Masurarea concentratiei plasmatice a medicamentului este cea mai eficienta metoda de a determina cand a omis pacientul sa ia medicamentul respectiv. Asemenea "noncomplianta\" este o problema frecnta in tratamentul pe termen lung al unor boli, cum ar fi
hipertensiunea si epilepsia, surnind la 25% din pacienti sau mai mult in mediile spitalicesti in care nu se depun eforturi speciale pentru responsabilizarea pacientilor fata de propria lor sanatate. Ocazional, noncomplianta poate fi descoperita prin chestionarea amicala, neincriminativa, insa mult mai frecnt este recunoscuta numai dupa ce dozarea concentratiei plasmatice a medicamentului arata valori nule sau scazute de repetate ori. Deoarece si alti factori pot determina niluri plasmatice mai mici decat cele scontate, atia cu nilurile obtinute in cursul tratamentului pacientului in spital poate fi necesara pentru a se confirma ca, in fapt, a surnit noncomplianta. Odata ce medicul este sigur de acest fapt, o discutie neacuzatorie a problemei cu pacientul poate elucida motivul neparticiparii si poate servi drept baza pentru o coooperare mai eficienta cu pacientul. Au fost incercate multe abordari pentru a spori responsabilitatea pacientilor pentru propriul lor tratament, cele mai multe bazate pe o comunicare imbunatatita referitoare la natura afectiunii si la probabilitatea succesului sau insuccesului terapeutic. Aceasta comunicare poate constitui si o oportunitate pentru pacient de a relata problemele asociate tratamentului. Se pot realiza imbunatatiri prin implicarea in proces a asistentelor medicale si a personalului paramedical. Reducerea la minimum a complexitatii regimului este folositoare atat in ceea ce priste numarul de medicamente, cat si frecnta lor de administrare. Educarea pacientilor pentru asumarea rolului principal in ingrijirea propriei lor sanatati necesita o imbinare a artei comunicarii si a stiintei medicale.
