Termenul de "proteom\" a fost utilizat pentru prima oara in 1995 pentru a descrie echilentul tradus in
proteine al genomului. La putin timp a prins contur conceptul de "proteomica\". Aceasta reprezinta in esenta disciplina care are ca obiect de studiu proprietatile proteinelor (nivelul expresiei, modificarile post-traducere, interactiunile). Scopul este ca in urma studiilor efectuate pe scara larga sa se obtina un lou global, integrat al unor procese patologice, al unor procese celulare si al proprietatilor retelelor de proteine implicate.
Cele doua directii de dezvoltare pentru proteomica sunt:
- crearea unor harti cantitative ale expresiei proteinelor din extracte celulare sau tisulare;
- determinarea localizarii subcelulare a proteinelor si a interactiunilor proteine-proteine, prin purificarea organitelor sau a complexelor proteice.
Structurile proteice sunt in prezent considerate a fi asociate in "masinarii celulare complexe\" (2). De aceea, identificarea si cartografierea lor in diferite tipuri de celule si stari (fiziologice si patologice) permite precizarea unor markeri de boala, precum si lidarea unor tinte farmacologice si/sau toxicologice.
Tehnologiile din arsenalul proteomicii includ:
- separarea proteinelor (prin tehnica 2D E, elecroforeza in gel de poliacrilamida, bidimensionala);
- identificarea proteinelor prin riate tipuri de spectrometrie de masa.
Procedurile de purificare si separare pot introduce artefacte si este necesara lidarea suplimentara. Alteori, anumite complexe proteice pot avea o existenta tranzitorie in celule si sunt greu de identificat datorita insilitatii.
Tehnica Western blot (denumita prin analogie cu metoda de hibridizare Southern pentru a detecta secvente de ADN si, respectiv, metoda Northern blot, pentru a detecta ARN) se refera la separarea si detectia unei proteine dintr-un amestec. Acesta este trecut printr-un sistem de electroforeza, transferat apoi pe o membrana de nitroceluloza sau nylon, si spalat cu o solutie ce contine
anticorpii abo" class="alin2">anticorpi impotri proteinei de separat. Membrana este apoi spalata pentru a indeparta anticorpii in exces si tratata cu un al doilea set de anticorpi, (orientati impotri primului set de anticorpi), de care a fost atasata colent prealabil o enzima (peroxidaza). Produsul de reactie insolubil generat prin actiunea enzimei este folosit pentru a indica pozitia proteinei tinta pe membrana.
