Alimentatia necesara pentru silizarea valorilor glicemiei nu are nimic complicat. Mancati din belsug alimente nu prea acide si evitati alimentele foarte acide. Trebuie sa mancati multe legume rzi, sa beti apa (buna), sa consumati grasimi (benefice). Nu trebuie sa mancati dulciuri si alimente bogate in amidon. Trebuie sa mancati des si sa va opriti din mancat atunci cand sunteti satui.
Asta e tot. Urmati aceste indrumari, si toate celulele dumneavoastra vor putea sa obtina energia de care au nevoie, fara sa fie inundate de zaharuri. Diabetul si toate problemele de sanatate care-l insotesc vor fi de domeniul trecutului. Va trebui sa va ajutati organismul cu suplimente alimentare si exercitiile fizice potrivite, dar in centrul dietei Young ramane alimentatia. Tineti minte doar, atunci cand va faceti plinul, ca ati nevoie de combustibilul de cea mai buna calitate. Nu va pierdeti vremea cu alimentele de proasta calitate; rezumati-va la darurile sanatoase ale naturii pentru a aa o sanatate infloritoare.
Cuprins:
Un studiu asupra diabetului de tip 1, efectuat de Institutul Naţional de Sănătate din SUA pe o perioadă de zece ani, a arătat că oamenii care-şi menţin nivelul glicemiei aproape de normal îşi reduc cu 70% riscul de deteriorare a ochilor, rinichilor şi nervilor. Pe de altă parte, glicemia necontrolată duce la creşterea riscului de orbire, boli cardiace, accident vascular cerebral, insuficienţă renală, deteriorare a nervilor, afecţiuni dermatologice şi altele. Studiul clinic intitulat "Programul de prevenire a diabetului", studiu de referinţă din 2001 al Institutului Naţional de Sănătate american,a demonstrat concludent că dieta şi exerciţiile fizice reduc riscul de apariţie a diabetului de tip 2 cu până la 58%.
Şi asta, în condiţiile unei diete foarte convenţionale.
Cei cincisprezece ani de experienţă şi cercetare proprie, plus două studii controlate recente mi-au arătat că dieta Young are un efect mult mai însemnat. Ea contribuie la preîntâmpinarea, ameliorarea şi chiar vindecarea nu numai a diabetului de tip 2, ci şi a celui de tip 1.
Mai mult, tipul şi calitatea combustibilului pe care-l furnizaţi organismului hotărăşte dacă veţi "promova" de la hipoglicemie sau hiperglicemie la diabet. O alimentaţie acidă va împinge în cele din urmă organismul direct peste graniţa bolii, în timp ce o alimentaţie alcalină vă poate ajuta să nu auziţi niciodată acel diagnostic.
Toate acestea se datorează în principal legumelor verzi şi a grăsimilor benefice.
METABOLISMUL GRĂSIMILOR
Ideea principală este aceea de a deprinde organismul să obţină energie prin arderea de grăsimi, şi nu de glucide sau proteine, în cazul alimentaţiei americane standard - o alegere nefericită -, organismul funcţionează în special pe bază de glucide. Dar grăsimile sunt un combustibil mai curat şi nu lasă în urmă deşeuri toxice, precum metabolismul glucidelor. De asemenea, prin metabolismul lipidelor, pancreasul beneficiază de un repaus, şi organismului i se permite să înceapă să vindece acest organ şi celulele beta producătoare de insulina. Revoluţionarea obiceiurilor alimentare vă poate ajuta să preîntâmpinaţi şi să vindecaţi diabetul (precum şi afecţiunile cardiovasculare şi celelalte efecte secundare ale acestei boli).
CÂND MAI PUŢIN ÎNSEAMNĂ MAI MULT
Pentru sănătate este important nu doar ce mâncaţi, ci şi cum mâncaţi. Trebuie să mâncaţi atât cât este necesar pentru ca organismul să aibă combustibil cât doriţi. Dar trebuie să învăţaţi să vă opriţi din mâncat atunci când vă simţiţi sătul şi să vă simţiţi sătul atunci când dispare senzaţia de foame, nu atunci când sunteţi plin până-n gât. Ar trebui să mâncaţi între şase şi nouă mese reduse pe zi, adică des şi mai puţin. Nu trebuie să flămânziţi niciodată.
Dar cel mai important lucru este să mâncaţi cât mai mult alimente crude, proaspete cu putinţă. Gătitul distruge enzimele din alimente, care sunt catalizatori importanţi pentru reacţiile biochimice ce se desfăşoară în tot organismul. Cu cât asiguraţi organismului mai multe enzime, cu atât acesta va avea nevoie de mai puţină energie consumată pentru nenumăratele sale funcţii.
în cazul alimentelor care trebuie gătite, folosiţi o expunere cât mai scurtă la căldură şi preferabil sub 47 grade Celsius.
ASCULTAŢI CE SPUN SPECIALIŞTII... DAR NU PUNEŢI ÎN PRACTICĂ
Oricât de minimale ar fi recomandările oficiale în privinţa alimentaţiei - faimoasa piramidă a alimentelor, campania "cinci pe zi" care îndeamnă la consumul de fructe şi legume -, cei mai mulţi americani tot nu le adoptă. în medie, 40-45% dintre calorii provin din grăsimi rafinate şi 20-25% din zahăr. în plus, o mare parte din restul de 30-40 procente provine din alimente procesate - legume conservate sau congelate, carne procesată, produse de panificaţie din făină rafinată etc. Cei mai mulţi dintre americani au un aport de doar 10-15 grame de fibre pe zi, în ciuda faptului că se recomandă 30-60 de grame. Journal of American Medical As-sociation a anunţat în 2002 că, deşi alimentaţia americană obişnuită poate fi suficientă pentru a preveni bolile determinate de carenţe de vitamine, precum scorbutul, majoritatea americanilor are o cantitate "sub-optimă" de vitamine în organism, ceea ce îi expune unui risc crescut de a face boli cronice - între care diabetul -, dar şi boli cardiovasculare şi cancer. Nu există decât un singur mod de a descrie situaţia: în felul în care ne hrănim, organismul nostru nu primeşte ceea ce are nevoie.
Consumăm cantităţi excesiv de mari de alimente (cu aproximativ 500 de calorii pe zi mai mult decât necesarul recomandat, adică aproape cu 900 de calorii pe zi mai mult decât media de acum 20 de ani) şi, cu toate acestea, suferim de malnutriţie serioasă - da, serioasă! - în ce priveşte lucrurile necesare pentru a ne păstra sănătatea.
Trebuie să facem mai mult, dar puţini experţi ne ajută cu adevărat. Piramida alimentelor este profund defectuoasă, iar accentul pus pe carbohidraţi contribuie, după părerea mea, la apariţia diabetului. Chiar şi îndrumările oficiale ale Asociaţiei Americane de Diabetologie pun acelaşi accent pe amidon: Biblia alimentelor şi nutriţiei în diabet conţine sfaturi care fac alimentele cu amidon elementul principal al meselor. Medicii tradiţionalişti care urmează aceste repere recomandă, în general, ca 45-60% din calorii să provină din carbohidraţi (pe care, după cum am arătat, organismul îi tratează la fel ca pe zaharuri). De fapt, în 1994, Asociaţia Americană de Diabetologie a anunţat că pacienţii cu diabet ar trebui să urmeze aceleaşi recomandări de alimentaţie ca şi celelalte persoane şi că până şi zahărul ar putea face parte din alimentaţia lor.
Desigur, aceşti oameni nu sunt nebuni pentru că le recomandă diabeticilor ca zaharurile să constituie jumătate din dietă. Ei sunt îngrijoraţi din cauza pericolului letal al afecţiunilor cardiovasculare pe care-l au în faţă bolnavii de diabet şi, ca atare, se axează spre o dietă săracă în grăsimi. Proteinele sunt văzute ca un pericol pentru cei care-şi fac griji cu privire la afecţiunile renale, altă complicaţie frecventă a diabetului. Practic, mai rămân doar carbohidraţii.
Dar nu are nicio noimă să le hrăneşti cu carbohidraţi pe persoanele care suferă de ceea ce este, în esenţă, o intoleranţă la carbohidraţi. Ştim sigur că zaharurile (şi carbohidraţii din care provine) nu sunt sănătoase pentru diabetici şi nu există nicio dovadă că oamenii, în rest sănătoşi, care au făcut diabet vor face şi boli renale ca urmare a consumului de proteine, iar afecţiunile cardiace au fost asociate doar cu anumite tipuri de grăsimi (procesate, saturate sau trans-lipide) care pot fi pur şi simplu evitate.
De fapt, persoanele cu diabet care-şi menţin glicemia în limite normale evită şi aceste complicaţii.
Alţi experţi, în special cei de la Institutul American de Cercetare în domeniul Cancerului (IACC) au început să elaboreze recomandări mai folositoare, punând accentul pe legume, fructe, cereale integrale şi leguminoase - IACC recomandă, de exemplu, ca acestea să umple farfuria dumneavoastră cel puţin pe trei sferturi. Oamenii de ştiinţă de la Facultatea de Sănătate Publică a Universităţii Harvard şi-au elaborat propria "Piramidă a alimentaţiei sănătoase" -, axată pe un consum crescut de cereale integrale, legume şi uleiuri din plante - şi au descoperit că femeile care au adoptat această alimentaţie au avut cu 28% mai puţine afecţiuni cardiace decât cele care au respectat piramida alimentară standard.
