in majoritatea afectiunilor, tratamentul insuficientei vegetative este limitat la ameliorarea invaliditatii produse de simptome. Daca este posibil, boala primara trebuie sa fie tratata, dar acest lucru nu imbunatateste in general functia vegetativa. Hipotensiunea posturala este principala tinta a tratamentului, deoarece poate scadea drastic functionalitatea. Istoricul este cheia identificarii conditiilor usor reversibile care contribuie la
hipotensiunea simptomatica. O trecere in resta a medicatiei pacientului, a relatiei simptomelor cu mesele, afectiunilor medicale si a altor simptome cu origine posibil vegetativa este obligatorie.
Hipotensiunea ortostatica necesita tratament numai daca produce simptome. in stadiile timpurii, pacientii isi pot mentine buna functionalitate prin aplicarea cu discernamant a catorva precautii. De exemplu, mesele reduse sunt mai bine tolerate de pacientii cu hipotensiune postprandiala. Ingestia de alcool si temperatura ambianta excesiva trebuie etate, deoarece vasodilatatia poate precipita scaderea presiunii sanguine la pacientii cu actitate baroreflexa deficitara. Medicamentele care modifica presiunea sangelui trebuie utilizate cu atentie; multe medicamente care nu necesita prescriptie medicala contin agenti simpatomimetici care pot determina
hipertensiune severa in conditiile insuficientei vegetative acompaniata de denervare supersensibila.
Ingestia de sare trebuie crescuta pana la cantitatea maxima tolerata. Dormitul in pozitie Trendelenburg inversata (cu capul inclinat in sus) reduce diureza nocturna, hipotensiunea posturala matinala,
hipovolemia si ajuta la minimizarea hipertensiunii din decubit dorsal. Lenjeria compresiva are o valoare indoielnica, dar trebuie incercata; pune o serie de probleme practice, in special la indizii cu ca neurogena si/sau cu disfunctii neurologice.
In final, majoritatea pacientilor necesita terapie medicamentoasa pentru tratamentul hipotensiunii. Fludrocortizonul, care accentueaza retentia renala a sodiului si creste sensibilitatea arteriolelor la noreprinefrina, este medicamentul de electie initial; suplimentarile de potasiu sunt adesea necesare in administrarea cronica. Inhibitorii sintezei prostaglandinelor (de exemplu ibuprofenul) au efecte vasopresoare puternice la pacientii cu disfunctie vegetativa. Alti agenti farmacologici au fost utilizati cu diverse grade de reusita prind cresterea presiunii sanguine. Acestia includ beta-blocante (propranolol, pindolol, xamoterol), simpatomimetice (efedrina, midodrina), antagonisti ai dopaminei (metoclopramid) si venoconstrictoare (dihidroergotamina). Hipertensiunea in clinostatism observata la multi pacienti cu
insuficienta vegetativa limiteaza adeseori farmacoterapia.
Alte abordari includ administrarea omologului de vaso-presina, desmopresina, si a analogului somatostatinei, numit octreotid. Terapia pe termen scurt sau lung cu desmopresina minimizeaza pierderea de lichide, care poate juca un rol important in exacerbarea hipotensiunii la pacientii cu
insuficienta vegetativa. O singura doza intranazala la culcare ajuta la prevenirea nicturiei si a hipotensiunii posturale matinale. Octreotidul este administrat parenteral si inhiba eliberarea de peptide intestinale, dintre care cateva au efecte profund vasodilatatoare si hipotensoare. Din moment ce aceste substante sunt eliberate tipic dupa mese, octreotidul este cel mai eficient in ameliorarea hipotensiunii postprandiale.
Au fost studiate noi abordari pentru a trata hipotensiunea ortostatica. Un studiu pilot a edentiat ca administrarea de eritropoietina creste TA sistolica in clinostatism cu 20 mm Hg si amelioreaza simptomele ortostatice. Eritropoietina este administrata subcutanat sau intravenos in doze de 25-75 U/Kg de trei ori pe saptamana. Hematocritul creste dupa 2-6 saptamani. Meclobemidul, un inhibitor selectiv de monoamin oxidaza (MAO)-A a fost combinat cu tiramina pentru a produce o activare gradata, dependenta de doza a receptorilor MAO-B in tratamentul hipotensiunii ortostatice. Midodrina, un agonist al receptorului a v a fost demonstrat a fi, de asemenea, eficient.
Multi pacienti cu insuficienta a SNV manifesta o sensibilitate exagerata la diverse medicamente. Compusii cu actiuni hipotensoare trebuie in general etati. De exemplu, agentii anticolinergici sunt o alegere initiala mai buna in parkinsonism decat compusii dopaminergici. Controlul anesteziei pune probleme specifice din moment ce acestia pot prezenta reflexe baroreceptoare anormale, anomalii ale inervatiei simpatice a arteriolelor periferice, ale reactiilor farmacologice, un echilibru hidric alterat si insuficienta medulosuprarenaliana. Mai important decat alegerea anestezicului este ca medicul sa fie azat asupra a ceea ce implica insuficienta vegetativa prind monitorizarea si tratamentul pre- si postoperator.
