mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Hipoglicemia
Index » Endocrinologie si metabolism » Hipoglicemia
» Diagnostic hipoglicemia de post

Diagnostic hipoglicemia de post







Hipoglicemia de post Daca o persoana cu diabet zaharat se prezinta cu simptome de hipoglicemie, se poate concluziona de obicei ca nu sunt necesare teste speciale de diagnostic, intrucat hipoglicemia este aproape intotdeauna legata de terapie. Daca un nondiabetic dezvolta simptome similare - in particular daca sunt prezente confuzia, pierderea constientei sau convulsii - este necesara silirea unui diagnostic. Daca pacientul este zut la cabinet sau in camera de garda cu simptome compatibile cu hipoglicemia, sangele trebuie recoltat inainte de administrarea glucozei intravenos, eluandu-se glucoza si hormonii. Momentul ideal pentru diagnostic este in timpul unui episod de hipoglicemie spontana. Obiectivul este sa se elueze nivelul insulinei plasmatice si raspunsul hormonilor de contrareglare in timp ce glucoza plasmatica este scazuta. Eluari vor fi facute pentru glucoza, insulina, peptidul legat de insulina (peptidul C), cortizol, medicamente si toxine, in special sulfoniluree si alcool. Adesea este indicat sa se congeleze o mostra separata de plasma pentru teste ulterioare (de exemplu, pentru proinsulina, carnitina, anticorpi antiinsulina, lactat) in caz ca diagnosticul nu ar fi clar dupa eluarea initiala. Daca hipoglicemia este insotita de niveluri necorespunzatoare de insulina, se ingusteaza campul posibilitatilor clinice.


Daca pacientul nu este surprins in timpul episodului hipoglicemie, abordarea este oarecum diferita. Modelul episoadelor simptomatice trebuie silit, cu sublinierea relatiei dintre aportul alimentar si timpul de aparitie a simptomelor (si anume, in timpul sau dupa postul de noapte sau dupa mesele din timpul zilei). Obtinerea unui istoric despre consumul de medicamente este esentiala. Trebuie cautate semne de insuficienta cardiaca si congestie hepatica, iar prezenta si grosimea masei tesutului adipos trebuie consemnata. Pigmentarea pielii poate sugera insuficienta corticosuprarenala. Diagnosticul include studiul functiei hepatice si tomografia computerizata sau ecografia abdominala (pentru depistarea tumorilor solide in spatiul retroperitoneal sau in cavitatea abdominala). Pacientii care prezinta defecte enzimatice sau rare deficite hormonale (epinefrina, glucagon) necesita, in general, eluare in centre de referinta, deoarece nu exista metode de rutina disponibile pentru eluarea acestor hormoni si enzime. Daca hipoglicemia este severa sau prelungita la un pacient spitalizat, este necesara cuantificarea cantitatii de glucoza necesara pentru prevenirea recurentei hipoglicemiei in timpul terapiei fazei acute; daca pentru a preveni hipoglicemia este suficienta o cantitate de 8-l0 g glucoza pe ora, probabil ca exista o productie diminuata de glucoza. O cerinta pentru rate mai mari de glucoza perfuzata sugereaza utilizarea crescuta a glucozei.
Daca pacientul are un istoric compatibil cu hipoglicemia recurenta neexplicabila, dar nu prezinta simptome in momentul examinarii, spitalizarea pentru post s-a practicat in mod traditional. Postul trebuie tinut cel putin 72 ore, in cazul in care nu apar simptomele. Glucoza plasmatica, insulina, peptidul C si cortizolul vor fi masurate la fiecare 6 ore. Ocazional, cuantificarea acizilor grasi liberi plasmatici, glucagonului si cetonelor totale este de ajutor. (Pentru glucagon, trebuie adaugat un inhibitor proteazic, cum ar fi aprotinina). Doua puncte sunt in discutie. Primul, are pacientul hipoglicemie de post? Al doilea, este hipoglicemia asociata cu hiperinsulinism? La nici una din intrebari raspunsul nu este simplu. Nu exista o limita inferioara definiti a glucozei plasmatice, care sa defineasca fara echivoc hipoglicemia patologica pe parcursul postului de 72 ore. Valorile limitei inferioare intr-un studiu sunt aratate in elul 335-4. Femeile dezvolta de obicei niveluri mai scazute decat barbatii. Alte serii au raportat niveluri minime, in medie de 3,4 mmol/1 (62 mg/dl) la barbat si 2,9 mmol/1 (52 mg/dl) la femei in timpul postului de 72 ore. Oricum, lori scazute la 1,2 mmol/1 (22 mg/dl) pot aparea la femei normale, fara simptome. Un diagnostic prezumtiv de hipoglicemie, in consecinta, este probabil justificat daca glucoza plasmatica scade sub 2,5 mmol/1 (45 mg/dl) in sangele venos in orice moment in timpul postului si sunt induse simptomele tipice asteptate. Diagnosticul de hipoglicemie este intarit, daca simptomele sunt rapid indepartate prin administrare de glucoza. Daca simptomele nu apar in timpul celor 72 ore, diagnosticul de hipoglicemie trebuie pus cu precautie.