Dieta Young le urmează exemplul, îndepărtându-se de carbohidraţi şi îndreptându-se spre alimentele vegetale şi grăsimi sănătoase, dar merge şi mai departe, aşa încât să putem nu doar să reducem riscul, ci şi (în multe cazuri) să-l eliminăm. De ce să vă mulţumiţi cu mai puţin decât sănătatea înfloritoare, mai ales că o puteţi obţine ospătându-vă din belşugul naturii?
DIETA YOUNG PENTRU DIABET
lată, în câteva cuvinte, calea mai bună: umpleţi-vâ farfuria cu legume. Un procent de 70-80% din alimentaţie trebuie să constea în legume proaspete, erbacee, germeni, fructe cu puţine zaharuri
şi grăsimi bune (în special, avoccado şi nucă de cocos). Cel puţin jumătate trebuie consumate crude. Când gătiţi, faceţi acest lucru cât mai repede cu putinţă, menţinând mâncarea la 47 de grade sau mai puţin (la acea temeratură ar trebui să puteţi ţine degetul în supă fără să trebuiască să-l scoateţi imediat) şi adăugaţi la mâncarea gata preparată altfel de uleiuri decât cel de măsline sau de sâmburi de strugure, fiindcă preparatele nu trebuie să fie înfierbântate.
Restul de 20-30% din alimentaţie trebuie să fie alcătuit din peşte proaspăt, alune, seminţe şi cereale care sunt doar puţin acide: mei, hrişcă şi alac. Atâta timp cât faceţi alegeri înţelepte şi nu depăşiţi 20% din alimentaţie, puteţi include şi unele alimente uşor acide - poate alte cereale ori cartofii dulci sau cei noi.
Evitaţi alimentele procesate şi alegeţi pe cât posibil alimentele ecologice, pentru a vă asigura că hrana dumneavoastră are un nivel optim de nutrienţi, îşi păstrează toţi nutrienţii şi nu este contaminată cu substanţe chimice puternice, precum fertilizatorii sau pesticidele. Produsele ecologice sunt de trei ori mai bogate în substanţe nutritive decât cele neecologice.
Nu vă îngrijoraţi: consumul unei cantităţi mari de legume crude nu înseamnă că veţi trăi în vârful unui aisberg ornat cu roşii. Reţetele lui Shelley din capitolul 10 vor face ca toate sfaturile din carte să fie uşor de aplicat şi delicioase! Prima noastră carte, Dieta Young, conţine mult mai multe detalii despre acest mod de alimentaţie, inclusiv cum să faceţi rost de aparatele corespunzătoare, deprinderea unor noi tehnici de preparare a alimentelor, precum germinarea şi deshidratarea, aprovizionarea cu alimente şi păstrarea lor în cămară. Acea carte conţine şi o mulţime de reţete tentante. De asemenea, conţine îndrumări pentru trecerea la acest program. Dieta aceasta nu este un moft, ci o cale de a mânca sănătos pentru a trăi mult şi bine, iar, dacă nu vă pripiţi să ajungeţi la ţintă, aveţi mai multe şanse de a rămâne pe drumul pe care l-aţi ales.
Latura spirituală |
sus  |
Imediat ce veţi trece la o dietă mai alcalină, veţi simţi o schimbare fizică. Aceasta este, în definitiv, ideea principală, iar schimbarea majoră pe care o urmăriţi este să scăpaţi de diabet. Dar trebuie să ştiţi că, pe măsură ce vă veţi simţi mai bine fizic, vă veţi simţi mai bine şi psihic; cele două aspecte se alimentează reciproc, ca o stradă cu două sensuri. Cu cât deveniţi mai puternic, atât fizic, cât şi psihic, cu atât veţi gândi mai clar şi veţi acţiona mai bine şi vă veţi descoperi adevărata fiinţă lăuntrică. Iar asta, dragi prieteni, înseamnă spiritualitate, deşi ea poate îmbrăca multe aspecte. Ea reprezintă cheia către cea mai pură stare de sănătate, energie, vitalitate, dragoste, bucurie şi fericire.
Asta înseamnă doar un alt fel de a spune: mănâncă legumele din farfurie! V-am promis că nu este complicat. Dar, fireşte, există câteva îndrumări pe care trebuie să le cunoaşteţi pentru a vă contura drumul. în acest capitol sunt explicate principiile de bază, mai detaliat, în speranţa că înţelegerea importanţei lor vă va uşura călătoria. Faptele ar trebui să vă motiveze atunci când survin dificultăţi. Cunoaşterea vă va elibera.
ELIMINAŢI ZAHARURILE
Renunţaţi la toate alimentele care conţin cantităţi moderate sau mari de glucide. între acestea se numără cele mai multe dintre fructele şi sucurile de fructe, cerealele, legumele cu amidon precum cartofii, ignamele şi porumbul, produsele lactate, precum şi toate produsele cu adaos de zaharuri, inclusiv "îndulcitorii naturali" precum mierea sau siropul de arţar. Organismul nu face diferenţa între tipurile de zaharuri; toate duc la creşterea glicemiei şi, ca atare, la creşterea acidităţii din sânge şi ţesuturi.
Americanii consumă mai mult de 150 grame de zahăr în fiecare zi! Numărul cazurilor de diabet e mai mult decât faţă 1958, iar consumul de zahăr a cunoscut aceeaşi creştere. Nu e nevoie să fac legătura, nu? Consumul de zahăr se corelează şi cu obezitatea. Ca să dau doar un singur exemplu, studiile recente au arătat că un pahar de suc acidulat îndulcit pe zi creşte riscul de obezitate cu 60% la copii şi adolescenţi (şi nu vreau să vă sperii, dar circa 65% dintre adolescente şi 74% dintre adolescenţi beau un pahar pe zi).
UN ÎNDULCITOR NATURAL CARE NU MĂREŞTE GLICEMIA
Planta Stevia rebaudiana este un îndulcitor natural care se găseşte în magazi- nele de produse naturiste. Are un gust dulce intens, este în întregime naturală şi nu măreşte nivelul glicemiei. Are chiar are renume de tratament al diabetu- lui de tip 2 şi poate fi utilă în reducerea dependenţei de insulina artificială. \' Oamenii de ştiinţă au arătat că este sigură şi nu este cancerigenă. Este şi nutri-tivă, conjinând diferite vitamine şi minerale, printre care vitamina A, rutină, zinc, magneziu şi fier. Per ansamblu, cu cât treceţi mai repede de la zahăr la această plantă, cu atât mai bine!
Alte studii au arătat că 5. rebaudiana poate duce la scăderea tensiunii arteriale, la scăderea incidenţei gripelor şi a răcelilor, la scăderea poftei de alcool sau de nicotină şi la reducerea apetitului (ceea ce ajută la slăbit). Este utilizată, de asemenea, în tratarea infecţiilor micotice şi chiar a cancerului de piele, prin aplicări locale.
Pentru noi însă, cel mai important este efectul asupra diabetului. Cei care practică medicina holistică folosesc de mulţi ani 5. rebaudiana pentru a regla glicemia. încercaţi să o luaţi sub formă de picături, în timpul mesei, pentru a aduce nivelul glicemiei mai aproape de normal.
Două studii pe şoareci efectuate în Danemarca au arătat că extractul de S. rebaudiana a adus glicemia între limite normale. Sunt aşteptate rezultatele unui studiu efectuat în Brazilia, cu voluntari care au făcut un test de toleranţă la giucoză. Cei cărora li s-a administrat extract de S. rebaudiana au avut glicemia mai mică faţă de cei cărora nu li s-a administrat.
Dulciurile, indiferent de nume, pot să fie mai mult sau mai puţin dulci, dar sunt cu siguranţă la fel de dăunătoare. Aşa că fiţi atenţi la: melasă, dextrină, dextroză, dulcitol, fructoză, giucoză, miere, lactoză, levuloză, maltoză, manitol, manozâ, melasă, zaha-roză, sorbitol, sorg, giucoză alimentară, zahăr brun, xilitol şi xilo-ză. Ţineţi minte că toate substanţele a căror denumire se termină în -oză sunt zaharuri (deşi nu toate zaharurile se termină în oză). De asemenea, evitaţi îndulcitorii artificiali precum zaharina şi aspartamul. Acestea au de obicei 96% giucoză şi 4% îndulcitori artificiali. îndulcitorii artificiali pot să fermenteze şi să se transforme în acizi - inclusiv formaldehidă - care au efect nefast asupra pancreasului şi a celulelor beta producătoare de insulina.
ACEST ALIMENT ARE ZAHĂR?
în caz că nu sunteţi sigur dacă un aliment conţine sau nu zahăr îl puteţi testa cu ajutorul Clinistix sau Keto-Diastix (deşi acestea nu funqionează în cazul produselor lactate). Produsul pe care vreţi să-l testaţi trebuie să fie lichid, aşa că s-ar putea ca mai întâi să-l transformaţi în piure sau suc sau să-l mestecaţi! Puteţi cumpăra Clinistix sau Diastix de la farmacie. Cu cât culoarea de pe bandeleta de test este mai deschisă, cu atât concentraţia de zahăr este mai mică. Puteţi utiliza Clinistix sau Diastix şi pentru a testa concentraţia glucozei din urină.
LIMITAŢI INGESTIA DE CARBOHIDRAŢI
Organismul transformă cu uşurinţă chiar şi carbohidraţii cei mai complecşi în giucoză, aşa că limitaţi-vă la alimentele sărace
în carbohidraţi. Trebuie să vă concentraţi asupra legumelor verzi, proaspete, renunţând în cea mai mare parte la produsele făinoase din grâu, orez, orz, ovăz şi mai ales porumb, precum şi la cereale, paste, produsele de patiserie şi toate celelalte produse derivate. Da, ştiu că acest sfat este exact opusul faimoasei piramide alimentare, care are la bază pâinea, cerealele, orezul şi pastele. Tot ce pot să spun este că, după părerea mea, această piramidă alimentară este reţeta unui dezastru pentru oricine şi în special pentru diabetici. Ea constituie baza unui bombardament cu zaharuri asupra organismului, ducând direct la hiperaciditate.
