Exista mai multe tipuri de protocoale de examinare:.
- Examen CT de orientare/depistare; acest tip de protocol se solicita cand rezultatele examenului ecografic sunt echivoce sau ecografia este negati in contextul unei suspiciuni clinice evidente. Daca datele obtinute sunt insuficiente, anomaliile detectate sunt apoi analizate prin examene de caracterizare sau stadializare. Utilizarea contrastului iodat este regula;
- Examene CT pentru caracterizarea unei patologii de organ; acest tip de protocol este solicitat atunci cand examenul clinic sau radiografiile/ecografia precizeaza exact organul afectat (abces renal,
tumora hepatica etc). Injectarea contrastului nu este obligatorie atunci cand sunt explorate oasele si plamanul, structuri cu un inalt contrast natural. Mediastinul, organele abdominale si tesuturile moi vor fi examinate cu contrast, dupa un protocol ales in functie de datele examenului fara contrast.
- Examenele de stadializare care vor preciza extensia locala a tumorii primare (. 46) si studiul organeler care ar putea fi sediul determinarilor secundare. Folosirea contrastului iodat este regula. Examinarile ulterioare pot urmari evolutia leziunilor.
- Planificarea CT a radioterapiei. Pacientul este examinat in conditii identice cu cele impuse de radioterapie: masa de examinare a, pozitia corpului pe masa reproduce cat mai exact pozitia de radioterapie, respiratie superficiala. Examenul ofera date pentru optimizarea radioterapiei: calculul distributiei dozei in volumul tinta, reducerea iradierii organelor vecine (. 47); Ghidarea CT a procedurilor interventionale. Manevrele diagnostice si terapeutice sunt ghidate CT. Astfel, pot fi abordate prin
punctie percutana leziuni din pancreas, ficat, rinichi, spatiul retroperitoneal, pelvis, os, plaman si mediastin. Pot fi practicate proceduri terapeutice riate: aspiratia si drenajul abceselor, a pseudochisturilor pancreatice; nefrostomia percutana; decompresia biliara; ecuarea hematoame-lor, a empiemelor si abceselor pulmonare; neuroliza.
