Nilul plasmatic al hormonilor steroizi si tiroidieni este situat intre 1 nmol/1 si l[imol/l, in timp ce
hormonii peptidici se gasesc in mod normal in cantitati de 1 pmol/1 pana la 0,1 nmol/1. Aplicarea unor tehnici chimice, cromatografice, teste biologice, teste cu radioreceptori, radioimu-nologice si imunometrice pentru determinarea nilurilor plasmatice, a facut ca endocrinologia clinica sa devina una din cele mai exacte discipline. in cazul hormonilor cu nil plasmatic relativ constant (tiroxina si triiodotironina), masurarea izolata a nilului plasmatic asigura o apreciere sigura a statusului hormonal, in majoritatea situatiilor.In cazul hormonilor cu secretie pulsatila (LH, testosteron), o singura valoare nu este de obicei reprezentativa pentru nilul plasmatic mediu, fiind necesara prelevarea mai multor esantioane, in mod aleator, sau recoltarea a trei sau mai multor probe de sange, la intervale de 20-30 de minute, pentru o singura determinare.
Cand nilul plasmatic are fluctuatii caracteristice predic -tibile, precum variatia diurna a cortizolului plasmatic, momentul de recoltare trebuie astfel ales incat sa asigure o buna apreciere a statusului hormonal. La femei, o interpretare corespunzatoare a nilului plasmatic al gonadotropinelor, progesteronului si estradiolului in anii cu potential reproductiv necesita referirea la faza corespunzatoare a ciclului
menstrual si a ovulatiei, putand fi necesara realizarea unor studii secntiale, pe mai multe zile, pentru obtinerea unor rezultate interpreile. Nilul plasmatic al unor
hormoni (precum tiroxina si testosteronul) poate suferi variatii sezoniere, dar aceste modificari sunt de obicei mici si nu afecteaza interpretarea valorilor determinate, in unele situatii, nu exista o ritmicitate evidenta in variatia nilului hormonal plasmatic, aceasta fiind mai degraba consecinta ameliorarii sau agravarii unor afectiuni; determinarea repetata a cortizolului, calciului sau parathormonului plasmatic timp de mai multe luni poate fi necesara pentru silirea diagnosticului de sindrom Cushing sau hiperparatiroidism.In cazul hormonilor steroizi, tiroidieni si al unor hormoni peptidici ca hormonul de crestere, care sunt transportati in plasma in principal legati de proteine, determinarea concentratiei totale de hormoni furnizeaza un indicator al statusului endocrin doar in masura in care permite deducerea cantitatii de hormon liber sau nelegat. Determinarea directa a nilului hormonului liber (de obicei 1% sau mai putin din hormonul total) poate fi realizata doar pentru cativa hormoni. Deoarece cantitatea de hormon liber depinde de concentratia si de afinitatea proteinelor de transport si de cantitatea de hormon, nilul hormonal total reflecta valoarea hormonilor liberi doar in conditiile in care nilul proteinelor transportoare ramane constant sau variaza in limite reduse. in conditiile in care nilul proteinelor de transport este crescut (asa cum sunt nilurile TBG sau TeBG in sarcina) sau scazut [nile ereditar scazute ale TBG sau globulinei de transport a cortizolului (CBG)], este esentiala determinarea concentratiei proteinei de transport, pentru a putea estima nilul hormonilor liberi (de exemplu captarea T3 cu rasini pentru TBG sau masurarea directa a TBG, TeBG sau CBG).In fine, valoarea normala a nilului plasmatic al majoritatii hormonilor la populatia sanatoasa are limite largi. Drept urmare, la o persoana nilul unui hormon poate fi injumatatit sau dublat (fiind patologic pentru aceasta persoana), dar se poate inca incadra in normal. Din acest motiv, este utila masurarea concomitenta a perechilor de hormoni (LH si testosteron, tiroxina si hormonul stimulator al tiroidei). intr-adevar, TSH este un indicator util al starii hormonale
tiroidiene la persoanele cu glanda
hipofiza normala. Un nil de testosteron la limita inferioara in prezenta unui nil crescut de LH plasmatic indica o
insuficienta testiculara, in timp ce acelasi nil de testosteron in prezenta unui nil plasmatic normal de LH reflecta un status endocrin normal, ( ura 327-2)
