NOMENCLATURA HORMONILOR STEROIDIENI
Steroizii contin in structura de baza un nucleu ciclopen-tanoperhidrofenantrenic, format din 3 inele hexanice cu 6 atomi de carbon si un inel pentanic cu 5 atomi de carbon (ura 332-l). Atomii de carbon sunt numerotati incepand de la inelul A. Steroizii suprarenalieni contin 19 sau 21 de atomi de carbon. Steroizii C19 au grupari metil la C-l8 si C-l9. Steroizii C19 cu o grupare cetonica la C-l7 sunt denumiti 17-cetosteroizi. Steroizii C19 au predominant actitate andro-gena. Steroizii C21 au un radical cu 2 atomi de carbon (C-20 si C-21) atasat in pozitia 17 si doua grupari metil la C-l8 si C-l9. Steroizii C21 cu o grupare hidroxil in pozitia 17 sunt numiti 17-hidroxicorticosteroizi. Steroizii C21 au atat actiuni glucocorticoide, cat si mineralocorticoide. Glucocorticoidul este un steroid C21 cu actiune predominant asupra meolismului intermediar; mineralocorticoidul este un steroid C21 cu actiune predominant asupra meolismului sodiului si potasiului.
BIOSINTEZA STEROIZILOR SUPRARENALIENI
Colesterolul, provenit din
alimentatie si din sinteza endogena, este substratul de la care incepe steroidogeneza. Preluarea colesterolului de catre corticosuprarenala este mediata de receptorii pentru lipoproteinele cu densitate scazuta (LDL). Prin stimularea prelungita a corticosuprarenalei de catre ACTH,numarul de receptori ai LDL creste. Cele trei cai principale de biosinteza de la nivelul suprarenalei duc la sinteza glucocor-ticoizilor (cortizol), a mineralocorticoizilor (aldosteron) si a androgenilor suprarenalieni (dehidroepiandrosteron). Sinteza acestor
hormoni specifici se realizeaza in regiuni diferite ale corticosuprarenalei; aceasta reflecta capacitatea enzimatica a fiecarei zone de a produce diferite transformari si hidroxilari
(ura 332-2). Zona externa (glomeru-lara) contine enzi-me pentru biosinteza aldosteronu-lui, iar zona interna (portiunea fascicu-lata si cea reticula-ta) este sediul bio-sintezei cortizolu-lui si androgenilor. TRANSPORTUL STEROIZI-LOR Unii hormoni steroidieni, de exemplu testosteronul si cortizolul, circula in mare proportie legati de proteine plasmati-ce. Cortizolul exista in plasma sub trei forme: cortizol liber, cortizol legat de proteine si meta-boliti ai cortizolu-lui. Cortizolul liber este hormonul fiziologic activ care nu este legat de proteine si, de aceea, poate actiona direct la nivelul tesuturilor. In mod normal, mai putin de 5% din cortizolul circulant este liber. Doar cortizolul liber si meta-bolitii sai pot fi filtrati glomerular. In stari caracterizate prin hipersecretie de cortizol, prin cresterea fractiunii libere de cortizol din plasma, sunt excretate in
urina concentratii crescute de steroizi liberi. Cortizolul fixat pe proteine este legat reversibil de proteinele plas-matice. Exista doua sisteme plas-matice de legare a cortizolului. Unul dintre ele, cu o afinitate crescuta, este o a2-globulina cu capacitate de legare scazuta, numita transcor-tina sau globulina transportoare a cortizolului (CBG), iar celalalt, cu o afinitate scazuta, este o proteina cu capacitate de legare crescuta, albumina. Capacitatea de legare a cortizolului de catre CBG este redusa in regiunile in care exista inflamatie, crescand astfel concentratia locala a cortizolului liber. In mod normal CBG poate lega aproximativ 700 nmoli cortizol pe litru de plasma (25 (ag/dl). Cand concentratia de cortizol depaseste acest nivel, excesul este legat partial de albumina, iar o proportie mai mare circula liber. De exemplu, atunci cand nivelul total de cortizol este de 1400 nmoli/1 (50 (ig/dl), 25% va fi liber. Nivelul de CBG este crescut in starile asociate cu cresterea estrogenilor (de exemplu, in sarcina, administrare de contraceptive orale). Cresterea CBG este acompaniata de o crestere corespunzatoare a cortizolului legat de proteine, prin urmare creste concentratia plasmatica de cortizol. Totusi, nivelul cortizolului liber ramane probabil normal si nu exista manifestari ale excesului de glucocorticoizi. Cei mai multi analogi de sinteza ai glucocorticoizilor se leaga mai putin eficient de CGB (aproximativ 70%). Aceasta poate fi explicatia faptului ca unii analogi de sinteza pot avea efect cushingoid in doza mica. Meolitii cortizolului sunt biologic inacti si se leaga slab de proteinele plasmatice circulante.
Aldosteronul este legat de proteine intr-o proportie mai mica decat testosteronul sau cortizolul, iar ultrafiltratul plasmatic contine 50% din aldosteronul circulant. Legarea limitata de proteinele plasmatice influenteaza meolismul aldosteronului.