Câdiţi-vă la următorul lucru: când fermierii doresc să-şi îngra-şe vitele pentru a le sacrifica, le hrănesc aproape exclusiv cu cereale, dietă care ar primi categoric aprobarea celor care au creat piramida cu pricina. Zaharurile din cereale (maltoză) fermentează şi se transformă în acizi, iar vitele acumulează depozite de grăsime pentru a lega aceşti acizi şi a-şi păstra echilibrul pH-ului. Dacă ar trăi mai mult, ar face categoric diabet de tip 2.
Orice glucide în plus în organism, de la carbohidraţi la alte tipuri de glucide, care nu sunt folosite imediat pentru a se obţine energie celulară, vor fi descompuse prin fermentare de bacterii şi ciupercile parazite, determinând creşterea acidităţii organismului. Dar, dacă reduceţi carbohidraţii şi toate glucidele din alimentaţie, veţi obţine nu doar o scădere a glicemiei şi a acidităţii, ci şi a colesterolului.
INTERDICŢII
Pentru a menţine echilibrul pH-ului trebuie să aveţi grijă să evitaţi:
. Băuturile acide precum cafeaua, ceaiul negru şi sucurile carbogazoase. Cofeina este un acid şi transmite organismului semnalul de angajare în spirala creşterii glicemiei. Cafeaua decofeinizată este la fel de nocivă, deoarece în procesul de decofeinizare sunt adăugaţi doi acizi, unul dintre ei fiind formal-dehida,
. Alcoolul (un acid), inclusiv berea şi vinul.
. Ciolcolata. în afară de cofeină, aceasta mai conţine încă doi acizi toxici.
. Ciupercile comestibile, precum şi algele.
. Drojdiile, atât cea de bere, cât şi cea alimentară.
. Produsele pe bază de malţ.
. Alimente şi condimentele fermentate sau obţinute prin învechire, inclusiv sosul de soia, oţetul sau monoglutamatul de sodiu (şi orice aliment preparat
cu sos de soia, oţet sau monoglutamat de sodiu, precum sosurile de salată sau sosurile marinate), varza murată, iaurtul, miso (preparat tradiţional japonez sub formă de sos sau cremă), tempeh (un produs din boabe de soia fermenta- te), măsline, murături, hrean, tamari, maioneză, muştar, ketchup, sosuri pen- tru friptură.
Laptele şl produsele lactate |
sus |
După părerea mea, alimentaţia bogată în produse lactate este una dintre cauzele principale ale diabetului. Să luăm exemplul Finlandei: aceasta ocupă primul loc în lume la consumul de lapte de vacă, dar şi ca incidenţă a diabetului de tip 1. Potrivit unui studiu din 1992 publicat în revista New England Journal of Medicine, care a făcut comparaţia între copiii finlandezi bolnavi de diabet şi cei care nu aveau această boală, la primii s-au găsit o concentraţie de şapte ori mai mare a anticorpilor împotriva proteinelor din laptele de vacă. Un studiu francez a obţinut rezultate asemănătoare şi a găsit, de asemenea, o concentraţie crescută ale acestor anticorpi la o cincime din copii prediabetici.
Un studiu din 1984 a demonstrat clar legătura dintre alimentaţie şi diabet, urmărind persoane din Samoa de Vest şi Singapore, comunităţi cu incidenţă aproape zero a diabetului de tip 1, care s-au mutat în Australia sau Noua Zeelandă. Incidenţa diabetului a crescut vertiginos în decurs de o generaţie sau două, ajungând rapid egală cu cea a nativilor din Australia sau Noua Zeelandă. Dintre toţi factorii de mediu care s-au schimbat în viaţa acestor emigranţi, modificarea alimentaţiei a fost cea mai suspectată. în cazul indivizilor din Samoa, efectul a fost deosebit de spectaculos. Din alimentaţia locuitorilor din Samoa de Vest două produse principale ale alimentaţiei occidentale lipsesc: grâul şi laptele de vacă.
Alte dovezi ale legăturii dintre diabet şi produsele lactate vin de la cele mai tinere fiinţe umane. Mai multe studii, atât epidemi-ologice, cât şi clinice, au arătat că alăptarea la sân (şi deci expunerea mai târzie la laptele praf pentru sugari, având la bază în general laptele de vacă) reduce riscul de diabet. Cu cât copilul este alăptat la sân mai mult timp şi deci cu cât are contact mai târziu la laptele praf pentru sugari, cu atât este mai scăzut riscul de diabet.
Consumul excesiv de produse lactate încarcă organismul cu lactoză - un glucid -, ceea ce determină o cerere crescută de insulina, intrându-se astfel în cercul vicios. Fermentată de către ciupercile parazite lactoza creează o acumulare de acid lactic în organism, Pentru a reface echilibrul pH-ului din organism trebuie să eliminaţi din alimentaţie produsele lactate.
POVESTEA LUI JOEL
Am fost recent diagnosticat cu diabet de tip 2. Glicemia mea pe nemâncate era de 178 şi sărea la 345 la două ore după micul dejun. M-am decis să încerc dieta Young pentru a-mi controla diabetul. Deja consum un litru de bău- tură verde pe zi şi acum am început să iau şi suplimente pentru susţinerea pancreasului şi a glandelor suprarenale, o lingură din fiecare, de trei ori pe zi. De asemenea, iau crom, vanadiu, vitamina C şi calciu.
Mi-am înbunătăţit şi dieta, învăţând să evit dulciurile şi carbohidraţii, şi am devenit un client obişnuit al magazinului de alimente sănătoase. Am început să citesc mai frecvent ca oricând etichetele produselor alimentare. Am trecut de la fulgii de ovăz la hrişcă pentru micul dejun şi de la lapte la lapte de soia. Am renunţat la produsele lactate şi cumpăr pâine fără drojdie şi biscuiţi din secară. întotdeauna am mâncat multe legume, dar acum mănânc şi mai multe. Uimitor este faptul că nu mi-e deloc dor de vechea mea alimentaţie. Secretul constă în faptul că mâncarea este interesantă, colorată şi gustoasă. După două luni de la începerea acestui program, am slăbit 11 kilograme; mai trebuie să mai dau jos doar trei pentru a ajunge la greutatea de 90 kg, pe care o aveam în timpul facultăţii, când practicam sportul. Glicemia pe nemâncate a ajuns la 111. Medicul meu a fost uimit de progresul spectaculos şi rapid. Ştiu că am trăit pe pielea mea miracolul dietei Young.
CARNEA
Vă amintiţi ce vorbeam despre îngrăşarea vacilor cu cereale? Ele nu trăiesc suficient de mult (deoarece sunt sacrificate pentru carne) ca să ajungă să sufere de problemele create de alimentaţia lor, dar când le consumi carnea, preiei acizii acumulaţi în muşchii şi grăsimea lor. Chiar fără acel potop final de carbohidraţi cu care sunt hrănite vacile, alimentele pentru animale produc o cantitate mare de acizi când sunt digerate. Carnea se digeră greu, uneori pe parcursul unei zile întregi, suficient de mult ca să înceapă să putrezească în tractul digestiv. (Acest lucru este dezgustător în sine, dar, aduceţi-vă aminte, asta înseamnă şi că produce şi acizi.) Aproape jumătate din energia organismului poate fi consumată în procesul de digestie al proteinelor animale.
Datorită modului în care sunt crescute şi sacrificate animalele pentru carne în Statele Unite, carnea conţine de multe ori concentraţii mari de bacterii şi ciuperci parazite, precum şi toxinele şi acizii asociate cu acestea. Carnea conservată pe termen lung pentru consumul uman este, de fapt, parţial fermentată şi, prin urmare, e plină cu acizi şi microorganisme generatoare de acizi.
ÎNCĂ VĂ MAI TENTEAZĂ?
Dacă aveţi nevoie de mai multe motive pentru a evita carnea, iată următoarea listă. Carnea (şi proteinele animale în general) este:
. Bogată în colesterol.
. De obicei, plină cu antibiotice şi hormoni.
. Corelată cu riscuri crescute de a face cancer, boli cardiace, colită, cu obezi- tate, precum şi cu multe alte afecţiuni, nu în ultimul rând fiind diabetul.
. Solicitantă pentru mediu. E nevoie de 200 de ori mai mult pământ şi de 100 de ori mai multă apă pentru a se obţine jumătate de kilogram de carne faţă de jumătate de kilogram de avocado sau alt aliment vegetal; păşunatul determină
secătuirea resurselor solului şi eroziune, iar în unele zone necesită despădurire, deşeurile animale (inclusiv cele gazoase) poluează aerul, pământul şi apa.
S-a dovedit, prin studiile efectuate pe animale încă din 1954, că acidul uric produs prin conservarea cărnii determină diabet, iar acidul sulfuric format are aceleaşi efecte. în 1989, oamenii de ştiinţă au adus dovezi cum că nutreţul este o sursă importantă de toxine la animalele crescute pentru carne - deşeurile de microorgansime existente în porumb, alune, seminţe de bumbac, orz şi din grâu apar în ţesuturile animale destinate consumului. Şi s-a constatat că aceste toxine sunt rezistente la căldură şi, prin urmare, nu dispar în timpul gătitului! în plus, alimentaţia bogată în proteine animale poate determina o creştere a glicemiei.