Valorile insulinei nu sunt intotdeauna de ajutor in diagnosticarea hiperinsulinismului. La subiectii normali, cand concentratiile glucozei cresc, nivelurile de insulina cresc de asemenea, iar cand concentratiile glucozei scad in plasma, descarcarea de insulina este inhibata. In consecinta, concentratiile insulinei plasmatice trebuie interpretate in lumina lorii glucozei determinate simultan. Astfel, un nivel de insulina "normal\" poate fi anormalIn prezenta hipoglicemiei, in timp ce niveluri inalte absolute pot fi corespunzatoare, daca glicemia este crescuta.
Concentratia insulinei plasmatice atinge in general niveluri de fond pentru investigat cand glucoza plasmatica scade sub aproximativ 4,6 mmol/1 (83 mg/dl), dupa cum s-a notat mai devreme. In timp ce unele studii au aratat puncte de demarcatie mai joase, probabil ca orice concentratie masurabila a insulinei trebuie considerata suspecta, daca glucoza plasmatica venoasa este sub 2,5 mmol/1 (45 mg/dl). Daca hiperinsulinismul nu este demonstrat, trebuie cautata una dintre celelalte cauze ale hipoglicemiei de post.
Unii cercetatori fac screening pentru insulinom folosind testari ale pacientilor neinternati. Testul de supresie a peptidului C se bazeaza pe faptul ca supresia eliberarii de insulina endogena si peptid C in timpul injectarii de insulina este scazuta la persoanele cu insulinom. Rezultatele sunt influentate de rsta si obezitate. Teste mai putin standardizate cuprind injectarea intravenoasa de tolbutamid si exercitii fizice riguroase in starea de post. Oricum, postul de 72 ore ramane procedura standard, cand pacientul nu poate fi testat in timpul unui episod hipoglicemie spontan.
Cand hipoglicemia nu apare in timpul postului, insulinomul sau alta boala organica producatoare de hipoglicemie este improbabila, desi insulinoamele pot rareori (20% din insulina totala). Proinsulina plasmatica nu este crescuta de administrarea preparatelor comerciale de insulina sau sulfoniluree. Masurarea nivelului peptidului C indica daca insulina care circula in plasma este de origine endogena sau exogena. Cand insulina este desprinsa din molecula pre-cursoare pro insulina, pep-tidul C este eliberat in vena porta in raport de 1:1 cu insulina. Astfel, la pacientii cu insulinom concentratiile peptidului C vor fi paralele cu lorile insulinei plas-matice. Modelul caracteristic in hipoglicemia factitica datorata injectarii de insulina este un nivel circulant mare de insulina, cu lori scazute ale peptidului C, datorita insulinei exogene, care nu contine peptid C, inhiband astfel descarcarea de insulina endogena la persoane normale, cum s-a aratat mai devreme. Anticorpii
fata de insulina sunt de ajutor daca sunt prezenti, deoarece indica obisnuit injectare cronica de insulina. Deritii de sulfoniluree cresc atat concentratiile peptidului C cat si ale insulinei in plasma. Asadar, hipoglicemia factitica prin agenti orali poate fi diagnosticata doar printr-un indice mare de suspiciune cuplat cu determinarea medicamentului in plasma sau urina. Caracterele diferentiale ale insulinomului si celor doua tipuri de hipoglicemie factitica sunt prezentate in elul 335-5.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai