Index » Endocrinologie si metabolism » Tulburari de diferentiere sexuala
» Diferentierea sexuala normala

Diferentierea sexuala normala

Primul proces in diferentierea sexuala este silirea sexului cromozomial, sexul heterogametic (XY) fiind masculin, iar sexul homogametic (XX), feminin. Embrionii de ambele sexe se dezvolta intr-o maniera identica pana in aproximativ a 40-a zi de gestatie. A doua faza a diferentierii sexuale este conversia gonadei nediferentiate intr-un testicul sau intr-un or. Nu conteaza cati cromozomi X sunt prezenti (ca in 47XXY, 48XXXY etc), un testicul se dezvolta atata timp cat este prezent cromozomul Y. Diferentierea gonadei indiferente in testicul este mediata de o singura gena situata pe bratul scurt al cromozomului Y (SRY); insertia unei transgene continand aceasta gena la femelele soareci determina dezvoltarea lor masculina. Gena codifica o proteina care leaga DNA, dar mecanismul prin care promoveaza dezvoltarea testiculara nu este cunoscut. Procesul final, translatarea sexului gonadic in sex fenotipic, este consecinta tipului de gonada formata si a secretiilor endocrine ale gonadelor fetale. Dezvoltarea sexului fenotipic are ca rezultat formarea tacturilor urogenitale masculin si feminin.
Tractul urogenital intern este derit din duetele wolffian si miillerian, care sunt alaturate la embrionii mici ai ambelor sexe (ura 339-l A). La mascul, duetele wolffiene dau nastere epididimului, selor deferente si culelor seminale, iar duetele miilleriene dispar. La femela, din duetele miilleriene deri trompele uterine, uterul si partea superioara a ginului, iar duetele wolffiene regreseaza. Organele genitale externe
si uretra la cele doua sexe se dezvolta drntr-o structura comuna - sinusul urogenital si tuberculul genital, cutele si eminentele (ura 339-lB). Sinusul urogenital da nastere la barbat prostatei si uretrei prostatice, iar la femeie, uretrei si portiunii inferioare a ginului. Tuberculul genital este la originea glandului penisului la barbat si a clitorisului la femeie. Eminentele urogenitale devin scrot sau labii mari, iar cutele urogenitale dau nastere labiilor mici sau fuzeaza pentru a forma teaca penisului si uretra masculina.
In absenta testiculelor, ca in cazul embrionului feminin normal sau al celui masculin castrat inainte de debutul diferentierii gonadice, sexul fenotipic se dezvolta urmand linia feminina. Astfel, masculinizarea fatului este rezultatul pozitiv al actiunii hormonilor testiculelor fetale, in vreme ce dezvoltarea feminina nu necesita prezenta orelor. Sexul fenotipic in mod normal corespunde sexului cromozomial. Aceasta inseamna ca sexul cromozomial determina sexul gonadic, iar sexul gonadic, la randul sau, controleaza sexul fenotipic.
Formarea fenotipului masculin este intemeiata pe actiunea a trei hormoni. Doi dintre ei - substanta inhibitorie miilleriana si testosteronul - sunt produsi de secretie ai testiculului fetal. Substanta inhibitorie miilleriana (SIM, denumita si hormon antimiillerian, AMH) este un hormon proteic care actioneaza supresand duetele miilleriene si prevenind dezvoltarea uterului si a trompelor utenrie la barbat. Testosteronul actioneaza in mod direct stimuland virilizarea duetului wolffian si este precursor pentru cel de-al treilea hormon embrionar masculin, dihidrotestosteronul ( modulul 336). Dihidrotestosteronul promoveaza dezvoltarea uretrei masculine si a prostatei si formarea penisului si scrotului. Astfel, testosteronul si dihidrotestosteronul au drept functie in cursul vietii fetale inducerea formarii tractului urogenital masculin prin acelasi mecanism intracelular prin care ei actioneaza in viata postembrionara (modulul 336).
Secretia de testosteron de catre testiculul fetal atinge un maxim in saptamanile a opta-a zecea de sarcina, iar formarea sexului fenotipic este in mare parte depasita o data cu sfarsitul primului trimestru. In cursul ultimelor faze ale gestatiei, se dezvolta foliculii orieni si se matureaza ginul la femela, iar la mascul se realizeaza coborarea testiculelor si cresterea organelor genitale externe.