,
depresia si echivalentele ei si modificarile dietei, sugesti pentru o tulburare a alimentatiei. Trebuie realizata distinctia intre comportamentele temporare cu risc, chiar daca sunt periculoase, de cele patologice. Acest rationament necesita aprecierea efectelor comportamentelor de risc asupra starii de sanatate si motivatia pentru realizarea lor si determinarea afectarii dezvoltarii psihosociale. ura 8-3 rezuma factorii biopsihosociali si de mediu care cresc vulnerabilitatea pentru initierea comportamentelor cu risc. Sexul masculin, atitudinea pozitiva in privinta comportamentelor de risc, lipsa supragherii parintilor, contacte cu semeni cu comportament cu risc si schimbarea scolilor se asociaza cu cresterea propensiunii pentru comportamentele cu risc. Medicul trebuie sa chestioneze in mod specific comportamentele de risc individuale, incluzand frecnta si intensitatea lor. Un obicei poate servi ca semnal de alarma pentru un alt comportament de risc. De exemplu, abuzul timpuriu de substante toxice se coreleaza cu un debut precoce al vietii sexuale. Ghidurile medicale s-au dezvoltat in derea ajutarii medicului in screeningul adolescentilor cu risc si includ Viitor luminos (Green 1995) si Ghid pentru asistarea prentiva a adolescentului (Elster and Kuznets, 1994) ( "Bibliografia\").
In mod frecnt, adolescentii nu vor sa recunoasca unele comportamente de risc curente, iar medicul poate sa puna intrebari legate de comportamentele in general cu risc, precum si de cele ale prietenilor. Semnele fizice si simptomele asociate cu comportamentele cu risc sunt similare cu semnele si simptomele pacientilor adulti, insa consecintele comportamentelor cu risc pot aa un efect mai puternic asupra adolescentilor, cum ar fi conflicte familiale mai frecnte, scaderea performantelor scolare, realizarea unor relatii si activitati gresite cu semenii si modificari ale activitatilor extrascolare.
Istoricul imunizarii trebuie sa fie revazut. Adolescentii imunizati anterior, care au primit serii complete de
vaccinuri inaintea varstei de 5 ani, trebuie sa fie vaccinati a doua oara doar pentru pojar sau pentru pojar,
oreion si rubeola. Adolescentii care nu au fost niciodata imunizati si cei la care istoricul imunizarilor nu este disponibil trebuie sa primeasca serii primare alcatuite din trei doze de imunizare pentru tetanos, difterie si poliomielita si doua doze pentru pojar, oreion,
rubeola si
hepatita B. Vaccinul antihepatita A trebuie administrat la adolescentii cu activitate sexuala.
Examenul clinic si instigatiile de laborator se ghideaza dupa simptomele generale si stigmatul fizic asociat comportamentelor cu risc.
