Aminele simpatomi-metice pot activa direct receptorii adrenergici (actiune directa) sau pot elibera NE din terminatiile nerase simpatice (actiune indirecta). Multi agenti au ambele tipuri de efecte (directe si indirecte).
Epinefrina si norepinefrina Catecolaminele naturale actioneaza predominant prin stimularea directa a receptorilor adrenergici. NE este folosita pentru sustinerea circulatiei si cresterea presiunii sanguine in starile hipotensive (modulul 38). Principalul efect este vasconstrictia periferica, desi apare in acelasi timp si stimularea cardiaca. E, de asemenea folosita ca agent presor, are o utilizare speciala in tratamentul reactiilor alergice, mai ales al celor asociate anafilaxiei. E antagonizeaza efectele histaminei si ale altor mediatori asupra muschiului neted vascular si visceral si este utila in tratamentul bronho-spasmului.
Dopamina Dopamina este utilizata in tratamentul hipoten-siunii, al socului (modulul 38) si al anumitor forme de
insuficienta cardiaca (modulul 233). La doze mici injectate iv. exercita un efect inotrop pozitiv, atat printr-o actiune directa pe receptorii cardiaci betaj, cat si prin eliberarea indirecta a NE din terminatiile nerase simpatice din cord. La doze mici, stimularea directa a receptorilor dopaminergici din vasele
renale si mezenterice determina vasodilatatie la nivel renal si intestinal si faciliteaza excretia sodiului. La doze mari injectate iv., interactiunea cu receptorii alfa-adrenergici are drept rezultat vasconstrictia, cresterea rezistentei periferice si a presiunii sanguine.
Agonistii receptorilor beta-adrenergici Isoproterenolul, un agonist cu actiune directa pe receptorul beta, stimuleaza cordul, scade rezistenta periferica si relaxeaza musculatura neteda bronsica. Ea creste debitul cardiac si accelereaza conducerea atrioventriculara, in paralel cu cresterea automatismului pacemaker-ilor ventriculari. Isoproterenolul este utilizat in tratamentul blocului cardiac si al bronhoconstrictiei. Dobuta-mina, compus asemanator cu dopamina, cu selectivitate relativa pentru receptorul betaj si cu un efect mai mare asupra contrac-tilitatii miocardice decat asupra frecventei cardiace, este folosita, de asemenea, in tratamentul insuficientei cardiace congestive, deseori in asociatie cu vasodilatatori (modulul 233). Dobuta-mina, la fel ca si alti compusi inruditi utilizati in investigatii si care au un efect relativ mai mare asupra frecventei cardiace, este folosita in diagnosticul ischemiei miocardice procate, impreuna cu imagistica radioizotopica sau evaluarea ecocar-diografica a motilitatii peretelui cardiac.
Agonistii selectivi ai receptorilor beta2 Stimularea cardiaca determinata de agonistii beta nonselectivi de tipul isoprotere-nolului sau epinefinei este uneori periculoasa, atunci cand acesti agenti sunt folositi in tratamentul bronhoconstrictiei ( modulul 252). Beta2 agonistii selectivi, administrati inhalator pentru tratamentul bronhospasmului, includ agentii cu durata medie de actiune (metaproterenol, albuterol, terbu-talina, pirbuterol, izoetarina si bitolterol) si mai noii agenti cu durata lunga de actiune (salmeterol si formoterol); aceste medicamente au un indice terapeutic superior, deoarece realizeaza bronhodilatatia cu o activare mai slaba a sistemului
cardiovascular ( modulele 252 si 258). Desi selectivitatea acestor agenti este relativa si la doze mai mari poate sa apara stimularea cardiaca, agonistii inhalatori folositi in doze uzuale produc o stimulare cardiaca relativ mica.
Administrarea orala, care nu mai este preferata in prezent, este asociata cu mai multe efecte sistemice de tip beta-agonist. Ritodrina, un alt agonist beta2 selectiv, este folosita ca agent tocolitic (la fel ca si terbutalina), pentru relaxarea uterului si prevenirea
nasterii premature.
Agonistii alfa-adrenergici Fenilefrina si metoxamina sunt agonisti alfa cu actiune directa, care maresc presiunea sanguina, prin cresterea vasoconstrictiei periferice. Ei sunt folositi in principal in tratamentul hipotensiunii si al tahicardiei paroxistice supraventriculare (modulul 231), in ultimul caz crescand tonusul vagal cardiac prin stimularea reflexului baroreceptor. Fenilefrina si un compus cu proprietati asemanatoare, fenilpropanolamina, sunt constituentii obisnuiti ai medicatiei decongestionante (deseori combinati cu antihista-minice) folosite in tratamentul rinitelor alergice si al infectiilor cailor respiratorii superioare.
Diferite amine simpatomimetice cu actiuni mixte Efedrina are atat proprietati de agonist direct pe receptorul beta, cat si un efect indirect pe terminatiile nerase simpatice, din care elibereaza NE, si este utilizata in special ca bronho-dilatator. Sudefedrina, inrudita cu efederina, are un efect bronhodilatator mai redus si este utilizata ca decongestionant nazal. Metaraminolul are atat efect direct, cat si indirect pe terminatiile nerase simpatice si este folosit in tratamentul hipotensiunii.
Agonistii dopaminergici Bromocriptina, agonist al receptorului D2, este folosita la supresia secretiei de prolactina Apomorfina, un alt agonist D2, este utilizata la inducerea mei.