Oricum, oamenii nu sunt meniţi să fie carnivori. Tubul nostru digestiv este lung şi complex, conceput pentru absorbţia lentă a alimentelor vegetale complexe şi stabile. Adevăratele carnivore au intestinele mai scurte şi mai simple, pentru un timp de tranzit minim. Ca să nu mai menţinonăm colţii şi maxilarele destinate sfâşierii cărnii.
Ce să mÂncăm |
sus |
Acestea fiind zise, nu vreau să insist inutil asupra alimentelor pe care nu trebuie să le consumaţi. Mai important este marele belşug al naturii, care ne oferă alimente cu adevărat hrănitoare pentru toate celulele organismului. Următoarea secţiune a acestui capitol vă oferă, aşadar, o privire de ansamblu asupra celor mai sănătoase alternative pentru organismul dumneavoastră. Alegeţi întotdeauna alimente integrale, naturale, organice, neprocesate şi nerafinate. Şi consumaţi-le crude cât mai mult posibil.
MÂNCATI GRĂSIMI
Da, grăsimi. Ceea ce "ştie toată lumea" despre alimentaţia săracă în grăsimi pentru a avea o inimă sănătoasă este eronat. Sau cel puţin parţial eronat. Este adevărat că un consum prea mare de grăsimi saturate şi parţial hidrogenate nu este sănătos. Dar acestea nu sunt principalii vinovaţi sau, cel puţin, nu acţionează singure.
Adevărata problemă este alimentaţia săracă în principii nutritive din care fac parte şi care este bogată numai în glucide şi grăsimi nesănătoase. Grăsimile şi uleiurile nu sunt, în sine, ceva rău. Adevărul este că organismul are absolută nevoie de grăsimi pentru a fi sănătos. Grăsimile (lipidele) sunt necesare pentru obţinerea hormonilor, acţionează ca protecţie pentru articulaţii şi muşchi, neutralizează acizii, stimulează creierul, formează membrana celulară şi oferă combustibil energetic organismului. O dietă săracă în grăsimi este periculoasă! Cu toate acestea însă, trebuie să alegeţi cu înţelepciune grăsimile pe care să le consumaţi. Grăsimile benefice vor fi cel mai important element al alimentaţiei dumneavoastră pentru reglarea şi controlarea nivelului glicemiei şi al insulinei.
Lipidele mononesaturate sunt importante pentru combaterea diabetului. Să luăm de exemplu uleiul de măsline: un studiu publicat în 1994 în Journal of American Medical Association, care a urmărit 42 de pacienţi cu diabet de tip 2 timp de şase luni, a demonstrat că, faţă de o dietă săracă în grăsimi şi bogată în carbohidrtaţi, o dietă bogată în ulei de măsline/lipide mononesaturate reduce glicemia, nivelul insulinei şi al trigliceridelor. Importanta Asociaţie Americană de Diabetologie recomandă şi ea o dietă bogată în lipide mononesaturate pentru a îmbunătăţi toleranţa la glucoza şi a reduce rezistenţa la insulina, astfel încât diabetul să poată fi controlat mai bine. Grăsimile mononesaturate se leagă de acizi pentru a proteja organismul, inlcusiv inima şi vasele de sânge.
Cele mai bune surse de grăsimi mononesaturate sunt uleiul de măsline, nucile şi alunele neprăjite şi avocado. Când sunt înfierbântate, grăsimile mononesaturate nu se descompun în trans-acizi graşi (vezi mai jos), aşa că reprezintă cea mai bună soluţie atunci când gătiţi legume sau peşte. Cele mai multe avantaje ale uleiului de măsline sunt anulate atunci când este rafinat, aşa că aveţi grijă să folosiţi ulei de măsline presat la rece, virgin.
El este o sursă de beta-caroten şi vitamina E (ambele substanţe tamponează excelent acizii proveniţi din tractul gastro-intestinal şi acizii metabolici), precum şi o mulţime de alte substanţe benefice
pentru sănătate mai puţin cunoscute, cu funcţii precum formarea de hematii sănătoase, limitarea absorbţiei colesterolului din alimente, reducerea inflamaţiei, stimularea secreţiei biliare pentru a ajuta la alcalinizarea bolului alimentar care vine din stomac, producerea enzimelor care intervin în digestia grăsimilor şi scăderea nivelului de colesterol din circulaţia sangvină.
Grăsimile pe care trebuie să le evitaţi sunt cele saturate (din carne şi din produsele lactate) şi, mult mai periculoşi, trans-acizii graşi, numiţi şi trans-lipide. Trans-lipidele sunt uleiuri vegetale păstrate artificial sub formă solidă la temperatura camerei, în produse precum margarina. Asta înseamnă expresia "uleiuri vegetale parţial hidrogenate" de pe eticheta produselor alimentare. Trans-lipidele sunt utilizate în prepararea cartofilor prăjiţi şi a altor produse tip fast-food, precum şi în produsele de panificaţie, unde îndeplinesc rolul de conservanţi.
Trans-lipidele măresc colesterolul LDL şi scad colesterolul HDL, având un efect negativ de două ori mai mare decât grăsimile saturate asupra raportului dintre cele două fracţiuni ale colesterolului. Părerea mea este că creşterea consumului de trans-lipide se află la baza epidemiei actuale de boli cardiace.
Sunt bune şi grăsimile polinesaturate găsite în seminţele de in, limba-mielului (Borago officinalis), primulă, seminţele de struguri şi uleiul de cânepă. Celelalte grăsimi bune despre care trebuie să aflaţi sunt acizii graşi esenţiali (AGE). Denumirea lor vine de la faptul că sunt esenţiali pentru sănătatea omului, trebuie să ajungă în organism prin alimente (sau suplimente nutritive), deoarece acesta nu îi poate fabrica.
Sursele principale de AGE sunt uleiurile de peşte şi o gamă de uleiuri din seminţe. Cele două tipuri principale de acizi omega 3 sunt AEP (acidul eicosapentanoic) şi ADH (acidul docahexanoic) care se găsesc în peştele oceanic din zone reci. AAL (acidul alfa linolenic), pe care organismul îl transformă în AEP şi apoi în ADH, se găseşte în plante. El poate fi depozitat în organism până când este nevoie să fie utilizat (AEP şi ADH nu pot fi depozitate).
Cele două tipuri principale de acizi omega 6 sunt AL (acidul linoleic) şi AGL (acidul gama linolenic), care se găsesc în anumite plante.
AGE au multe acţiuni benefice asupra organismului. Cea mai importantă, din punctul de vedere al pacientului cu diabet, este abilitatea lor de a lega şi neutraliza acizii din sânge şi de a stimula metabolismul (ajutând astfel la scăderea în greutate). AGE sunt utili în tratarea degenerării nervilor în cazul diabetului de tip 2. în activitatea mea am văzut că administrarea acizilor graşi esenţiali poate chiar să ducă la scăderea dozei necesare de insulina.
Acizii omega 3 şi omega 6 sunt necesari pentru formarea membranei tuturor celulelor din organism. De asemenea, AGE lubrifiază şi articulaţiile, protejează corpul împotriva pierderilor de căldură şi previn uscarea pielii. Ei reduc riscul infarctului miocardic şi al accidentelor vasculare cerebrale prin reducerea nivelului aterosclerozei, al trigliceridelor, al colesterolului total, al colesterolului LDL şi al cheagurilor de sânge (inclusiv cele care provoacă pierderea vederii sau cangrenă la diabetici).
Organismul are nevoie de AGE pentru a produce prostaglandine, substanţe esenţiale pentru acţiunea multor hormoni, pentru reacţiile inflamatoare şi pentru stabilitatea cromozomilor. Studiile pe animal arată că AGE pot inhiba creşterea şi metastazarea tumorilor. Un studiu care i-a urmărit pe pacienţii diabetici proaspăt diagnosticaţi timp de cinci ani a arătat că pacienţii din acea jumătate din grup care a primit o alimentaţie îmbogăţită cu AL au avut mai puţine probleme cardiovasculare decât cei care au rămas la alimentaţia americană tipică. Alte studii de mai mare întindere au stabilit că indivizii din populaţia inuit (eschimoşi) au o incidenţă extrem de scăzută a bolilor cardiace şi a accidentelor vasculare cerebrale, în ciuda alimentaţiei extrem de bogată în grăsimi - dar grăsimi care provin în principal din peşte şi au din belşug AGE. Cum diabeticii au foarte des colesterolul şi trigliceridele periculos de crescute, ar trebui să capete curaj datorită studiilor precum cel efectuat la Oregon Health Sciences University, care a arătat că pacienţii care au primit suplimente alimentare de ulei de peşte timp de patru săptămâni au prezentat, în medie, o scădere a colesterolului cu 46% (de la 373 la 207) şi o scădere şi mai spectaculoasă a triglice-ridelor, de la 1 353 mg/dl la 281.
Alimentaţia tipic americană nu conţine prea mulţi acizi omega 3. Cea mai bună sursă este carnea de peşte. AAL se găseşte în seminţele de in, cânepă, nuci şi soia; cel mai bun este uleiul din seminţe de in, care conţine 57% AAL (şi, în plus, aproape 16% acizi omega 6). Pe de altă parte, acizii omega 6 se obţin uşor, deoarece se găsesc în uleiurile vegetale mai frecvent consumate precum şi în alune şi seminţe, inclusiv cele de floarea-soarelui şi în seminţele şi uleiul de susan. Totuşi, cea mai bună sursă rămân plantele mai puţin utilizate: limba-mielului, primula, cânepa şi coacăzele negre, pe lângă uleiul de floarea-soarelui. Uleiul din seminţe de limba-mielului conţine până la 24% AGL, de două ori mai mult ca primula şi, de asemenea, circa 34% AL.
