Tratamentul initial al hipoglicemiei severe (ce produce confuzie sau coma) este administrarea intravenoasa a unui bolus de 25 sau 50 g glucoza ca solutie 50%, urmata de perfuzia constanta de glucoza pana ce pacientul e capabil sa manance. Importanta mesei este data de faptul ca refacerea glicogenului hepatic nu este eficienta cu mici cantitati de glucoza intravenoasa. Pacientii din categoria celor cu utilizare excesi pot necesita mari cantitati de glucoza intravenoasa pentru a-si mentine starea de constienta. Nu este suficient sa se perfuzeze glucoza 5% la un ritm de 1-2 ml/min si sa se considere ca pacientul este protejat (pot fi necesare in unele cazuri solutii de glucoza 20% sau 30%). Masurarea frecventa a concentratiei glucozei capilare fi facuta in timpul fazei acute a tratamentului. Administrarea intravenoasa de glucoza poate fi sistata de obicei odata ce pacientul a mancat, dar acest lucru poate fi determinat numai prin probe. Reactiile adrenergice fara anomalii ale sistemului nervos central pot fi tratate oral cu carbohidrati si nu necesita terapie parenterala.
Hipoglicemia prin sulfoniluree poate dura perioade prelungite (zile) (ura 335-2). Deseori pacientii reintra in coma, daca perfuziile cu glucoza sunt oprite prea devreme. Motivul pentru efectul prelungit nu este intotdeauna clar, totusi interactiunile medicamentoase, boala hepatica si
insuficienta renala pot juca un rol in unele cazuri.
Tratamentul chirurgical este de electie in insulinom. Localizarea tumorii este cel mai bine realizata prin ecografie endoscopica. Ecografia intraoperatorie este de asemenea folosita, daca localizarea preoperatorie nu a fost posibila. TC, rezonanta magnetica nucleara si arteriografia nu sunt la fel de utile pentru diagnostic. Daca
tumora nu este localizata in pancreas sau extrapancreatic in momentul interventiei chirurgicale, pancreatectomia in trepte (de la coada la cap) fi realizata cu sectiuni congelate ale unor foite secventiale. Glucoza capilara trebuie masurata in fiecare stadiu al rezectiei, daca tumora nu este evidenta. O crestere a glucozei plasmatice indica indepartarea unei leziuni mici, nepalpabile. in general, rezectia este oprita la un procentaj al pancreatectomiei de 85%, chiar daca tumora nu este gasita, pentru a evita malabsorbtia. Desi majoritatea pacientilor sunt vindecati prin interventie chirurgicala, aproximativ 15% prezinta hipoglicemie persistenta. Complicatiile postoperatorii includ pancreatita acuta, peritonita, fistula, formarea de pseudochiste si
diabetul zaharat.
Tratamentul medical este indicat in insulinom numai in pregatirea pentru interventia chirurgicala sau daca nu s-a gasit tumora la operatie. Doua medicamente sunt disponibile, diazoxidul si octreotidul, un analog al somatostatinului.
Diazoxidul poate fi administrat intravenos sau oral in doze de 300 pana la 1200 mg/zi. Datorita proprietatilor sale de a retine sarea, trebuie insotit de un diuretic. Octreotidul se administreaza subcutanat in doze divizate de 100 pana la 600 Hg/zi. El poate produce
greata si
diaree si predispune la colelitiaza in cazul folosirii cronice. Tratamentul carcinoa-melor producatoare de
insulina este nesatisfacator. S-a raportat ca streptozocina si doxorubicina sunt superioare streptozocinei in asociatie cu fluorouracil (supravietuirea medie 2,2 si respectiv 1,4 ani). Clorozotocinul este in prezent in studiu. Acesta pare a avea efecte toxice adverse mai putine decat streptozocina. in ciuda prognosticului general nefavorabil, ocazional, pacientii cu carcinom cu celule insulare supravietuiesc perioade lungi.
Terapia altor forme de hipoglicemie recurenta, cu exceptia substitutiei hormonale in insuficienta hipofizara sau supra-renaliana, se bazeaza pe
regim dietetic. In cele mai multe cazuri, evitarea postului este suficienta. Acest lucru este critic in boli ale oxidarii grasimilor sau sintezei cetonelor. Daca boli intercurente impiedica alimentatia, este absolut necesara spitalizarea pentru administrarea de glucoza intra-venoasa. O
dieta bogata in proteine si saraca in carbohidrati atenueaza adesea simptomele la pacientii cu pseudohi-poglicemie. Cei mai eficienti agenti pentru pseudohipoglicemie sunt blocantii beta-adrenergici, propranololul fiind cel mai eficient. in hipoglicemia alimentara aderata, este important sa se recomande mesele fractionate. Practica de a administra cantitati mari de vitamina E, extract adrenocortical si metale rare la pacientii cu pseudohipoglicemie este inutila, chiar daca este inofensi (ceea ce nu a fost silit).
