Determinarea cantitatii de
hormoni sau de meoliti eliminati prin urina, care corespunde cu nivelul plasmatic sau rata de secretie a hormonilor respectivi, ofera certe antaje ativ cu determinarea izolata a nivelului plasmatic, de exemplu excretia urinara reflecta nivelul plasmatic mediu din timpul colectarii. Astfel, loarea cortizolului urinar liber din 24 de ore poate estima mai bine activitatea corticosuprarenalei decat determinarea izolata a cortizolului plasmatic. Totusi, exista unele limite ale dozarii hormonilor urinari.
1. Creatinina urinara trebuie determinata de rutina pentru a sili daca colectarea urinii este adecta. Femeile ex-creta prin
urina in medie 1 g/zi creatinina, iar barbatii 1,8 g/zi. Variatiile de la o zi la alta nu trebuie sa depaseasca 20%.
2. Excretia meolitilor poate sa nu reflecte intotdeauna modificarile secretiei hormonilor. De exemplu, formarea meolitului 18-oxo al aldosteronului poate fi influentata de administrarea unor medicamente care nu modifica secretia sau nivelul plasmatic al aldosteronului.
3. Pentru unii hormoni (tiroxina, triiodotironina) excretati prin bila, determinarea cantitatii excretate urinar este lipsita de loare. Peptide hormonale ca gonadotropina pot fi meolizate in mai multe moduri la persoane diferite, inaintea excretiei prin urina, astfel ca silirea unor limite normale este dificila.
4. Hormonii proveniti din mai multe surse se pot elimina sub forma unui meolit unic; 17-cetosteroizii urinari pot proveni din androgenii corticosuprarenalieni si din cei gonadali, astfel ca dozarea lor in urina are o loare scazuta pentru aprecierea productiei testiculare de androgen la barbati.
5. Modificari ale functiei
renale pot influenta excretia urinara de hormoni. Erorile pot fi partial corectate prin determinarea creatininei urinare, dar, in cazul meolizarii sau conjugarii hormonilor in rinichi, aprecierea excretiei
urinare poate fi neproportionala cu scaderea clearance-ului creatininei.