Organismul are nevoie de un echilibru între acizii omega 3 şi omega 6. Mulţi specialişti consideră că aportul alimentar ideal ar fi de trei părţi omega 6 şi o parte omega 3. Raportul celor două tipuri la nivelul creierului este de 1:1, în ţesutul adipos de 5:1, iar în celelalte ţesuturi de 4:1. Un raport de 3:1 în alimentaţie va contribui la menţinerea acestor raporturi la nivelul organismului. Uleiul de cânepă este cel mai aproape de acest raport, deoarece conţine trei părţi de omega 6 la o parte de omega 3. Alimentaţia tipic americană este însă extrem de dezechilibrată, pentru că oferă un raport de 20-30:1.
Eu recomand tuturor pacienţilor mei care nu sunt vegetarieni să mănânce peşte proaspăt de câteva ori pe săptămână, iar pentru diabetici, acest lucru este crucial. Alegeţi peşte proaspăt pescuit (nu din crescătorii), cu carne grasă, precum somonul, macroul, păstrăvul, sardinele, tonul, tiparul, halibutul şi peştele-sabie. în afară de faptul că este bogat în AGE , peştele este o sursă excelentă de aminoacizi esenţiali, vitaminele A şi D, unele vitamine din complexul B şi multe minerale, inclusiv calciu şi potasiu şi oligoe-lemente precum fluorul, iodul, zincul şi fierul.
De asemenea, ar trebui să folosiţi ulei de măsline, ulei de in şi alte uleiuri bogate în acizi graşi esenţiali şi uleiuri combinate, precum uleiurile esenţiale disponibile de la Barlean şi Udo, pentru legumele preparate la abur, în supe şi pentru sosul de salată - 1 până la 2 linguri pe zi. Alegeţi uleiurile nerafinate, presate la rece şi ţi-neţi-le la loc ferit de căldură, lumină şi chiar în recipiente închise ermetic, pentru a preveni râncezirea (care nu numai că le alterează gustul, ci le reduce şi proprietăţile benefice).
Consumaţi alune şi seminţe, în special migdale, alune de pădure, nuci şi seminţe de susan, de in şi de floarea-soarelui, nesărate şi neprăjite. (Evitaţi totuşi arahidele, pentru că râncezesc foarte repede şi, în general, sunt pline de ciuperci parazite şi mucegaiuri). Puteţi savura şi "laptele" din seminţe, precum laptele de migdale, dacă nu este îndulcit. Şi consumaţi avocado din belşug, cel puţin câte unul pe zi pentru fiecare 22 kilograme de masă corporală. Puteţi lua, de asemenea, şi suplimente cu AGE, despre care vom vorbi pe larg în capitolul următor. Grăsimile sănătoase din alimentaţia dumneavoastră ar trebui să aducă între 40 şi 65% din caloriile zilnice.
Eu cred că persoanele cu diabet suferă de un deficit de acizi graşi esenţiali. Hiperglicemia face ca AGE din ţesuturile adipoase să nu mai fie disponibili pentru organism. Studiile mele au arătat că o cantitate generoasă de AGE în alimentaţie - 60 g zilnic -poate duce la o reducere spectaculoasă a cantităţii de insulina, injectabilă sau pe cale orală, de care au nevoie pacienţii cu diabet.
Cea mai bună cale de a elimina acizii din organism este "spălarea", iar cea mai bună metodă de spălare este să asiguraţi organismului apă din bleşug pentru această acţiune.
Organismul uman este alcătuit în principal din apă: mai precis, 70% apă. Apa constituie 70% din muşchi, 25% din ţesutul adipos, 75% din creier şi peste 80% din sânge. Apa reglează temperatura corpului, protejează organele vitale, ajută la digestie, transportă substanţele nutritive în interiorul celulei şi elimină de-şeurile toxice. Pur şi simplu nu se poate trăi fără apă. Puteţi rezista mai mult timp fără mâncare decât fără apă. Chiar şi o deshidratare uşoară poate cauza probleme de concentrare, dureri de cap, iritabil itate, oboseală şi letargie. Menţinerea hidratării adecvate este esenţială pentru sănătatea pancreasului, ca şi pentru sănătatea întregului organism.
Nu aveţi însă nevoie de apă pur şi simplu, ci de tipul potrivit de apă. Trebuie să începeţi, desigur, cu o apă curată, necontaminată. Ea trebuie să fie şi alcalină. Pentru a îndeplini ambele condiţii, ar trebui să fie purificată, distilată sau poate chiar ionizată sau micro-ionizată. (Vă voi oferi imediat mai multe amănunte). Ideal ar fi să beţi apă de ploaie sau apă de la gura unui izvor. Cu cât este mai departe de izvor, cu cât parcurge distanţe mai lungi prin locuri deschise, medii impure, surse de poluare sau doar conducte de alimentare, cu atât apa devine mai acidă, ajunge să conţină mai multe impurităţi şi pierde mai mulţi electroni.
Acestui ultim aspect i se acordă prea puţină atenţie, dar el este extrem de important. Cu cât conţine mai mulţi electroni, cu atât apa are mai multă energie. Cu cât conţine mai multă energie, cu atât aduce mai multă energie în organism. Apa cu mulţi electroni (numită, din păcate, apă "sărăcită", ca urmare a unei greşeli de înţelegere ştiinţifică a fluxului curentului electric în trecut) combate stresul oxidativ - proprietate pentru care vitaminele antioxidante sunt atât de importante.
In plus, acizii sunt saturaţi cu protoni (particule încărcate pozitiv), pe care particulele încărcate negativ, precum electronii, le neutralizează.
Majoritatea surselor de apă obişnuite sunt puternic oxidate (sărace în electroni), iar organismul trebuie să adauge apei un număr imens de electoni pentru a o aduce la numărul de electroni necesar din sânge - şi apoi pierde rapid aceşti electroni, care sunt eliminaţi din organism prin urină. Acest proces se acutizează la diabetici, deoarece aceştia nu numai că produc urină în exces, dar au şi un organism atât de acid, încât urina lor este deseori plină de electroni legaţi de protonii acizilor. Aceasta reprezintă o pierdere enormă a resurselor energetice şi supune pancreasul (dar nu numai pe el) unui mare stres.
Nişte studii recente desfăşurate în Norvegia şi publicate în revista Diabetes Care sugerează o legătură între consumul de apă potabilă acidă şi diabetul de tip 1. Cercetătorii au evaluat eşantioane de apă de la robinet din locuinţele a peste 300 de copii şi au descoperit că acei copii care consumau apă mai acidă aveau o probabilitate de trei ori şi jumătate mai mare de a fi diagnosticaţi cu diabet decât cei care consumau apă mai puţin acidă.
Cum puţini dintre noi pot obţine cu uşurinţă apă proaspătă de izvor, direct de la sursă, cea mai bună opţiune este apa purificată prin osmoză inversă sau distilare, apoi expusă procesului de mi-cro-ionizare electromagnetică, pentru a i se adăuga electroni. Asi-guraţi-vă că folosiţi un dispozitiv tip rezervor, în care apa este expusă curentului direct timp de câteva minute, pentru a colecta electroni. Dispozitivele prin care apa curge (ataşate direct la robinetul de apă rece şi din care apa curge imediat) nu permit un timp suficient pentru ionizarea apei (vezi secţiunea de resurse de la sfârşitul cărţii). Ştiu că pare dificil, dar tot ce vă trebuie este echipamentul adecvat. Apoi nu este mai greu ca umplerea unui vas tipic pentru filtrarea apei: umpleţi aparatul de purificare sau ioni-zare, lăsaţi-l să funcţioneze şi apoi beţi apa! Dacă-I umpleţi şi-l puneţi în funcţie de fiecare dată când se goleşte, veţi avea la dispoziţie apă sănătoasă, gata să curgă în pahar, oricând aveţi nevoie.
Adulţii pierd, în medie, cam 10 căni - circa 2,5 litri - de apă pe zi prin transpiraţie, expiraţie, urină şi scaun. Oamenii foarte activi pierd chiar mai mult, iar majoritatea diabeticilor pierd aproape 4 litri pe zi pentru a elimina excesul de acizi. Aşadar, trebuie cel puţin să înlocuiţi ceea ce pierdeţi. Sănătatea deplină necesită însă mai multe lichide. Dacă beţi doar atât cât să acoperiţi pierderile, organismul nu va avea suficientă apă pentru a curăţa toţi acizii din organism. Oricum aţi privi problema, studiile arată în continuare că americanii nu beau suficientă apă.
Legumele conţin aproape 90% apă, aşa că o dietă bazată pe legume şi plante precum dieta Young vă va ajuta să păstraţi hidratarea optimă a organismului. Chiar şi aşa, tot trebuie să beţi zilnic cel puţin patru litri de apă alcalină, energizată. Am avut pacienţi care au obţinut rezultate chiar şi cu doar un litru de apă preparată ca mai sus, dar aşa nu veţi avea parte de toate avantajele de care v-aţi putea bucura.
Un litru pe zi este însă un punct de pornire bun pentru mulţi oameni, cantitatea de apă băută putând fi apoi mărită treptat, până când această schimbare devine o obişnuinţă pe care s-o păstreze toată viaţa.
