Insuficienta corticosuprarenaliana acuta poate fi provocata de mai multe afectiuni. Criza suprarenaliana este o intensificare rapida si coplesitoare a insuficientei suprarenaliene cronice, precipitate de obicei de o stare septica sau de
stresul chirurgical. O alta cauza este o distractie hemoragica acuta a ambelor glande suprarenale la pacienti anterior sanatosi. La copii, acest eniment se asociaza de obicei cu septicemie cu Pseudomonas sau cu meningococemie (sindrom Waterhouse-Friderichsen). La adulti tratamentul anticoagulant sau o tulburare a procesului coagularii poate determina o hemoragie suprarenaliana bilaterala. Hemoragia suprarenaliana bilaterala poate fi uneori determinata la nou-nascuti de traumatismul nasterii. Aparitia hemoragiei a fost observata in timpul sarcinii dupa o
tromboza idiopatica de na suprarenala si ca o complicatie a flebografiei (de exemplu in infarctizarea unui adenom). O a treia cauza si probabil cea mai frecnta de
insuficienta acuta este oprirea brusca a tratamentului cu steroizi la pacienti cu atrofie suprarenaliana secundara administrarii cronice de steroizi. Insuficienta corticosuprarenaliana acuta poate aparea si la pacienti cu hiperplazie suprarenaliana congenitala sau la cei cu o rezerva corticosuprarenaliana scazuta, cand li se administreaza medicamente care pot inhiba sinteza steroizilor (mitotan, ketoconazol) sau care cresc meolizarea steroizilor (fenitoin, rifampicina).
Criza suprarenaliana Supravietuirea pe termen lung a pacientilor cu insuficienta corticosuprarenaliana depinde in mare masura de prenirea si tratarea crizei suprarenaliene. De aceea, aparitia infectiei, traumatismele (inclusiv cele chirurgicale), tulburarile gastrointestinale sau alte stressuri necesita o crestere imediata a aportului hormonal. La pacientii netratati simptomele preexistente se intensifica. Greata,
varsaturile si durerea abdominala pot sa nu mai raspunda la tratament. Febra poate fi sera sau poate lipsi. Letargia se transforma in somnolenta si apare colaps vascular hipovolemic. in contrast, la pacientii controlati anterior prin tratament cronic cu glucocor-ticoizi pot sa nu apara deshidratarea si
hipotensiunea decat preterminal, deoarece secretia de mineralocorticoizi este de obicei pastrata. La toti pacientii in criza trebuie determinata cauza precipitanta.
TRATAMENT
Tratamentul este directionat in primul rand spre repletia glucocorticoizilor circulanti si substitutia deficitului de sodiu si apa. De aceea, se incepe cu administrarea intranoasa de glucoza 5% in ser fiziologic si administrare intranoasa a 100 mg cortizol in bolus, urmata de o perfuzie continua de cortizol cu o rata de 10 mg/h. Un alt mod de abordare este prin administrare de 100 mg cortizol in bolus intranos la fiecare 6 h. Totusi, doar administrarea continua in perfuzie mentine cortizolul plasmatic constant la nilul din conditii de stres [>830 nmol/1 (30 (ig/dl)]. Tratamentul eficient al hipotensiunii arteriale consta in substitutia glucocorticoizilor si inlocuirea rapida a deficitelor de sodiu si apa. Daca criza a fost precedata de greata,
varsaturi si deshidratare prelungita, sunt necesari mai multi litri de ser fiziologic in primele ore. In conditii extreme pot fi indicati agenti vaso-constrictori (precum dopamina) ca tratament adjuvant al substitutiei lichidiene. Prin folosirea unor doze mari de steroizi, de exemplu 100-200 mg cortizol, se asigura un efect mineralocorticoid maxim, nefiind necesare cantitati suplimentare de mineralocorticoizi. Dupa imbunatatirea starii, doza de steroizi este redusa in urmatoarele zile pana la nilul de intretinere si se reinstituie tratamentul cu mineralocorticoizi, daca este necesar ( elul 332-l1).
