Deficitul de ACTH determina
insuficienta corticosuprarenaliana secundara. Deficitul de ACTH poate fi selectiv, dupa cum se observa dupa o administrare prelungita de glucocorticoizi in exces, sau poate aparea in asociere cu multiple deficite ale hormonilor hipofizari (panhipopituitarism) ( modulul 328). La pacientii cu insuficienta corticosuprarenaliana secundara pot exista multe simptome si semne comune cu cele ale pacientilor addisonieni, insa la primii in mod caracteristic nu se produce hiperpigmentare, deoarece ACTH-ul si peptidele inrudite au valori scazute. De fapt, nilul plasmatic al ACTH-ului face diferentierea dintre insuficienta suprarenaliana primara si cea secundara, deoarece acesta este crescut in primul caz, si scazut sau absent in al doilea. La pacientii cu insuficienta hipofizara globala exista si manifestari ale deficitului celorlalti hormoni. O alta caracteristica, care diferentiaza insuficienta suprarenaliana primara de cea secundara, este evidentierea unui nil apropiat de normal al secretiei de aldosteron in prezenta unei insuficiente hipofizare si/sau a unui deficit izolat de ACTH ( ura 332-l1). Pacientii cu insuficienta hipofizara pot aa hipona-tremie de dilutie sau secundara cresterii insuficiente a secretiei de aldosteron ca raspuns la restrictia sera de sodiu. Totusi, deshidratarea sera,
hiponatremia si hiperkalemia sunt caracteristice insuficientei sere de mineralocorticoizi si pledeaza pentru diagnosticul de insuficienta corticosuprarenaliana primara.
Pacientii aflati sub un tratament de lunga durata cu steroizi dezvolta insuficienta suprarenaliana, in ciuda manifestarilor clinice de sindrom Cushing, din cauza supresiei prelungite a axului hipotalamo-hipofizar si atrofiei suprarenalelor secundara pierderii ACTH-ului endogen. La acesti indivizi exista doua deficite: pierderea reactivitatii suprarenalei la ACTH si eliberare hipofizara insuficienta de ACTH. Ei sunt caracterizati prin valori scazute ale cortizolului si ACTH-ului sanguin, o excretie bazala scazuta de steroizi si raspuns anormal la administrare de ACTH si metirapon. La multi pacienti cu insuficienta suprarenaliana indusa de steroizi se poate reface in final reactivitatea normala a axului hipotalamo-hipofizo-supra-renalian, insa timpul de recuperare a raspunsului variaza de la zile la luni. Testul rapid cu ACTH furnizeaza o apreciere connabila a refacerii activitatii axului hipotalamo-hipo-fizo-suprarenalian. Deoarece concentratia plasmatica de cortizol dupa injectarea de cosintropina si cea din timpul hipoglicemiei induse de
insulina sunt similare, testul rapid cu ACTH apreciaza integrarea functiei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene ( mai sus "Instigarea reactivitatii hipofizo-suprarenaliene\"). Alte instigatii pentru aprecierea rezeri hipofizare de ACTH sunt testele standard cu metirapon si de toleranta la insulina.
Tratamentul cu glucocorticoizi la pacientii cu insuficienta corticosuprarenaliana secundara nu difera de cel pentru insuficienta primara. Administrarea de mineralocorticoizi nu este
necesara de obicei, deoarece secretia de aldosteron este pastrata.