Asiguraţi-vă că apa pe care o beţi este alcalină, cu pH peste 8, adăugând la fiecare litru de apă distilată 16 picături de soluţie 2% de dorit de sodiu sau silicat de sodiu la apa distilată (vezi capitolul 7). Sau, şi mai bine, adăugaţi pulbere din legume verzi, o linguriţă la litru şi, eventual, şi o linguriţă de pulbere din germeni de soia la litru. Aceasta este ceea ce eu numesc "băutură verde". Puţin suc de lămâie proaspăt poate ajuta - atât în privinţa alcalinită-ţii, cât şi în cea a gustului. Puteţi, de asemenea, să preparaţi sucuri de legume, pe care să le consumaţi amestecate cu apă în proporţie de 1:10. Dacă vreţi să scăpaţi repede de acizi, mai puteţi utiliza 10 g (3 linguriţe) de bicarbonat de sodiu la un litru de apă distilată.
Povestea lui Kimberly
M-am luptat aproape douăzeci de ani cu diabetul de tip 1, pentru a obţine normalizarea nivelului glicemiei. în tot acest timp am încercat mai multe diete, dar de fiecare dată lupta era pierdută. Cât timp am mâncat conform piramidei alimentare tradiţionale, mi-am menţinut valoarea glicemiei constant normală numai prin exerciţii fizice epuizante. Am încercat dieta vegetariană, yoga, alimentaţia după principiile ayurvedice şi o mulţime de plante şi de vitamine despre care se spunea că pot ajuta la reglarea glicemiei. Indiferent ce făceam, aveam mereu o poftă neostoită de a mânca mai mult, şi alimente sănătoase, dar şi nesănătoase, astfel că-mi încălcăm întruna regimul, ceea ce făcea ca glicemia mea să înregistreze valori tot mai mari. Nu credeam în nici un caz că există vreo cale de a-mi vindeca boala.
Aproape că mă dădusem bătută când am început să studiez dieta Young, nu penru mine, ci pentru soţul meu, sperând că, prin axarea pe reducerea acizilor, îşi va ameliora cât de cât cumplita ingestie acidă de care suferea aproape de o viaţă.
Spre surprinderea mea, după ce am mâncat şi am consumat lichide în maniera echilibrată prescrisă de dietă o perioadă scurtă de timp, glicemia mea era deseori scăzută, aşa că trebuia să mănânc din ce în ce mai mult pentru a rămâne la doza de insulina pe care o foloseam. (M-a uimit mereu faptul că insulina - în cazul reacţiei la insulina - este mai periculoasă decât diabetul în sine, cel puţin pe termen scurt.) într-un final, mi-am dat seama: de ce să nu scad doza de insulina, în loc să mănânc mai mult decât voiam sau aveam nevoie? Pentru o persoană care suferea de diabet de aproape două decenii, ide-ea părea absurdă, dar şi miraculoasă. După cinci luni de dietă, am redus doza de insulina cu mai mult de jumătate, iar glicemia mea se situa la un nivel normal sau scăzut în fiecare zi. De asemenea, nu-mi mai apăreau urme de microalbumină în urină, deşi înainte de a începe această dietă au apărut întotdeauna, în plus, colesterolul mi-a scăzut de la 233 la 177. Greutatea nu mi s-a modificat foarte mult - am avut tot timpul tendinţa de a mă menţine la greutatea ideală -, dar nu mai am atât de multe pofte extraordinare de alimente dăunătoare corpului meu (deşi recunosc că am avut ceva de luptat cu ele), în sfârşit, m-am hotărât să încerc ospăţul cu lichide, iar după câteva zile glicemia mea a ajuns complet normală şi fără pic de insulina! Am speranţa că voi scăpa definitiv de acele injecţii.
în plus faţă de toate acestea, soţul meu n-a mai avut nicio indigestie de când a început să urmeze dieta şi a slăbit 6 kgl
Nu este complicat - pur şi simplu trebuie să mănânc alimentele cele mai sănătoase, legume verzi crude şi să beau apă pură, să mănânc atunci când îmi este foame şi până când sunt sătulă, dar n-a fost uşor. Imi dau seama însă că sănătatea mea - viaţa mea! - depinde de mine. A fost necesar să-mi mobilizez toată voinţa şi disciplina de care dispun - şi ceva pe deasupra -, dar mi-am
creat propriul miracol. Ce poate fi mai minunat? Aş plăti orice preţ pentru ce- ea ce am obţinut: nu-mi mai fac griji pentru sănătatea fizică şi am garanţia unei vieţi trăite înţelept şi bine până în cel din urmă ceas. Sunt veşnic recunoscătoare acestui program şi felului în care mi-a transformat viaţa.
Alături de grăsimile sănătoase, fundaţia la noului aşezământ al sănătăţii dumneavoastră conţine legume, în special cele verzi. Legumele au în general puţine calorii, puţine glucide şi sunt bogate în elemente nutritive. Aproape toate vitaminele, mineralele şi micronutrienţii de care are nevoie organismul dumneavoastră se găsesc în legume, alături de macronutrienţi precum proteinele şi grăsimile (sănătoase). Ele oferă şi o cantitate mare de fibre, care reglează digestia şi absorb acizi, precum şi săruri alcalinizante care neutralizează acizii şi combat înmulţirea excesivă a microorganismelor. Legumele sunt o sursă excelentă de enzime, în timp ce fitonutrienţii care dau plantei culoare (de pildă, galben sau portocaliu) neutralizează la rândul lor acizii şi ajută la prevenirea diabetului, bolilor cardiovasculare, obezităţii, colesterolului crescut şi a altor afecţiuni.
Trebuie să evitaţi acele câteva legume prin a căror digerare se produc acizi, dar în general consumul de legume este cheia menţinerii alcalinităţii organismului şi a glicemiei echilibrate.
REMEDII RAPIDE PENTRU GLICEMIA SCĂZUTĂ
Există o singură situaţie când zaharurile din legumele cu amidon pot fi de ajutor: atunci când glicemia scade sub 50 mg/dl şi trebuie să o măriţi rapid. Nu vă repeziţi la sucul sau la batonul de ciocolată care, într-un final, poate avea un efect devastator şi pe care se poate să vi-l fi recomandat medicii tradiţionalişti. Alegeţi în schimb o soluţie naturală:
. Beţi un pahar cu lapte de migdale proaspă
. Mâncaţi un morcov, o sfeclă ori un cartof nou sau roşu sau beţi un suc proaspăt de legume în care adăugaţi suc de morcov sau de sfeclă (aveţi grijă să diluaţi sucul în apă pură, în proporţie de 1:10). Puteţi adăuga şi o linguriţă de pulbere de legume verzi sau picături alcaline.
. Mâncaţi o farfurie de roşii şi bucăţi de avocado cu broccoli.
. Beţi un pahar de super-shake verde "AvoRado Kid"
. Luaţi o lingură de pulbere din germeni de soia şi apoi beţi un litru de băutură verde cu picături alcaline.
Faceţi în aşa fel încât în farfuria dumneavoastră să predomine legumele. Concentraţi-vă asupra legumelor care cresc deasupra solului. Consumaţi la discreţie legume cu conţinut scăzut de car-bohidraţi precum, spanacul, broccoli, ţelina, napii, castravetele, lăptucile şi alte legume similare, avocado şi ardei gras verde. Pentru diversificare puteţi utiliza din belşug şi ardei gras roşu, portocaliu sau galben, precum şi roşii. Universul legumelor este de o varietate minunată; le puteţi consuma din plin, cu doar câteva excepţii, (între excepţii se includ leguminoasele şi păstăile, cu excepţia germenilor - vezi mai jos - şi legumele cu rădăcină dulce: morcovii, sfecla, cartofii şi cartofii dulci). în continuare, aş vrea să vă prezint mai detaliat câteva superstaruri din lumea vegetală.
Avocado
De fapt, avocado este un fruct cu seminţe, uleios, dar îl includem pe listă deoarece majoritatea oamenilor îl consideră legumă, în orice caz, este alimentul perfect. Conţine multe proteine şi grăsimi mononesaturate, sănătoase (care îi conferă consistenţa şi aroma bogată, fină). Conţine din plin fibre şi apă, care ajută organismul să scape de acizi. Avocado este digerat rapid, deci nu suferă procesul de putrefacţie în stomac sau în intestine, precum grăsimile şi proteinele animale, şi furnizează de două ori mai multă energie decât consumă organismul pentru digestia sa. Avocado are un efect alcalinizant asupra sângelui sau ţesuturilor, pe măsură ce este metabolizat, nu conţine amidon şi are foarte puţine glucide, aşa că nu creşte nivelul glicemiei.
în plus, avocado este plin de compuşi chimici care reduc colesterolul (fitosteroli), acizi-tampon (glutation) şi protejează împotriva cataractei, a degenerescentei maculare şi a unor tipuri de cancer, prin luteină, pe care o conţine în proporţie de până la 3-4 ori mai mare decât alte legume sau fructe consumate în mod obişnuit. Avocado conţine 14 minerale, inclusiv fier şi cupru şi mai mult potasiu şi sodiu decât bananele, fără cantitatea mare de zahăr a acestora. Avocado este cea mai bună sursă de vitamina E.
Din toate aceste motive, avocado este unul dintre cele mai importante alimente din dietă când organismul trece de la metabolismul glucidic la cel lipidic. Cercetările mele au arătat că prin consumul de avocado fără restricţii se poate normaliza nivelul glicemiei. Eu recomand 3-5 fructe de avocado pe zi.
CUM SĂ AVEŢI GRIJĂ DE FRUCTELE DE AVOCADO
Avocado se coace după ce este cules; lăsaţi-1 să se înmoaie timp de patru pâ- nă la 17 zile, în funcţie de soi, temperatura încăperii şi umiditate. Păstraţi fruc- tele pe masă sau pe bufet şi strângeţi între degete vârful şi baza fructelor în fiecare dimineaţă; este copt atunci când cedează la presiune la ambele cape te. Puneţi la frigider fructele pe care nu le consumaţi imediat. Păstraţi la frigi- der avocado preparat, învelit în folie de plastic, pentru a-şi păstra prospeţimea.
Roşiile
Şi roşiile sunt din punct de vedere tehnic tot fructe, dar le considerăm în mod obişnuit legume. Au puţin zahăr şi contribuie la eliminarea din organism a acizilor, în special a celui uric şi a celui sulfuric formate în urma digerării cărnii. Roşiile curăţă ficatul, care, astfel, îşi poate îndeplini sarcina de a elimina deşeurile din organism. Roşiile procesate, precum sucul sau pasta la conservă ori la borcan, sunt acide, dar roşiile proaspete sunt alcaline atunci când ajung în sânge.
Broccoli
Această legumă conţine compuşi care combat cancerul, potrivit cercetărilor de la Universitatea Johns Hopkins şi de la alte laboratoare. Broccoli este o excelentă sursă de vitamina C - doar 30 de grame conţin 90% din cantitatea zilnică recomandată -, mult mai bună decât citricele. De asemenea, mai conţine şi acid folic, vitamina A, potasiu, vitamina B6, magneziu şi riboflavină. Propriile cercetări mi-au arătat că broccoli şi germenii de broccoli pot cheia acizii metabolici, asigură clorofilă pentru purificarea celulelor şi asigură glucorafanină, care acţionează ca un antiacid în sânge şi ţesuturi. Printre altele, broccoli reduce sau echilibrează glicemia, reduce colesterolul şi ajută la slăbit. Aşa că mâncaţi-l cu încredere şi folosiţi-l ca ingredient pentru băutura verde.
Castravetele
Are puţin zahăr şi mult potasiu şi conţine apă din belşug, ceea ce îl recomandă drept unul dintre cei mai buni agenţi alcalinizanţi. Vă recomand castravetele ca bază pentru sucuri, în loc de morcov, care conţine mai mult zahăr. Castravetele este răcoritor, în special când este utilizat în suc sau în apă, şi chiar poate fi folosit la baie, pentru a extrage acizii din piele. Printre substanţele fitochimice benefice pe care le conţine castravetele se numără monoterpenele, care ajută la reducerea şi neutralizarea acizilor gastrointestinali şi metabolici, precum şi la reducerea producţiei de colesterol.
Ceapa şi usturoiul
Alături de jicama şi ghimbir, ceapa şi usturoiul sunt legumele erbacee cu efecte benefice. Usturoiul şi ceapa contribuie la scăderea semnificativă a glicemiei, datorită conţinutului lor de alicină şi alil propil disulfidă (APDS). Şi flavonoidele pe care le conţin au probabil o acţiune benefică. Alicina şi APDS ajută la creşterea producţiei de insulina şi la scăderea glicemiei.
Ceapa contribuie la metabolizarea glucozei, la creşterea producţiei de insulina şi/sau la prevenirea descompunerii insulinei.
Cercetătorii au arătat că nivelul glicemiei scade odată cu creşterea cosumului de ceapă, dar efectele benefice apar şi la un consum moderat de ceapă, ca parte normală a alimentaţiei.
Ceapa şi usturoiul au, de asemenea, efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, care sunt chiar şi mai importante în cazul persoanelor cu diabet. Ele reduc colesterolul şi tensiunea şi previn formarea plăcilor de aterom în artere. Pe lângă toate acestea, ceapa şi usturoiul conţin o cantitate mare de sulf şi sunt un bun tampon de acizi, astfel încât ajută la menţinerea unui echilibru sănătos al pH-ului în organism.
Pirul şi orzul verde
Aceste erbacee sunt benefice pentru organism din aceleaşi motivele pentru care toate legumele verzi sunt opţiuni alimentare excelente, dar le prezentăm mai pe larg aici deoarece reprezintă totodată o sursă excelentă de proteine - mult mai bună decât carnea de vită, de porc, de pui, peştele sau ouăle. Acesta este secretul unora dintre cele mai puternice şi mai musculoase animale din lume. Elefanţii, gorilele, urşii, caii, vacile - toate sunt erbivore. Toate mănâncă erbacee.
Erbaceele se numără printre alimentele cele mai sărace în calorii şi zaharuri, dar printre cele mai bogate în elemente nutritive din lume. Pirul conţine peste o sută de elemente nutritive, incluzând toate mineralele şi oligoelementele cunoscute, precum şi toate vitaminele din grupul B, inclusiv B12 , despre care se consideră, de regulă, că poate fi obţinut doar din alimentele de origine animală. Este bogat în vitaminele C, E şi K şi are cel mai mare conţinut de vitamina A dintre toate alimentele. în plus, este alcătuit în proporţie de 25% din proteine şi are o cantitate mare din substanţa numită letrilă, cu proprietăţi antifungice şi antimicotice. Orzul verde are de şapte ori mai multă vitamina C decât portocalele şi de patru ori mai multă tiamină (vitamina B1) decât făina integrală de grâu - adică de 30 de ori mai mult decât laptele. Erbaceele conţin mai mult fier decât spanacul.
Erbaceele ajută la echilibrarea concentraţiei de glucoza în sânge; doar 90 de grame de suc de pir sau de orz verde într-un litru de apă distilată normalizează glicemia, fie ea prea mică sau prea mare, în numai 15 minute. In plus, erbaceele constituie o soluţie tampon naturală pentru acizii metabolici.
Dar poate cel mai puternic dintre substanţele conţinute de erbacee este clorofila - "sângele" plantei. Clorofila ajută sângele uman să furnizeze oxigen în întregul organism. Ea reduce acizii care se pot lega de ADN şi descompune oxalatul de calciu, pentru a neutraliza şi elimina excesul de acizi.
Structura moleculară a clorofilei este aproape identică cu cea a hemoglobinei (transportatorul de oxigen din sângele uman). Ambele sunt compuse din aceleaşi pentru elemente - carbon, hidrogen, oxigen şi azot -, dar hemoglobina se organizează în jurul unui atom de fier, în timp ce clorofila se organizează în jurul unui atom de magneziu. Eu cred că clorofila poate ajuta la formarea de celule sangvine sănătoase, regenerând organismul la nivel molecular şi celular.
Clorofila este cea care dă plantelor culoarea verde, deci toate legumele verzi conţin această substanţă. Cele mai bune surse pentru om sunt pirul şi orzul verde. Cea mai bună metodă de a le include în alimentaţie nu este consumul ca atare (lăsaţi acest lucru pe seama rumegătoarelor), ci transformarea lor în suc, pentru le a extrage şi condensa puterile vindecătoare.
Spanacul Spancul este o altă legumă-minune pe care ar trebui să o aveţi cât mai des în farfurie şi în băutura verde. Este bogat în vitamina A, acid folic, fier, magneziu, calciu, vitamina C, riboflavină, potasiu şi vitamina Be şi este o sursă importantă de fibre. Spanacul ajută la ameliorarea tensiunii arteriale şi a colesterolului, la scăderea greutăţii şi, în general, contribuie la reducerea acizilor din organism şi la combaterea diabetului (alături de multe alte lucruri).
Soia
Soia este o altă sursă importantă de proteine - conţine mai multe proteine decât peştele, ouăle sau produsele lactate -, fără colesterol sau grăsimi saturate. O caracterizează faptul că este singura legumă care conţine toţi cei opt aminoacizi esenţiali folosiţi pentru producerea proteinelor. Datorită acestui lucru este considerată un aliment complet, iar datorită conţinutului de grăsimi şi carbohidraţi, soia asigură şi o gamă largă de minerale şi vitamine, între care calciu, fier, fosfor, magneziu, tiamină, riboflavină, niacină şi chiar vitamina B12 (despre care se consideră în mod normal că poate fi găsită numai în alimente de origine animală), în plus, soia are şi acizi graşi esenţiali de tip omega 3 şi omega 6. De asemenea, soia conţine şi multe substanţe fitochimice benefice - precum izoflavonele, despre care poate că aţi mai auzit - care au şi proprietăţi anticancerigene.
Acestea sunt motivele pentru care soia ocupă un loc atât de important în dieta Young. Trebuie să evitaţi produsele fermentate din soia - miso, tempeh, sosul de soia, tamari -, dar boabele de soia întregi, tofu şi germenii de soia (despre care vom vorbi mai pe larg în continuare) ar trebui să apară cu regularitate în meniul dumneavoastră. Uleiul de soia şi lecitina sunt, de asemenea, alegeri bune. De obicei, laptele de soia este îndulcit cu sirop de orez, dar, dacă găsiţi lapte de soia neîndulcit şi vă place, şi aceasta este o alegere bună.
Germenii
Aceştia se numără printre cele mai bune alimente pe care le puteţi consuma. Conţin toate substanţele nutritive ale plantei mature, însă concentrate şi energizate prin scânteia vieţii, astfel că fiecare germene mititel e plin-ochi cu lucruri bune - într-o concentraţie de 30 până la 50 de ori mai mare decât în planta adultă. Germenii sunt plini de vitamine (inclusiv vitamina B12, care se găseşte în principal în alimente de origine animală), minerale şi proteine complete şi sunt bogaţi în enzime şi acizi nucleici. Germenii de lucerna, de exemplu, conţin 7 g de proteine la porţia de 30 de grame, iar dacă deshidrataţi germenii de soia (ca în cazul pudrei din germeni de soia folosită pentru băutura verde) pentru a obţine un concentrat şi mai mare de proteine, grăsimi şi minerale, le veţi obţine în cantităţi de 20-30 de ori mai mare decât dacă aţi consuma germenii ca atare.
Germenii conţin şi compuşi vegetali care ajută la digestie şi promovează organizarea celulară şi au un efect alcalin în timpul digestiei. Proteinele şi grăsimile din germeni sunt descompuse uşor în aminoacizi şi acizi graşi uşor asimilabili, iar amidonul lor este descompus în glucide vegetale uşoare, care nu măresc glicemia.
Puteţi obţine germeni de fasole, linte, cereale, seminţe şi alune în propria bucătărie, astfel încât să aveţi produse organice proaspete în orice sezon. Sau, bineînţeles, îi puteţi cumpăra.
Consumaţi germeni ca atare, în salate, gătiţi uşor la abur împreună cu alte legume sau presăraţi în supă. începeţi cu germeni de fasole, broccoli, soia, ridichi şi seminţe de floarea-soarelui. Indiferent pe care şi sub ce formă îi preferaţi, ar trebui să-i consumaţi zilnic.
Valoarea nutritivă a legumelor şl germenilor - fructele |
sus |
Aceste verdeţuri stimulează pancreasul, ajută la scăderea glicemiei şi a colesterolului, ajută la slăbit şi asigură fibrele vegetale necesare pentru a neutraliza aciditatea sistemică. Evident că nu avem spaţiu suficient pentru a prezenta toate legumele alcaline, dar cu ajutorul următorului exemplu de informaţii nutriţionale vă puteţi face o idee despre motivele pentru care e foarte bine să le consumaţi, ca atare sau în băutura verde.
FRUCTELE
Cele mai apreciate fructe sunt pline de zahăr şi, deci, nu ajută cu nimic, ba chiar dăunează în cadrul unei diete al cărei scop este lupta împotriva diabetului. Există însă câteva excepţii delicioase. Lămâia, chitra şi grepfruitul Chiar dacă par acide, aceste citrice devin alcaline în procesul de digestie, datorită conţinului de potasiu şi sodiu. Aceste fructe, care au puţin zahăr, nu cresc semnificativ glicemia, aşa că le puteţi consuma fără restricţii. Grepfruitul roz are ceva mai mult zahăr decât cel alb, dar amândouă sunt alegeri bune. Puteţi folosi sucul de lămâie sau de chitră sau suc de grepfruit neîndulcit în apa şi băutura verde pe care le consumaţi - nu numai că le înviorează gustul, ci ajută la şi echilibrarea pH-ului organismului.
Nucile de cocos Nucile de cocos au un renume prost din cauza conţinutului crescut de grăsimi. Totuşi, adevărul este că nuca de cocos reprezintă o sursă importantă de grăsimi benefice, precum şi de proteine şi minerale care contribuie la scăderea glicemiei şi a colesterolului, la sănătatea oaselor şi a sângelui şi asigură combustibil pentru producţia de energie a corpului.
într-adevăr, uleiul din nucă de cocos procesat, care a fost rafinat şi hidrogenat, vă atacă cu trans-lipide mortale, dar nuca de cocos în starea ei naturală este o altă poveste.
Studiile au arătat că populaţiile care consumă din belşug nuci de cocos (precum cele din insulele tropicale) nu au riscul crescut de boli cardice care se asociază cu ingerarea unei cantităţi mari de trans-lipide. Nu au colesterol crescut, frecvenţă mare a bolilor cardiace şi nici mortalitate crescută. Cercetările de laborator, pe şoareci, au arătat că dieta bazată pe grăsimile din nuca de cocos a avut efecte mai bune asupra colesterolului decât cea bazată pe ulei de floarea-soarelui; iar când laptele de cocos neîndulcit sau uleiul integral de nucă de cocos este introdus în dieta-standard americană, se observă chiar o mică scădere a colesterolului. Laptele de cocos, obţinut prin lichefierea pulpei albe a fructului, este un aliment complet în proteine atunci când este consumat în formă naturală. De fapt, seamănă cu laptele uman ca echilibru chimic. El reprezintă o sursă excelentă de fosfor, calciu şi fier. Nuca de cocos conţine şi substanţe antifungice. Ea contribuie la scăderea acidităţii, fapt care determină, la rândul său, scăderea necesarului de colesterol al organismului, utilizat pentru a lega acizii.
Aşa că daţi-i drumul şi descoperiţi beneficiile (ca să nu mai menţionăm şi deliciile) obţinute prin adăugarea miezului de cocos neîndulcit, laptelui de cocos sau a uleiului de cocos integral în alimentaţie. încercaţi fulgi de cocos neîndulciţi în supă, salată sau presăraţi pe peşte.
lată încă un prilej de a da peste nas înţelepciunii convenţionale: asiguraţi-vă că ingeraţi destulă sare. Asta e o idee comică dacă o raportăm la alimentaţia americană tipică, deoarece alimentele procesate şi rafinate sunt foarte sărate. Dar, când treceţi exclusiv la alimente naturale, organice, va trebui să adăugaţi şi săruri organice, naturale sau sodiu. Organismul foloseşte sodiul pentru a obţine potasiul, iar echilibrul dintre sodiu şi potasiu la concentraţii destul de mari este important pentru menţinerea echilibrului pH-ului. Sărurile (cel puţin cele bune) alcalinizează puternic organismul. O stare bună de sănătate necesită un aport suficient (dar rezonabil) de sare. îndemnul la diete cu puţină sare are sens uneori în cazul dietei tipic americane, dar cercetările actuale indică foarte puţine probleme de sănătate legate de consumul de sare. De fapt, cea mai mare problemă de sănătate legată de consumul de sare este, probabil, aportul insuficient!
Sarea, sub formă de clorură de sodiu, joacă un rol important în digerarea şi absorbţia substanţelor nutritive, prin activarea en-zimelor care demarează întregul proces, apoi prin secreţia de acid clorhidric în stomac şi prin eliberarea secreţiilor enzimatice şi bi-liare din pancreas şi vezica biliară, care continuă procesul. în prezenţa sării, alimentele parţial digerate devin capabile să activeze eliberarea de către pancreas a unui bicarbonat de sodiu natural, derivat din clorura de sodiu, pentru a tampona acizii care ies din stomac. Fără sare nu poate exista digestie.
Nu avem nevoie numai de sodiu, ci de sodiu împreună cu diferite alte minerale cu care interacţionează, între care clor, dorit, potasiu, calciu, magneziu, siliciu şi hidrogen. Aşa că folosiţi fără grijă sarea de mare, ce conţine multe minerale.
EŞTI CEEA CE MĂNÂNCI. SERIOS!
Alegerea alimentelor potrivite este chiar mai importantă decât aţi putea crede dacă priviţi diabetul din perspectiva medicală tradiţională şi vă concentraţi pe evitarea glucidelor. Este chiar mai importantă decât v-aţi putea închipui dacă priviţi în perspectivă şi încercaţi să preveniţi complicaţiile cardiace care însoţesc atât de des diabetul.
Asta, pentru că organismul nostru reprezintă, la propriu, o transformare biologică a alimentelor cu care ne hrănim şi a lichidelor pe care le bem. Devenim cu adevărat ceea ce mâncăm. în sistemul nostru gastrointestinal, alimentele sunt digerate şi absorbite aşa cum descrie fiziologia modernă, de acord; dar procesul nu se termină aici. în ultima etapă, ceea ce mâncăm se transformă în hematii.
Potrivit datelor fiziologiei moderne, ştim că hematiile transportă oxigenul la celulele organismului, de la care preiau dioxidul de carbon (un acid). Totuşi, aceasta reprezintă doar o parte a procesului. Aceste hematii circulă prin organism şi se transformă în celule ale ţesuturilor, precum cele din ficat, muşchi, ţesuturi adipoase, creier, oase, inimă şi, revenind la obiectul acestei cărţi, celule pancreatice şi chiar celule beta producătoare de insulina. Hematiile sunt materialul fundamental al fiecărei celule din corpul nostru.
Pentru a avea celule sănătoase în corp, trebuie să aveţi hematii sănătoase. Pentru a avea hematii sănătoase aveţi nevoie de legume verzi şi grăsimi bune din belşug. Am observat o ameliorare semnificativă, atât cantitativă, cât şi calitativă a hematiilor la pacienţii mei atunci când au început să consume doar alimente şi băuturi bogate în clorofilă şi grăsimi bune, care contribuie la formarea membranelor celulare.
Să judecăm din perspectiva diabetului: pancreasul sănătos şi celulele beta sănătoase, sunt rezultatul calităţii şi cantităţii hematiilor, iar acestea, la rândul lor, sunt rezultatul a ceea ce mâncaţi şi beţi. Dacă doriţi un pancreas care să funcţioneze corect, trebuie să vă fortifiaţi sângele şi să asiguraţi mediul alcalin corespunzător.
O dietă bazată pe legume verzi şi grăsimi bune vă va oferi tot ce are nevoie organismul pentru a pune în aplicare acest deziderat. Microzimele se organizează pentru a forma aminoacizi. Celulele selectează aminoacizii specifici de care au nevoie şi-i folosesc în formarea de noi celule sangvine, care vor deveni celule ale organismului (ţesuturi şi organe).
Cheia prevenirii şi vindecării diabetului de tip 1 şi de tip 2 şi a tuturor simptomelor însoţitoare este sângele. Cheia pentru un sânge sănătos sunt alimentele. Cheia pentru alimentele benefice sunteţi dumneavoastră. Tot ce aveţi de făcut este să alegeţi sănătatea.
In general
